Duminica a VII-a după Paşti – Sfântul Teofilact al Bulgariei
1-3. Acestea a grait Iisus. Si Si-a ridicat Ochii la cer, si a zis: Parinte a venit ceasul, proslaveste pre Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pre Tine. Precum i-ai dat Lui stapanire peste tot trupul, ca tot ce ai dat Lui, sa le dea lor viata vesnica. Si aceasta este viata []1-3. Acestea a grait Iisus. Si Si-a ridicat Ochii la cer, si a zis: Parinte a venit ceasul, proslaveste pre Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pre Tine. Precum i-ai dat Lui stapanire peste tot trupul, ca tot ce ai dat Lui, sa le dea lor viata vesnica. Si aceasta este viata cea vesnica, ca sa Te cunoasca pre Tine Unul adevaratul Dumnezeu, si pre Carele ai trimis pre Iisus Hristos .
Dupa ce a zis ucenicilor, ca necaz veti avea, si i-a sfatuit pe ei sa indrazneasca, iarasi ii ridica pe ei prin rugaciune,invatandu-ne pe noi, ca in ispite toate lasandu-le, la Domnul sa alergam.
Si in alt chip, nici rugaciune este lucrul acesta, ci vorba catre Tatal.
Iar daca in alt loc se roaga, (Luca 22, 41), si genunchile isi pleaca, sa nu te minunezi, ca a venit Hristos nu numai ca pe Sinesi sa Se arate, ci si toata fapta buna sa invete.
Iar celui ce invata, nu numai prin cuvinte, ci si prin lucruri i se cuvine sa invete.
Si vrand sa arate, ca nu fara de voie, ci dupa buna voie vine la patima,zice:Parinte,a venit ceasul. Ca iata ca pe o dorita o pofteste pe aceasta, si slava numeste lucrul acesta, nu a Sa numai, ci si a Tatalui, care s-a si facut: Ca nu numai Fiul, ci si Tatal S-au proslavit.
Ca mai nainte de Cruce, nici Iudeii nu L-au stiut pe El. Ca Israil pe Mine nu M-a cunoscut , zice. (Isaia 1, 3). Iar dupa Cruce, toata lumea a alergat la El.
Si arata care este slava Lui si a Tatalui: A crede, zice, tot trupul, si a primi facere de bine, aceasta este slava lui Dumnezeu. Ca nu numai la Iudei se va intinde darul, ci in toata lumea se va intinde. Iar aceasta o a zis fiindca vrea sa-i trimita pe ei la pagani. Deci ca sa nu socoteasca ei ca aceasta este izvodire noua, si fara de voia Tatalui, arata ca de la Tatal s-a dat Lui stapanire peste tot trupul.
Ca mai nainte le zicea lor: in calea paganilor sa nu mergeti (Matei 10, 5).
Si ce este aceea: A tot trupul? Ca nu toti cu adevarat au crezut. Insa Hristos cat despre partea Sa, se silea pe toti sa-i aduca la credinta, iar daca aceia n-au ascultat, nu a Celui ce invata este vina, ci a celor ce n-au primit.
Iar cand auzi aceasta: Ai dat si Am luat si ca acestea sa intelegi ca s-au zis dupa pogorare, precum de multe ori am zis (mai jos Ioan 17, 8 si 10, 18 ). Caci pazind pururea aceasta, ca sa nu zica El ceva mare pentru Sinesi, Se pogoara neputintei ascultatorilor.
Si fiindca se sminteau ei, mari pentru Dansul auzind, graieste de cele ce pot ei sa cuprinda. Precum si noi cu copiii vorbind, si painea asa o numim precum ei, si apa, si in scurt toate celelalte. Iar cand Evanghelistul pentru Domnul graieste, auzi ce zice: Toate printr-Insul s-au facut (Ioan 1,3) si: Cati L-au primit pe El, le-a dat lor stapanire fii ai lui Dumnezeu sa se faca .
Cel ce altora da, cum El pe aceasta nu o avea? Dar lua de la Tatal? Apoi si aici intru aceste graiuri ce se par smerite, amesteca oaresce si inalt. Ca zice: Ca tot ce ai dat Lui -aceasta cu pogorare s-a zis; Sa le dea lor viata vesnica -aceasta arata stapanirea Celui Unuia nascut,si Dumnezeirea, ca a lui Dumnezeu este a da viata, si pe aceasta vesnica.
Iar Unul Adevaratul Dumnezeu a zis pe Tatal, spre osebirea dumnezeilor celor mincinosi ai elinilor, iar nu despartindu-se pe Sinesi de Tatal, sa nu fie ! Pentru ca si Insusi Fiul adevarat fiind, nu este Dumnezeu mincinos, ci adevarat. Precum insusi evanghelistul aceasta pentru Domnul intru trimiterea sa cea soborniceasca zice: Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata vesnica (I Ioan 5, 20).
Iar de stau impotriva ereticii zicand: Ca Fiul este mincinos Dumnezeu, fiindca numai Tatal s-a zis adevarat Dumnezeu, invete-se, ca pentru Fiul zice acest evanghelist asa: Ca era Lumina cea adevarata (Ioan 1,9). Deci dupa a lor socoteala Tatal mincinoasa lumina este, dar sa nu fie! Pentru aceasta si cand zice: Dumnezeu adevarat pe Tatal, zice si osebindu-l pe El de cei mincinosi dumnezei ai elinilor, precum si aceea: Pe slava cea de la Unul Dumnezeu n-o cautati (Ioan 5, 44).4-6. Eu te-am proslavit pre Tine pre pamant. Lucrul am savarsit carele Mi-ai dat Mie, ca sa-l fac. Si acum Ma proslaveste Tu Parinte la Tine singur cu slava care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a facut Lumea. Aratat-am Numele Tau oamenilor .
Cunoaste de aici cum proslaveste Tatal pe Fiul. Ca cu adevarat, in acest chip, precum si Fiul pe Tatal.
Eu, zice, pe Tine te-am proslavit pe pamant. Cu cuviinta a adaus aceasta: Pe pamant ; ca in ceruri proslavit era, de ingeri fiind inchinat.
Iar pamantul nu-L cunostea pe El. Deci fiindca Fiul L-a vestit pe El tuturor, Te-am proslavit pe Tine, zice, peste tot pamantul cunostinta de Dumnezeu semanand, si savarsind lucrul, carele ai dat Mie.
Ca acesta este lucrul intruparii Celui Unuia nascut,ca sa sfinteasca firea noastra,si pe stapanitorul lumii,care mai nainte se facea Dumnezeu, sa-l surpe, si cunostinta de Dumnezeu sa sadeasca in zidire.
Si cum l-a savarsit pe acesta, cand inca nici nu l-a inceput? Cat despre Mine, zice, am savarsit. Sau si fiindca pe cea mai mare decat toate a facut, si pe radacina bunatatilor la noi o a sadit, biruind pe diavolul, si pe Sinesi la moarte fiara cea a tot mancatoare aruncandu-se.
Iar radacinii acesteia de nevoie era sa-i urmeze si roadele cunostintei de Dumnezeu, pentru aceasta zice: Am savarsit lucrul , am semanat zice, radacina am sadit, roadele se vor coace. Deci proslaveste-Ma si Tu Parinte la Tine cu slava, care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a intemeiat lumea.
Ca inca nu se proslavise firea trupului, nici nestricaciune dobandise,nici scaunului imparatesc se impartasise, si pentru aceasta zice: Proslaveste-Ma ,adica,pe firea Mea cea omeneasca,pe aceasta ce acum este necinstita, pe aceasta ce va sa se rastigneasca, si o inalta pe ea la slava carea aveam la Tine Eu Cuvantul si Fiul Tau, mai nainte de a fi lumea.
Ca pe firea cea omeneasca o a pus de sade impreuna pe scaunul cel imparatesc,si este inchinata acum,de toata faptura.
Aratat-am numele Tau oamenilor . Acum talcuieste aceea ce zice: Eu Te-am proslavit pe Tine pe pamant , adica am aratat numele Tau.
Dar cum a aratat Fiul? Pentru ca si Isaia zice: Jurati-va pe Dumnezeul cel adevarat (Isaia 19, 18). Ci ceea ce de multe ori am zis, ca desi aratat era, dar numai iudeilor, si nici acelora tuturor. Iar acum pentru neamuri zice, ca aratat va fi lor numele lui Dumnezeu, fiindca Hristos a dat de acum semintele cunostintei de Dumnezeu, pentru ca a surpat pe diavolul povatuitorul slujirii de idoli.
Si in alt chip:desi cunosteau pe Dumnezeu, dar nu ca pe un Tata II cunosteau, ci numai ca pe un Facator, iar Fiul pe El Tata L-a aratat, si prin cuvinte, si prin lucruri cunoscut pe El facandu-L. Pentru ca Fiu pe sinesi aratandu-Se al lui Dumnezeu, luminat este cum ca impreuna a aratat si pe Acela ca Ii este Tata.6-8. Pre care Mi i-ai dat Mie din lume (Dar cum a zis: Pe care Mi i-ai dat Mie din lume ? ca mai sus a zis catre dansii: Din lume nu sunteti (Ioan 15,19). Lume acolo a numit pe cei rai, iar aici zice pe zidirea aceasta Zigadinos), ai Tai erau, si Mie Mi i-ai dat pre ei, si cuvantul Tau au pazit. Acum au cunoscut, ca toate cate Mi-ai dat Mie, de la Tine sunt. Pentru ca cuvintele care ai dat Mie, le-am dat lor, si ei au primit, si...
Dupa ce a zis ucenicilor, ca necaz veti avea, si i-a sfatuit pe ei sa indrazneasca, iarasi ii ridica pe ei prin rugaciune,invatandu-ne pe noi, ca in ispite toate lasandu-le, la Domnul sa alergam.
Si in alt chip, nici rugaciune este lucrul acesta, ci vorba catre Tatal.
Iar daca in alt loc se roaga, (Luca 22, 41), si genunchile isi pleaca, sa nu te minunezi, ca a venit Hristos nu numai ca pe Sinesi sa Se arate, ci si toata fapta buna sa invete.
Iar celui ce invata, nu numai prin cuvinte, ci si prin lucruri i se cuvine sa invete.
Si vrand sa arate, ca nu fara de voie, ci dupa buna voie vine la patima,zice:Parinte,a venit ceasul. Ca iata ca pe o dorita o pofteste pe aceasta, si slava numeste lucrul acesta, nu a Sa numai, ci si a Tatalui, care s-a si facut: Ca nu numai Fiul, ci si Tatal S-au proslavit.
Ca mai nainte de Cruce, nici Iudeii nu L-au stiut pe El. Ca Israil pe Mine nu M-a cunoscut , zice. (Isaia 1, 3). Iar dupa Cruce, toata lumea a alergat la El.
Si arata care este slava Lui si a Tatalui: A crede, zice, tot trupul, si a primi facere de bine, aceasta este slava lui Dumnezeu. Ca nu numai la Iudei se va intinde darul, ci in toata lumea se va intinde. Iar aceasta o a zis fiindca vrea sa-i trimita pe ei la pagani. Deci ca sa nu socoteasca ei ca aceasta este izvodire noua, si fara de voia Tatalui, arata ca de la Tatal s-a dat Lui stapanire peste tot trupul.
Ca mai nainte le zicea lor: in calea paganilor sa nu mergeti (Matei 10, 5).
Si ce este aceea: A tot trupul? Ca nu toti cu adevarat au crezut. Insa Hristos cat despre partea Sa, se silea pe toti sa-i aduca la credinta, iar daca aceia n-au ascultat, nu a Celui ce invata este vina, ci a celor ce n-au primit.
Iar cand auzi aceasta: Ai dat si Am luat si ca acestea sa intelegi ca s-au zis dupa pogorare, precum de multe ori am zis (mai jos Ioan 17, 8 si 10, 18 ). Caci pazind pururea aceasta, ca sa nu zica El ceva mare pentru Sinesi, Se pogoara neputintei ascultatorilor.
Si fiindca se sminteau ei, mari pentru Dansul auzind, graieste de cele ce pot ei sa cuprinda. Precum si noi cu copiii vorbind, si painea asa o numim precum ei, si apa, si in scurt toate celelalte. Iar cand Evanghelistul pentru Domnul graieste, auzi ce zice: Toate printr-Insul s-au facut (Ioan 1,3) si: Cati L-au primit pe El, le-a dat lor stapanire fii ai lui Dumnezeu sa se faca .
Cel ce altora da, cum El pe aceasta nu o avea? Dar lua de la Tatal? Apoi si aici intru aceste graiuri ce se par smerite, amesteca oaresce si inalt. Ca zice: Ca tot ce ai dat Lui -aceasta cu pogorare s-a zis; Sa le dea lor viata vesnica -aceasta arata stapanirea Celui Unuia nascut,si Dumnezeirea, ca a lui Dumnezeu este a da viata, si pe aceasta vesnica.
Iar Unul Adevaratul Dumnezeu a zis pe Tatal, spre osebirea dumnezeilor celor mincinosi ai elinilor, iar nu despartindu-se pe Sinesi de Tatal, sa nu fie ! Pentru ca si Insusi Fiul adevarat fiind, nu este Dumnezeu mincinos, ci adevarat. Precum insusi evanghelistul aceasta pentru Domnul intru trimiterea sa cea soborniceasca zice: Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata vesnica (I Ioan 5, 20).
Iar de stau impotriva ereticii zicand: Ca Fiul este mincinos Dumnezeu, fiindca numai Tatal s-a zis adevarat Dumnezeu, invete-se, ca pentru Fiul zice acest evanghelist asa: Ca era Lumina cea adevarata (Ioan 1,9). Deci dupa a lor socoteala Tatal mincinoasa lumina este, dar sa nu fie! Pentru aceasta si cand zice: Dumnezeu adevarat pe Tatal, zice si osebindu-l pe El de cei mincinosi dumnezei ai elinilor, precum si aceea: Pe slava cea de la Unul Dumnezeu n-o cautati (Ioan 5, 44).4-6. Eu te-am proslavit pre Tine pre pamant. Lucrul am savarsit carele Mi-ai dat Mie, ca sa-l fac. Si acum Ma proslaveste Tu Parinte la Tine singur cu slava care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a facut Lumea. Aratat-am Numele Tau oamenilor .
Cunoaste de aici cum proslaveste Tatal pe Fiul. Ca cu adevarat, in acest chip, precum si Fiul pe Tatal.
Eu, zice, pe Tine te-am proslavit pe pamant. Cu cuviinta a adaus aceasta: Pe pamant ; ca in ceruri proslavit era, de ingeri fiind inchinat.
Iar pamantul nu-L cunostea pe El. Deci fiindca Fiul L-a vestit pe El tuturor, Te-am proslavit pe Tine, zice, peste tot pamantul cunostinta de Dumnezeu semanand, si savarsind lucrul, carele ai dat Mie.
Ca acesta este lucrul intruparii Celui Unuia nascut,ca sa sfinteasca firea noastra,si pe stapanitorul lumii,care mai nainte se facea Dumnezeu, sa-l surpe, si cunostinta de Dumnezeu sa sadeasca in zidire.
Si cum l-a savarsit pe acesta, cand inca nici nu l-a inceput? Cat despre Mine, zice, am savarsit. Sau si fiindca pe cea mai mare decat toate a facut, si pe radacina bunatatilor la noi o a sadit, biruind pe diavolul, si pe Sinesi la moarte fiara cea a tot mancatoare aruncandu-se.
Iar radacinii acesteia de nevoie era sa-i urmeze si roadele cunostintei de Dumnezeu, pentru aceasta zice: Am savarsit lucrul , am semanat zice, radacina am sadit, roadele se vor coace. Deci proslaveste-Ma si Tu Parinte la Tine cu slava, care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a intemeiat lumea.
Ca inca nu se proslavise firea trupului, nici nestricaciune dobandise,nici scaunului imparatesc se impartasise, si pentru aceasta zice: Proslaveste-Ma ,adica,pe firea Mea cea omeneasca,pe aceasta ce acum este necinstita, pe aceasta ce va sa se rastigneasca, si o inalta pe ea la slava carea aveam la Tine Eu Cuvantul si Fiul Tau, mai nainte de a fi lumea.
Ca pe firea cea omeneasca o a pus de sade impreuna pe scaunul cel imparatesc,si este inchinata acum,de toata faptura.
Aratat-am numele Tau oamenilor . Acum talcuieste aceea ce zice: Eu Te-am proslavit pe Tine pe pamant , adica am aratat numele Tau.
Dar cum a aratat Fiul? Pentru ca si Isaia zice: Jurati-va pe Dumnezeul cel adevarat (Isaia 19, 18). Ci ceea ce de multe ori am zis, ca desi aratat era, dar numai iudeilor, si nici acelora tuturor. Iar acum pentru neamuri zice, ca aratat va fi lor numele lui Dumnezeu, fiindca Hristos a dat de acum semintele cunostintei de Dumnezeu, pentru ca a surpat pe diavolul povatuitorul slujirii de idoli.
Si in alt chip:desi cunosteau pe Dumnezeu, dar nu ca pe un Tata II cunosteau, ci numai ca pe un Facator, iar Fiul pe El Tata L-a aratat, si prin cuvinte, si prin lucruri cunoscut pe El facandu-L. Pentru ca Fiu pe sinesi aratandu-Se al lui Dumnezeu, luminat este cum ca impreuna a aratat si pe Acela ca Ii este Tata.6-8. Pre care Mi i-ai dat Mie din lume (Dar cum a zis: Pe care Mi i-ai dat Mie din lume ? ca mai sus a zis catre dansii: Din lume nu sunteti (Ioan 15,19). Lume acolo a numit pe cei rai, iar aici zice pe zidirea aceasta Zigadinos), ai Tai erau, si Mie Mi i-ai dat pre ei, si cuvantul Tau au pazit. Acum au cunoscut, ca toate cate Mi-ai dat Mie, de la Tine sunt. Pentru ca cuvintele care ai dat Mie, le-am dat lor, si ei au primit, si...
