S-a întâmplat în 4 mai 1891, 4/16
S-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16: A murit omul politic Ion C. Bratianu; ministru si prim-ministru in mai multe randuri; lider al gruparii liberale radicale, a pus bazele Partidului National Liberal (1875), pe care l-a condus pana la sfarsitul vietii; a avut un rol important in elaborarea si aplicarea sistemului constitutional parlamentar democratic; Guvernele []The post S-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16 was first posted on mai 4, 2020 at 4:42 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16: A murit omul politic Ion C. Bratianu; ministru si prim-ministru in mai multe randuri; lider al gruparii liberale radicale, a pus bazele Partidului National Liberal (1875), pe care l-a condus pana la sfarsitul vietii; a avut un rol important in elaborarea si aplicarea sistemului constitutional parlamentar democratic; Guvernele conduse de el au initiat masuri de consolidare a monarhiei, pentru stimularea industriei si organizarea finantelor s.a; membru de onoare al Academiei Romane din 1885. Ion C. Bratianu (n. 2 iunie 1821, Pitesti d. 4 mai 1891, Florica, judetul Arges), personalitate marcanta a vietii politice din Romania in veacul al XIX-lea, membru de onoare al Academiei Romane, a contribuit prin bogata sa activitate la constituirea statului roman modern.
A fost in centrul eforturilor de unificare a diverselor factiuni de nuanta liberala intr-o singura formatiune politica, Partidul National Liberal, fiind ales si intaiul presedinte al acesteia. Bratianu s-a situat intotdeauna in prim planul evenimentelor istorice care au marcat destinul poporului roman: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor, cucerirea Independentei de stat. Una dintre personalitatile cu o bogata experienta politica, Ion C. Bratianu a avut o activitate guvernamentala impresionanta, detinand cel mai lung mandat de prim-ministru al Romaniei pana in perioada comunista. In timpul ministeriatelor sale, s-au adoptat masuri importante pentru modernizarea si consolidarea statului roman. Ion C. Bratianu era al cincilea copil al stolnicului Constantin Bratianu. Doi dintre fratii sai, Dimitrie si Teodor, vor imbratisa la randul lor cariere politice. Primele studii le urmeaza in localitatea natala sub atenta indrumare a dascalului Nicolae Simonide. Din adolescenta, parintii il trimit sa urmeze o cariera militara si va face parte, pentru o scurta perioada de timp, dintr-un escadron de cavalerie condus de fratele sau, Teodor. Dupa terminarea studiilor secundare militare primeste gradul de praporcic (sublocotenent). Dand dovada de calitati intelectuale excelente, incepand cu 1841 Bratianu decide sa plece la studii universitare in capitala Frantei, unde urmeaza cursurile colii Politehnice. La Paris, a gasit mediul intelectual si social adecvat pentru formarea lui ca om politic. In acest mediu il cunoaste pe C. A. Rosetti, de cei doi tineri legandu-se o stransa prietenie prin care vor actiona pentru aplicarea principiilor liberalismului. La Coll ge de France, cei doi audiaza regulat prelegerile marilor dascali, Jules Michelet si Edgar Quinet, care isi vor pune amprenta asupra dezvoltarii lor personale. De la cei acestia, viitorii lideri radicali vor capata ideea constiintei nationale si valori democratice precum libertatea individului sau egalitate sociala. Tot la Paris, Bratianu se remarca in cadrul actiunilor Societatii studentilor romani (1845) si se inscrie in doua loji masonice ale radicalilor francezi, in cadrul careia se formeaza ca revolutionar. In aceste cercuri, tinerii romani constientizeaza idealurile nationale, fiind cuprinsi de un profund sentiment patriotic. In februarie 1848, in momentul izbucnirii revolutiei franceze, Bratianu se angajeaza cu toata hotararea in miscarile studentesti care actionau pentru rasturnarea regimului Monarhiei din Iulie. Ion C. Bratianu se intoarce in tara in momentul avantului revolutionar. In scurt timp, el devine unul dintre cele mai importante personaje ale revolutiei din Muntenia. ste numit membru in Comitetul revolutionar de la Bucuresti, secretar al guvernului provizoriu si prefect al Politiei Capitalei in acele zile de agitatie. Dupa infrangerea miscarii revolutionare, Ion C. Bratianu se refugiaza in exil la Paris.
De aici continua activitatea pentru sprijinirea cauzei nationale a romanilor in fata opiniei publice occidentale. De asemenea, se logodeste cu Mathilde Kestner. Afland insa ca parintii ei nu ar accepta plecarea in Romania, el a renuntat la intentii. Se va casatori in tara cu Pia Plesoianu. In iulie 1857 majoritatea pasoptistilor sunt lasati sa revina in tara. Bratianu se angajeaza din plin in activitati pentru sustinerea cauzei unioniste. Este ales membru al Divanului ad-hoc si al Adunarii Elective de la Bucuresti, unde voteaza dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Principatelor Unite. Impreuna cu bunul sau prieten C. A. Rosetti, Bratianu se afirma ca lideri ai curentului radical. Prin eforturile celor doi colegi si prieteni se pun bazele valorilor si principiilor liberalismului romanesc. Ei organizau reuniuni politice denumite ironic de adversari cursuri , tocmai pentru caracterul lor instructiv asupra masei de participanti relativ neexperimentate. Domnitorul Cuza se arata retinut in implicarea radicalilor in afacerile tarii. De aceea, in prima parte a regimului cuzist a obtinut doar portofoliul Finantelor in Guvernul Nicolae Golescu din Muntenia. Dupa instaurarea regimului personal, Bratianu si Rosetti se numara printre liderii miscarii de opozitie impotriva domnului. Ei erau constienti ca lovitura de stat a suspendat orice manifestare a spiritului liberal si insasi opera de modernizare a societatii romanesti a fost pusa sub semnul intrebarii. Sistemul institutional era in criza deoarece personalul din administratie, format din partizani ai domnului, se constituiau intr-o camarila ce punea intersele proprii mai presus de interesul national. In cele din urma, forta unita a opozitiei reuseste sa-i impuna domnitorului sa abdice de la putere printr-un complot bine organizat, pus in practica in seara zilei de 10/11 februarie 1866. Dupa acest eveniment, Ion C. Bratianu a jucat rolul decisiv in aducerea lui Carol I pe tronul Romaniei. Refuzul lui Filip de Flandra i-a determinat pe liderii politici de la Bucuresti sa se reorienteze. Noua optiune, printul Carol de Hohenzollern, a fost recomandata de insusi Napoleon al III-lea, imparatul Frantei. Ion C. Bratianu este trimis de urgenta la D sseldorf pentru a obtine consimtamantul venirii in Romania din partea tanarului principe, a familiei sale si a regelui Prusiei, Wilhelm I. Abilitatea diplomatica a politicianului roman nu da gres, astfel ca tanarul Carol accepta sa devina noul domnitor al romanilor . Mai mult, Bratianu a avut misiunea grea de a-l insoti spre drumul sau la Bucuresti pe tanarul principe, care pe pasaport figura drept cetatean elvetian din cauza razboiului ce se declansase intre Prusia si Imperiul Habsburgic. Personalitatea puternica a noului domn i-a luat inca de la inceput prin surprindere pe radicali. Bratianu s-a numarat printre cei care au alimentat miscarile antidinastice. In august 1870 este acuzat impreuna cu alti radicali de complicitate in evenimentele de la Ploiesti, cand un grup de razvratiti proclamase republica. Ordinea a fost restabilita in cateva ore, iar justitia s-a pronuntat doua luni mai tarziu, achitandu-i pe participantii civili, printre care si Bratianu. Aceste evenimente au fost repede uitate, iar Ion C. Bratianu a avut o traiectorie politica fulminanta, devenind cel mai apropiat colaborator al lui Carol I, duet politic care a adus tarii noastre Independenta de stat. Unele neintelegeri ale radicalilor cu moderatii, atitudinea de incurajare fata de miscarile care se puneau la cale in Balcani, dar mai ales presiunea straina in problema evreiasca va duce la inlaturarea radicalilor de la putere si la primul esec in efortul de constituire a partidului. Dupa acest prim esec, radicalii raman cei mai bine organizati si incep sa actioneze ca principala forta de opozitie, prin majoritatile parlamentare si prin manifestarile populare. Moderatii, care preluasera puterea, n-au putut coaliza in jurul lor fortele liberale. In schimb, radicalii s-au intarit prin atragerea de partea lor a lui Ion Ghica si a sustinatorilor sai, care devine intre timp si prim-ministru (decembrie 1870 martie 1871). Mai mult, acestia au profitat de slabirea monarhiei, mai ales prin scandalul afacerii Strousberg, si au inceput sa provoace agitatii antidinastice si republicane. Carol I a fost profund afectat de aceste manifestatii si a fost la un pas de abdicare. Interventia liderului conservator Lascar Catargiu,care i-a promis constituirea unui guvern puternic, sustinator al dinastiei, l-a convins pe domnitor sa renunte la intentii. Totodata, liberalii radicali au inceput treptat sa renunte la convingerile republicane si sa imbratiseze ideea modernizarii Romaniei intr-un regim monarhic constitutional. In planul conducerii politice liberalii se pronuntau pentru un guvern romanesc prin natiune si pentru natiune, intemeiat pe adevarata libertate nationala , dar pentru aceasta presa liberala trebuia sa persevereze in a asigura triumful libertatii electorale, a libertatii cuvantului, a presei, a intrunirilor, a invatamantului national, a dreptului de petitie si pentru instruirea juriului. Cu nazuinte sincere in a crea un regim politic bazat pe democratie si liberalism, fractiunile au inceput intemeierea de cluburi liberale in orasele mari ale tarii. Totodata, pentru mobilizarea alegatorilor, a inceput editarea ad-hoc a unui ziar intitulat Alegatorul liber si organizarea de manifestatii. Cu toate aceste eforturi, liberalii au pierdut categoric alegerile de la sfarsitul lunii aprilie 1875. Acest fapt a demonstrat inca odata ca unitatea liberala trebuia infaptuita imediat. In aceste conditii, pe parcursul lunii mai, in casa englezului Lakeman, au loc intruniri frecvente intre liderii liberali radicali si moderati, pentru stabilirea unui program politic comun si o doctrina la care sa subscrie toate factiunile, la dezbateri fiind atras si conservatorul moderat Emanoil Costache Epureanu. Acest proces a ramas cunoscut in istorie drept Coalitia de la Mazar Pasa , caci englezul Lakeman fusese ofiter in armata turca sub numele de Mazar Pasa. La 24 mai 1875 s-a fondat Partidul National Liberal. Ion C. Bratianu a fost ales presedintele noii formatiuni politice. Programul partidului a fost publicat in Alegatorul liber si reflecta mai mult viziunea moderata a lui Mihail Kogalniceanu, caci Marile Puteri...
S-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16 was first posted on mai 4, 2020 at 4:42 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1891, 4/16: A murit omul politic Ion C. Bratianu; ministru si prim-ministru in mai multe randuri; lider al gruparii liberale radicale, a pus bazele Partidului National Liberal (1875), pe care l-a condus pana la sfarsitul vietii; a avut un rol important in elaborarea si aplicarea sistemului constitutional parlamentar democratic; Guvernele conduse de el au initiat masuri de consolidare a monarhiei, pentru stimularea industriei si organizarea finantelor s.a; membru de onoare al Academiei Romane din 1885. Ion C. Bratianu (n. 2 iunie 1821, Pitesti d. 4 mai 1891, Florica, judetul Arges), personalitate marcanta a vietii politice din Romania in veacul al XIX-lea, membru de onoare al Academiei Romane, a contribuit prin bogata sa activitate la constituirea statului roman modern.
A fost in centrul eforturilor de unificare a diverselor factiuni de nuanta liberala intr-o singura formatiune politica, Partidul National Liberal, fiind ales si intaiul presedinte al acesteia. Bratianu s-a situat intotdeauna in prim planul evenimentelor istorice care au marcat destinul poporului roman: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor, cucerirea Independentei de stat. Una dintre personalitatile cu o bogata experienta politica, Ion C. Bratianu a avut o activitate guvernamentala impresionanta, detinand cel mai lung mandat de prim-ministru al Romaniei pana in perioada comunista. In timpul ministeriatelor sale, s-au adoptat masuri importante pentru modernizarea si consolidarea statului roman. Ion C. Bratianu era al cincilea copil al stolnicului Constantin Bratianu. Doi dintre fratii sai, Dimitrie si Teodor, vor imbratisa la randul lor cariere politice. Primele studii le urmeaza in localitatea natala sub atenta indrumare a dascalului Nicolae Simonide. Din adolescenta, parintii il trimit sa urmeze o cariera militara si va face parte, pentru o scurta perioada de timp, dintr-un escadron de cavalerie condus de fratele sau, Teodor. Dupa terminarea studiilor secundare militare primeste gradul de praporcic (sublocotenent). Dand dovada de calitati intelectuale excelente, incepand cu 1841 Bratianu decide sa plece la studii universitare in capitala Frantei, unde urmeaza cursurile colii Politehnice. La Paris, a gasit mediul intelectual si social adecvat pentru formarea lui ca om politic. In acest mediu il cunoaste pe C. A. Rosetti, de cei doi tineri legandu-se o stransa prietenie prin care vor actiona pentru aplicarea principiilor liberalismului. La Coll ge de France, cei doi audiaza regulat prelegerile marilor dascali, Jules Michelet si Edgar Quinet, care isi vor pune amprenta asupra dezvoltarii lor personale. De la cei acestia, viitorii lideri radicali vor capata ideea constiintei nationale si valori democratice precum libertatea individului sau egalitate sociala. Tot la Paris, Bratianu se remarca in cadrul actiunilor Societatii studentilor romani (1845) si se inscrie in doua loji masonice ale radicalilor francezi, in cadrul careia se formeaza ca revolutionar. In aceste cercuri, tinerii romani constientizeaza idealurile nationale, fiind cuprinsi de un profund sentiment patriotic. In februarie 1848, in momentul izbucnirii revolutiei franceze, Bratianu se angajeaza cu toata hotararea in miscarile studentesti care actionau pentru rasturnarea regimului Monarhiei din Iulie. Ion C. Bratianu se intoarce in tara in momentul avantului revolutionar. In scurt timp, el devine unul dintre cele mai importante personaje ale revolutiei din Muntenia. ste numit membru in Comitetul revolutionar de la Bucuresti, secretar al guvernului provizoriu si prefect al Politiei Capitalei in acele zile de agitatie. Dupa infrangerea miscarii revolutionare, Ion C. Bratianu se refugiaza in exil la Paris.
De aici continua activitatea pentru sprijinirea cauzei nationale a romanilor in fata opiniei publice occidentale. De asemenea, se logodeste cu Mathilde Kestner. Afland insa ca parintii ei nu ar accepta plecarea in Romania, el a renuntat la intentii. Se va casatori in tara cu Pia Plesoianu. In iulie 1857 majoritatea pasoptistilor sunt lasati sa revina in tara. Bratianu se angajeaza din plin in activitati pentru sustinerea cauzei unioniste. Este ales membru al Divanului ad-hoc si al Adunarii Elective de la Bucuresti, unde voteaza dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Principatelor Unite. Impreuna cu bunul sau prieten C. A. Rosetti, Bratianu se afirma ca lideri ai curentului radical. Prin eforturile celor doi colegi si prieteni se pun bazele valorilor si principiilor liberalismului romanesc. Ei organizau reuniuni politice denumite ironic de adversari cursuri , tocmai pentru caracterul lor instructiv asupra masei de participanti relativ neexperimentate. Domnitorul Cuza se arata retinut in implicarea radicalilor in afacerile tarii. De aceea, in prima parte a regimului cuzist a obtinut doar portofoliul Finantelor in Guvernul Nicolae Golescu din Muntenia. Dupa instaurarea regimului personal, Bratianu si Rosetti se numara printre liderii miscarii de opozitie impotriva domnului. Ei erau constienti ca lovitura de stat a suspendat orice manifestare a spiritului liberal si insasi opera de modernizare a societatii romanesti a fost pusa sub semnul intrebarii. Sistemul institutional era in criza deoarece personalul din administratie, format din partizani ai domnului, se constituiau intr-o camarila ce punea intersele proprii mai presus de interesul national. In cele din urma, forta unita a opozitiei reuseste sa-i impuna domnitorului sa abdice de la putere printr-un complot bine organizat, pus in practica in seara zilei de 10/11 februarie 1866. Dupa acest eveniment, Ion C. Bratianu a jucat rolul decisiv in aducerea lui Carol I pe tronul Romaniei. Refuzul lui Filip de Flandra i-a determinat pe liderii politici de la Bucuresti sa se reorienteze. Noua optiune, printul Carol de Hohenzollern, a fost recomandata de insusi Napoleon al III-lea, imparatul Frantei. Ion C. Bratianu este trimis de urgenta la D sseldorf pentru a obtine consimtamantul venirii in Romania din partea tanarului principe, a familiei sale si a regelui Prusiei, Wilhelm I. Abilitatea diplomatica a politicianului roman nu da gres, astfel ca tanarul Carol accepta sa devina noul domnitor al romanilor . Mai mult, Bratianu a avut misiunea grea de a-l insoti spre drumul sau la Bucuresti pe tanarul principe, care pe pasaport figura drept cetatean elvetian din cauza razboiului ce se declansase intre Prusia si Imperiul Habsburgic. Personalitatea puternica a noului domn i-a luat inca de la inceput prin surprindere pe radicali. Bratianu s-a numarat printre cei care au alimentat miscarile antidinastice. In august 1870 este acuzat impreuna cu alti radicali de complicitate in evenimentele de la Ploiesti, cand un grup de razvratiti proclamase republica. Ordinea a fost restabilita in cateva ore, iar justitia s-a pronuntat doua luni mai tarziu, achitandu-i pe participantii civili, printre care si Bratianu. Aceste evenimente au fost repede uitate, iar Ion C. Bratianu a avut o traiectorie politica fulminanta, devenind cel mai apropiat colaborator al lui Carol I, duet politic care a adus tarii noastre Independenta de stat. Unele neintelegeri ale radicalilor cu moderatii, atitudinea de incurajare fata de miscarile care se puneau la cale in Balcani, dar mai ales presiunea straina in problema evreiasca va duce la inlaturarea radicalilor de la putere si la primul esec in efortul de constituire a partidului. Dupa acest prim esec, radicalii raman cei mai bine organizati si incep sa actioneze ca principala forta de opozitie, prin majoritatile parlamentare si prin manifestarile populare. Moderatii, care preluasera puterea, n-au putut coaliza in jurul lor fortele liberale. In schimb, radicalii s-au intarit prin atragerea de partea lor a lui Ion Ghica si a sustinatorilor sai, care devine intre timp si prim-ministru (decembrie 1870 martie 1871). Mai mult, acestia au profitat de slabirea monarhiei, mai ales prin scandalul afacerii Strousberg, si au inceput sa provoace agitatii antidinastice si republicane. Carol I a fost profund afectat de aceste manifestatii si a fost la un pas de abdicare. Interventia liderului conservator Lascar Catargiu,care i-a promis constituirea unui guvern puternic, sustinator al dinastiei, l-a convins pe domnitor sa renunte la intentii. Totodata, liberalii radicali au inceput treptat sa renunte la convingerile republicane si sa imbratiseze ideea modernizarii Romaniei intr-un regim monarhic constitutional. In planul conducerii politice liberalii se pronuntau pentru un guvern romanesc prin natiune si pentru natiune, intemeiat pe adevarata libertate nationala , dar pentru aceasta presa liberala trebuia sa persevereze in a asigura triumful libertatii electorale, a libertatii cuvantului, a presei, a intrunirilor, a invatamantului national, a dreptului de petitie si pentru instruirea juriului. Cu nazuinte sincere in a crea un regim politic bazat pe democratie si liberalism, fractiunile au inceput intemeierea de cluburi liberale in orasele mari ale tarii. Totodata, pentru mobilizarea alegatorilor, a inceput editarea ad-hoc a unui ziar intitulat Alegatorul liber si organizarea de manifestatii. Cu toate aceste eforturi, liberalii au pierdut categoric alegerile de la sfarsitul lunii aprilie 1875. Acest fapt a demonstrat inca odata ca unitatea liberala trebuia infaptuita imediat. In aceste conditii, pe parcursul lunii mai, in casa englezului Lakeman, au loc intruniri frecvente intre liderii liberali radicali si moderati, pentru stabilirea unui program politic comun si o doctrina la care sa subscrie toate factiunile, la dezbateri fiind atras si conservatorul moderat Emanoil Costache Epureanu. Acest proces a ramas cunoscut in istorie drept Coalitia de la Mazar Pasa , caci englezul Lakeman fusese ofiter in armata turca sub numele de Mazar Pasa. La 24 mai 1875 s-a fondat Partidul National Liberal. Ion C. Bratianu a fost ales presedintele noii formatiuni politice. Programul partidului a fost publicat in Alegatorul liber si reflecta mai mult viziunea moderata a lui Mihail Kogalniceanu, caci Marile Puteri...
