Esti pacatos? Nu deznadajdui! Intra in biserica cu gand de pocainta! Ai pacatuit? Spune lui Dumnezeu: Am pacatuit! . Ce oboseala, ce greutate, ce osteneala ca sa spui acest cuvant: Am pacatuit ? nici una! Daca spui tu insuti ca ai pacatuit, nu vei avea acuzator pe diavol. la-o inaintea diavolului! Rapeste-i dregatoria lui! Ca dregatoria lui []Esti pacatos? Nu deznadajdui! Intra in biserica cu gand de pocainta! Ai pacatuit? Spune lui Dumnezeu: Am pacatuit! . Ce oboseala, ce greutate, ce osteneala ca sa spui acest cuvant: Am pacatuit ? nici una!Daca spui tu insuti ca ai pacatuit, nu vei avea acuzator pe diavol. la-o inaintea diavolului! Rapeste-i dregatoria lui! Ca dregatoria lui este de a acuza. Pentru ce nu i-o iei inainte? Pentru ce nu-ti spui pacatul? Pentru ce nu-ti stergi pacatul, cand stii ca ai un acuzator pe care nu-1 poti face sa taca? Ai pacatuit? Intra in biserica, spune lui Dumnezeu: Am pacatuit! . Nu-ti cer nimic altceva decat numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptura spune: Spune tu pacatele tale intai, ca sa te indreptezi (Isaia 43,26).

Spune pacatul, ca sa scapi de pacat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseala, nici de siruri de cuvinte, nici de cheltuiala de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvant, fii sincer fata de pacat si spune: Am pacatuit! . Dar de unde stiu, mi se poate spune, ca, daca spun eu intai pacatul, scap de pacat? Am in Scriptura exemple si de oameni care si-au spus pacatul si au scapat de el, si de oameni care nu 1-au spus si au fost osanditi.

Cain a ucis pe Abel, fratele sau, pentru ca il pizmuia. Omorul a urmat invidiei. L-a luat cu el la camp si 1-a ucis.(Facere 4,8)Ce i-a spus Dumnezeu? Unde este Abel fratele tau? .(Facere 4,9)Cel Care le stie pe toate intreaba; nu pentru ca nu stie, ci ca sa atraga pe ucigas la pocainta. Ca 1-a intrebat, stiind de ucidere, o arata insasi intrebarea: Unde-i Abel fratele tau? .

Iar Cain i-a raspuns: Nu stiu. Sunt eu oare pazitorul fratelui meu? (Facere 4,9).

Fie, nu esti pazitorul lui! Dar pentru ce esti ucigasul lui? Nu 1-ai pazit! Dar pentru ce 1-ai ucis? Marturisesti asta? Atunci esti vinovat si ca nu 1-ai pazit. Ce i-a spus Dumnezeu? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant (Facere 4,10).

L-a mustrat indata si i-a dat si pedeapsa. Nu atat pentru omor, cat pentru indrazneala. Ca Dumnezeu nu uraste atat de mult pe cel ce pacatuieste, cat pe cel ce se poarta cu nerusinare. Fara indoiala, Dumnezeu nu 1-a primit pe Cain cand a venit la pocainta, pentru ca nu si-a spus el intai pacatul. Ca, ce spune Cain? Mai mare este pacatul meu decat a mi se ierta ,(Facere 4,13) in loc sa spuna: Am facut mare pacat! Nu sunt vrednic sa mai traiesc! . i ce-i raspunde Dumnezeu? Gemand si tremurand vei fi pe pamantr .( Facere 4,13) i i-a dat o pedeapsa cumplita si grea. N-am sa te ucid, i-a spus Dumnezeu, ca sa nu se dea uitarii adevarul, dar am sa te fac lege, citita de toti, ca nenorocirea ta sa ajunga mama filosofiei! . i pribegea Cain, lege insufletita, stalp miscator si tacut, dar slobozind glas mai puternic decat glasul trambitei, ca spunea: Sa nu mai faca cineva aceasta, ca sa nu pateasca la fel! . A primit pedeapsa pentru nerusinarea lui; nu si-a spus pacatul, dar i-a fost dovedit si a fost osandit pentru pacat. Daca si-ar fi marturisit singur pacatul, si-ar fi sters el mai intai pacatul.

Dar ca sa vezi ca asa stau lucrurile, sa-ti spun de un altul care, spunandu- si el mai intai pacatul, si-a sters pacatul.

Sa venim la David, proorocul si imparatul. Dar mie imi place mai mult sa- 1 numesc prooroc, imparat a fost in Palestina; prooroc insa, pana la marginile lumii. Domnia lui a tinut catava vreme, dar profetia lui are cuvinte nemuritoare. Mai degraba se va stinge soarele decat sa fie date uitarii cuvintele lui David. David a savarsit si adulter, si omor. A vazut, spune Scriptura, pe o femeie frumoasa, facand baie si s-a indragostit de ea (II Regi 11,2).

Gandul si 1-a prefacut apoi in fapta. i a cazut proorocul in preacurvie, margaritarul in mocirla. i nu-si dadea seama ca pacatuise. Atat era de impa- timit. Vizitiul se imbatase si trasura mergea anapoda. Ceea ce sunt vizitiul si trasura, aceea sunt sufletul si trupul.

De ti-este intunecat sufletul, trupul se rostogole ste in mocirla; cata vreme vizitiul e treaz, alearga si trasura bine; cand vizitiului i se slabesc puterile si nu mai e stapan pe haturi, ajunge si trasura in prapastie. Asa si cu omul.

Atata vreme cat sufletul e treaz si privegheaza, este si trupul curat; dar cand sufletul se intuneca, se rostogoleste si trupul in mocirla, in placere.

Ce a facut David? A preacurvit! Nu si-a dat seama si nici altul nu i-a atras luarea-aminte. i a facut asta cand era cu parul alb, ca sa vezi ca nici batranetea nu ti-e de folos de esti nepasator, dupa cum nici tineretea nu te poate vatama de esti cu mintea treaza. Fapta buna nu-i conditionata de varsta, ci de vointa si gand.

Daniel era de doisprezece ani si era judecator, iar batranii, invechiti in zile, urzeau fapta de curvie1 (Istorie Suzanei 1,1-64.) Batranilor nu le-a folosit batranetea, nici pe Daniel nu 1-a vatamat tineretea. i ca sa vezi ca nu varsta, ci vointa si gandul sunt totul, uita-te la David.

David era cu parul alb, si atunci a cazut in preacurvie si a savarsit omor. Sufletul lui era intr-o stare ca aceea, ca nici nu-si dadea seama ca a pacatuit. Mintea conducatoare era beata de neinfranare. Ce a facut Dumnezeu? A trimis la el pe profetul Natan. Profetul se duce la profet. Asa se intampla si cu doctorii. Cand un doctor se imbolnaveste, e nevoie de alt doctor. Tot asa si aici. Un profet pacatuise si un alt profet i-a adus doctoriile. A venit dar la el Natan. Nu 1-a mustrat de cum a intrat pe usa si nu i-a spus: Nelegiuitule, blestematule, preacurvarule, ucigasule! Ai primit de la Dumnezeu atat de mari cinstiri, si tu ai calcat in picioare poruncile Lui! , Natan nu i-a grait asa, ca sa nu-1 faca mai indaratnic. Ca faci indaratnic pe pacatos cand ii dai in vileag pacatul. S-a dus dar la el si-i tese toata drama. Ce-i spune? Am sa-ti spun, imparate, o pricina de judecata! Erau un bogat si un sarac. Cel bogat avea multe turme si cirezi; saracul avea numai o mielusea, care bea din paharul lui, manca la masa lui si dormea la soldul lui (II Regi 12, 1-3). Prin aceste cuvinte profetul voia sa arate cat de mult tinea sotul la sotia sa. i a venit un strain la bogat; bogatul si-a crutat vitele sale si a luat mieluseaua saracului si a taiat-o (II Regi 12, 4). Ai vazut cum tese aici drama, tinand ascuns cutitul? Ce a raspuns imparatul? Socotind ca hotaraste impotriva altuia, a pronuntat o sentinta foarte aspra. Asa sunt oamenii! impotriva altora pronunta cu placere si cu asprime sentintele. Ce sentinta a dat David? Viu este Domnul, a spus el, vrednic de moarte este un om ca acesta! Sa dea inapoi patru mielusele pentru una! (II Regi 12, 5-6). Natan ce-a facut? N-a mai acoperit multa vreme buboiul, ci 1-a descoperit indata si-1 taie repede cu cutitul, ca sa nu-i scape simtirea durerii. Tu esti acela, imparate!, i-a spus profetul II (Regi 12, 7). Ce-a raspuns imparatul? Am pacatuit inaintea Domnului! (II Regi 12, 13). N-a spus: Cine esti tu de ma mustri pe mine? Cine te-a trimis sa te rastesti la mine? De unde indrazneala asta, ca sa-mi vorbesti asa? . N-a grait asa, ci si-a recunoscut pacatul. Ce-a spus? Am pacatuit inaintea Domnului! . Ce i-a raspuns natan? i Domnul a iertat pacatul tau (II Regi 12, 13). Pentru ca te-ai osandit singur, ii spune Dumnezeu, iti iert vina; te-ai marturisit din inima; ti-ai sters pacatele, ti-ai dat singur osanda si Eu am anulat sentinta! .

Ai vazut ca s-a implinit ce este scris: Spune tu pacatele tale intai, ca sa te indreptezi! (Isaia 43,26). Ce oboseala este sa-ti spui tu intai pacatul?Ai si o alta cale de pocainta! Care-i aceea? Sa-ti plangi pacatul! Ai pacatuit? Plangi, si ti-ai sters pacatul! Este vreo oboseala? Nu! Nu-ti cer mai mult decat sa-ti plangi pacatul! Nu-ti spun sa strabati oceane, nici sa te cobori in porturi, nici sa calatoresti, nici sa pleci la drum lung, nici sa scoti din punga bani, nici sa traversezi valuri salbatice. Dar ce? Plange-ti pacatul! Dar de unde stiu ca, daca-mi plang pacatul, mi-1 si sterg? Ai si pentru asta dovada din dumnezeiasca Scriptura. Era un imparat, Ahab. Om drept si acesta, dupa cum marturiseste Scriptura. Dar manat de Izabela, femeia lui, a imparatit rau. Ahab a poftit via unui oarecare Nabot israeliteanul si a trimis la el zicand: Da-mi via ta, ca o poftesc, si-ti dau pe ea sau bani, sau alt loc in schimb . Nabot i-a zis: Sa nu mi se intample sa-ti vand mostenirea parintilor mei! . Ahab poftea mai departe via, dar nu voia sa-1 sileasca. Din pricina asta a cazut Ahab in mare tristete. Izabela, femeie nerusinata si fara scrupule, necurata si blestemata, a venit la el si i-a spus: Pentru ce esti trist si nu mananci? Scoala si mananca! Te voi face eu sa mostenesti via lui Nabot israeliteanul! . i a scris o scrisoare, ca din partea imparatului, catre batrani, in care spunea: Randuiti post si puneti barbati mincinosi impotriva lui Nabot, care sa dea marturie ca Nabot a hulit pe Dumnezeu si pe imparat (III Regi 21, 1-10). O, post plin de cumplita faradelege! A randuit post ca sa savarseasca ucidere! i ce s-a intamplat? Nabot a fost lovit cu pietre si a murit. Izabela, cand a auzit, i-a spus...