„Apa cea vie” este izvorul ce curge din Stânca Golgotei; este Jertfa cea mare şi Sfântă a Crucii.
In vremea aceea, venit-a Iisus in cetatea Samariei, care se cheama Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul sau. i era acolo fantana lui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de calatorie, sedea langa fantana; si era ca la al saselea ceas. A venit o femeie din Samaria sa ia apa. []In vremea aceea, venit-a Iisus in cetatea Samariei, care se cheama Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul sau. i era acolo fantana lui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de calatorie, sedea langa fantana; si era ca la al saselea ceas. A venit o femeie din Samaria sa ia apa. Zis-a ei Iisus: Da-Mi sa beau! Ca ucenicii Lui se dusesera in cetate sa cumpere hrana. Deci a zis Lui femeia samarineanca: Cum, Tu, iudeu fiind, ceri de la mine sa bei, femeie samarineanca fiind eu? Ca nu se amesteca iudeii cu samarinenii . Raspuns-a Iisus si i-a zis ei: De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce zice tie: Da-Mi sa beau , tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie . Zis-a Lui femeia: Doamne, nici vadra nu ai, si fantana este adanca; de unde dar ai apa cea vie? Raspuns-a Iisus si i-a zis ei: Tot cel ce va bea din apa aceasta va inseta iarasi. Iar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face intru dansul izvor de apa saltatoare intru viata vesnica . Zis-a catre Dansul femeia: Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot . Zis-a ei Iisus: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici . Raspuns-a femeia si I-a zis Lui: N-am barbat . Zis-a ei Iisus: Bine ai zis ca n-ai barbat. Ca cinci barbati ai avut, si, acum, acela pe care-l ai nu-ti este tie barbat; aceasta adevarat ai grait . Zis-a Lui femeia: Doamne, vad ca proorocesti Tu (). Noi stim ca va veni Mesia, Care Se cheama Hristos; cand va veni Acela, va spune noua toate . Zis-a ei Iisus: Eu sunt, Cela ce graiesc cu tine . Iar femeia a lasat vadra sa si a mers in cetate si a zis oamenilor: Veniti de vedeti un Om Care mi-a spus mie toate cate am facut; nu cumva Acesta e Hristos? Deci au iesit din cetate si veneau catre Dansul(Ioan 4, 1-30)Ce minunata si plina de invataturi este aceasta Evanghelie! Samarineanca se mira de apa cea vie ; nu-si putea da seama ce ar fi si cum ar fi o astfel de apa.
Dar eu ma intreb: Oare mai altcum e azi? Oare cati dintre crestinii de azi ar putea da un raspuns corect la intrebarea: Ce e apa cea vie? Vom incepe deci prin intrebarea: Ce este apa cea vie ? i vom raspunde indata, pe scurt, direct si precis: Apa cea vie este izvorul ce curge din Stanca Golgotei; este Jertfa cea mare si Sfanta a Crucii.
Fantana darurilor si a dragostei Tatalui Ceresc noi o aveam din vesnicie. In gradina Edenului, ea curgea din plin si din toate izvoarele. Dar pacatul lui Adam a astupat aceasta fantana. Izvorul ei s-a retras in stanca.
Lumea a devenit un pamant pustiu, neumblat si fara de apa (Ps 63, 1). A trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu sa sape iarasi fantana. i a trebuit sa sape adanc si din greu. A trebuit sa Se coboare in adancul pamantului, sa afle izvorul. A trebuit sa loveasca stanca aceasta cu Crucea Sa si cu suferintele Sale. Sulitele soldatilor, cuiele si ciocanele rastignitorilor a trebuit sa sape in stanca. Cand a rasunat cuvantul: Savarsitu-s-a! , a tasnit Izvorul apelor vii.
Intr-o lume pustie si fara de apa s-au revarsat apele vietii si s-a auzit strigarea: De inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea (In 7, 37); si cei insetati, veniti la ape (Is 55, 1). i de atunci apele vietii curg mereu prin lume. Ele curg si vor curge mereu, pana la sfarsitul veacurilor, dand tuturor celor care se adapa din ele iertare de pacate, sanatate, viata, fericire si mantuire.
Izvorul apelor vii a tasnit din Stanca Golgotei. Stramosii nostri aveau datina sa ridice pe la raspantiile drumurilor cate o cruce sub care sapau o fantana pentru drumetii cei insetati.
Ce inteles adanc a pus credinta stramosilor nostri in aceste cruci-fantani pe care necredinta noastra le lasa sa se rastoarne Ele sunt icoana apelor vii ce izvorasc din Crucea Golgotei.
Un crestin viu are nevoie neincetat de aceasta apa vie , de aceasta apa a vietii, a sufletului.
Intrebati pe un medic ce rost are apa in viata noastra cea trupeasca si veti afla ca ea indeplineste slujba cea mare de a face sange. Fara apa n-am avea sange! Fara apa cea vie n-am avea viata sufleteasca. Apa cea vie este apa ce trebuie sufletului nostru, este apa dupa care inseteaza sufletul nostru, este apa cu care se adapa sufletul nostru.
Aceasta este apa cea vie despre care vorbeste Domnul. Aceasta este apa dupa care inseteaza sufletul nostru. Aceasta este apa de care are lipsa sufletul nostru. Sufletul nostru isi are si el setea lui. Lumea nu poate astampara si satura aceasta sete. Lumea n-are nici un picur de apa pentru aceasta sete.[]Lumea aceasta este un pustiu al pacatului. Este un pamant pustiu si fara de apa sufleteasca. Sufletul piere de sete in aceasta pustietate. Nici un izvor, nici o picatura de apa n-are lumea aceasta pentru setea sufletului, Insetat-a de Tine sufletul meu intr-un pamant pustiu, neumblat si fara de apa (Ps 62). Nici bogatia, nici averile, nici banii, nici desfatarile, nici stiinta si nici filozofia nu pot astampara setea sufletului. Ca norii si vantul fara de ploaie (Prov 25, 14), asa este si lumea cu lucrurile ei fata de setea sufletului. Toate bogatiile, toate desfatarile si toate bucuriile lumii sunt niste nori fara apa (Iuda 12). Din norii acestia nu picura nimic pentru suflet. Sufletul moare de sete sub acesti nori fara de apa.
O suta de filozofi nu pot face la patul unui bolnav cat poate face un psalm, o rugaciune! Toate avutiile si desfatarile lumii nu pot da pacea, bucuria si linistea sufleteasca pe care o are cel credincios.
Setea sufletului se poate adapa numai cu apa cea vie ...
Dar eu ma intreb: Oare mai altcum e azi? Oare cati dintre crestinii de azi ar putea da un raspuns corect la intrebarea: Ce e apa cea vie? Vom incepe deci prin intrebarea: Ce este apa cea vie ? i vom raspunde indata, pe scurt, direct si precis: Apa cea vie este izvorul ce curge din Stanca Golgotei; este Jertfa cea mare si Sfanta a Crucii.
Fantana darurilor si a dragostei Tatalui Ceresc noi o aveam din vesnicie. In gradina Edenului, ea curgea din plin si din toate izvoarele. Dar pacatul lui Adam a astupat aceasta fantana. Izvorul ei s-a retras in stanca.
Lumea a devenit un pamant pustiu, neumblat si fara de apa (Ps 63, 1). A trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu sa sape iarasi fantana. i a trebuit sa sape adanc si din greu. A trebuit sa Se coboare in adancul pamantului, sa afle izvorul. A trebuit sa loveasca stanca aceasta cu Crucea Sa si cu suferintele Sale. Sulitele soldatilor, cuiele si ciocanele rastignitorilor a trebuit sa sape in stanca. Cand a rasunat cuvantul: Savarsitu-s-a! , a tasnit Izvorul apelor vii.
Intr-o lume pustie si fara de apa s-au revarsat apele vietii si s-a auzit strigarea: De inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea (In 7, 37); si cei insetati, veniti la ape (Is 55, 1). i de atunci apele vietii curg mereu prin lume. Ele curg si vor curge mereu, pana la sfarsitul veacurilor, dand tuturor celor care se adapa din ele iertare de pacate, sanatate, viata, fericire si mantuire.
Izvorul apelor vii a tasnit din Stanca Golgotei. Stramosii nostri aveau datina sa ridice pe la raspantiile drumurilor cate o cruce sub care sapau o fantana pentru drumetii cei insetati.
Ce inteles adanc a pus credinta stramosilor nostri in aceste cruci-fantani pe care necredinta noastra le lasa sa se rastoarne Ele sunt icoana apelor vii ce izvorasc din Crucea Golgotei.
Un crestin viu are nevoie neincetat de aceasta apa vie , de aceasta apa a vietii, a sufletului.
Intrebati pe un medic ce rost are apa in viata noastra cea trupeasca si veti afla ca ea indeplineste slujba cea mare de a face sange. Fara apa n-am avea sange! Fara apa cea vie n-am avea viata sufleteasca. Apa cea vie este apa ce trebuie sufletului nostru, este apa dupa care inseteaza sufletul nostru, este apa cu care se adapa sufletul nostru.
Aceasta este apa cea vie despre care vorbeste Domnul. Aceasta este apa dupa care inseteaza sufletul nostru. Aceasta este apa de care are lipsa sufletul nostru. Sufletul nostru isi are si el setea lui. Lumea nu poate astampara si satura aceasta sete. Lumea n-are nici un picur de apa pentru aceasta sete.[]Lumea aceasta este un pustiu al pacatului. Este un pamant pustiu si fara de apa sufleteasca. Sufletul piere de sete in aceasta pustietate. Nici un izvor, nici o picatura de apa n-are lumea aceasta pentru setea sufletului, Insetat-a de Tine sufletul meu intr-un pamant pustiu, neumblat si fara de apa (Ps 62). Nici bogatia, nici averile, nici banii, nici desfatarile, nici stiinta si nici filozofia nu pot astampara setea sufletului. Ca norii si vantul fara de ploaie (Prov 25, 14), asa este si lumea cu lucrurile ei fata de setea sufletului. Toate bogatiile, toate desfatarile si toate bucuriile lumii sunt niste nori fara apa (Iuda 12). Din norii acestia nu picura nimic pentru suflet. Sufletul moare de sete sub acesti nori fara de apa.
O suta de filozofi nu pot face la patul unui bolnav cat poate face un psalm, o rugaciune! Toate avutiile si desfatarile lumii nu pot da pacea, bucuria si linistea sufleteasca pe care o are cel credincios.
Setea sufletului se poate adapa numai cu apa cea vie ...
