Adevăruri veşnic necesare… iar azi, poate mai mult ca ieri…
[]La congres si intruniri, am atras mereu atentia preotilor mei ca poporul nostru nu mai e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum, dupa razboi, s-a trezit o mare sete si insetosare religioasa care nu mai poate fi indestulata cu metodele pastorale de pana acum, cu serviciile rituale si cu Molitvelnicul. [][]La congres si intruniri, am atras mereu atentia preotilor mei ca poporul nostru nu mai e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum, dupa razboi, s-a trezit o mare sete si insetosare religioasa care nu mai poate fi indestulata cu metodele pastorale de pana acum, cu serviciile rituale si cu Molitvelnicul.
Sectarismul este el insusi o marturie despre aceasta sete religioasa. In mrejele sectarismului au fost prinsi tocmai cei mai buni credinciosi care insetau mai mult dupa Sfanta Scriptura si n-aveau unde sa-si potoleasca setea lor cea sufleteasca. In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotime mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa sufleteasca. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios.
De la mine s-a pornit acest curent. Imi trebuia un organ de publicitate si un om. Cine era omul care sa ma inteleaga? Dumnezeu m-a oprit cu gandul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Muntii Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat in munca sa cea rodnica.
Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit in parintele Trifa omul de nadejde care mi-a inteles intentiile si pe care il socotesc ca pe cel mai vajnic colaborator al meu si cel mai aproape de sufletul meu. i multumesc, din acest loc, pentru activitatea lui misionara pe care o dezvolta la Lumina Satelor si in Oastea Domnului cu toata priceperea si cu toata harnicia.
Miscarea este bine initiata si bine condusa. Miscarea aceasta a fost anume infiintata pentru preintampinarea sectelor. Oastea Domnului nu este puntea de trecere de la ortodocsi la sectari, ci este puntea de trecere si de intoarcere de la sectari la ortodoxie.
Traim vremuri schimbate, care cer innoirea metodelor de pastoratie. Metodele de pastorire trebuiesc si ele perfectionate. Astazi nu se mai ara pamantul cu plugul de lemn al taranului de acum cativa zeci de ani, ci cu plugul de fier perfectionat. Tot asa si metodele noastre de pastorire trebuiesc perfectionate.
Precum agricultorul, care ar intrebuinta si acum plugul de lemn, ar fi slab agricultor si ar avea o si mai slaba recolta, tot asemenea succes va avea si preotul cel ce-si reduce activitatea la metodele vechi.
Preotul cel ce predica teoretic si-si margineste activitatea de predicator la mustrari moralizatoare ca: sa nu sudui, sa nu furi, sa faci ceea si ceea si sa nu faci ceea si ceea, se afla inca la plugul de lemn.
Aceasta nu mai ajunge! Metodele de dinaintea miscarii sectare nu mai ajung! Trebuie sa...
Sectarismul este el insusi o marturie despre aceasta sete religioasa. In mrejele sectarismului au fost prinsi tocmai cei mai buni credinciosi care insetau mai mult dupa Sfanta Scriptura si n-aveau unde sa-si potoleasca setea lor cea sufleteasca. In fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotime mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa sufleteasca. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios.
De la mine s-a pornit acest curent. Imi trebuia un organ de publicitate si un om. Cine era omul care sa ma inteleaga? Dumnezeu m-a oprit cu gandul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Muntii Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat in munca sa cea rodnica.
Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit in parintele Trifa omul de nadejde care mi-a inteles intentiile si pe care il socotesc ca pe cel mai vajnic colaborator al meu si cel mai aproape de sufletul meu. i multumesc, din acest loc, pentru activitatea lui misionara pe care o dezvolta la Lumina Satelor si in Oastea Domnului cu toata priceperea si cu toata harnicia.
Miscarea este bine initiata si bine condusa. Miscarea aceasta a fost anume infiintata pentru preintampinarea sectelor. Oastea Domnului nu este puntea de trecere de la ortodocsi la sectari, ci este puntea de trecere si de intoarcere de la sectari la ortodoxie.
Traim vremuri schimbate, care cer innoirea metodelor de pastoratie. Metodele de pastorire trebuiesc si ele perfectionate. Astazi nu se mai ara pamantul cu plugul de lemn al taranului de acum cativa zeci de ani, ci cu plugul de fier perfectionat. Tot asa si metodele noastre de pastorire trebuiesc perfectionate.
Precum agricultorul, care ar intrebuinta si acum plugul de lemn, ar fi slab agricultor si ar avea o si mai slaba recolta, tot asemenea succes va avea si preotul cel ce-si reduce activitatea la metodele vechi.
Preotul cel ce predica teoretic si-si margineste activitatea de predicator la mustrari moralizatoare ca: sa nu sudui, sa nu furi, sa faci ceea si ceea si sa nu faci ceea si ceea, se afla inca la plugul de lemn.
Aceasta nu mai ajunge! Metodele de dinaintea miscarii sectare nu mai ajung! Trebuie sa...
