„Mă duc împăcat. Am făcut tot ce eram dator”
Sa nu ne mai indoim nici unii si niciodata de izbanda si viitorul acestei sfinte Lucrari! Domnul a infiintat-o si nimeni n-o va mai putea desfiinta. Domnul o conduce si nimeni nu o va mai putea opri. Domnul o apara si nimeni nu o va putea nimici. Despre noi ne vom putea []Sa nu ne mai indoim nici unii si niciodata de izbanda si viitorul acestei sfinte Lucrari! Domnul a infiintat-o si nimeni n-o va mai putea desfiinta. Domnul o conduce si nimeni nu o va mai putea opri. Domnul o apara si nimeni nu o va putea nimici. Despre noi ne vom putea indoi, dar despre ea nu.
Se spune ca la sfarsitul vietii sale, Moise, profetul Domnului, a fost dus de Domnul pe muntele Nebo si de acolo, Domnul, aratandu-i de departe Canaanul, i-a zis: Poporul tau va ajunge si va intra acolo, dar tu nu vei intra. De ce, Doamne, sa nu intru eu? a zis cu durere si cu lacrimi Moise. Am luptat atat de mult cu Faraonul, am infruntat marea, am strabatut pustiul, am suferit patruzeci de ani si acum sa nu intru si eu cu poporul Tau? Nu, Moise, pentru ca tu ai facut un mare pacat si nu poti intra. E adevarat, Doamne, ca am pacatuit la rugul aprins, cand n-am vrut sa Te ascult. Alt pacat si mai mare ai facut. E adevarat, Doamne, ca am pacatuit la Mara si la Meriba. Alt pacat si mai mare. Am sfaramat tablele Legii Tale Sfinte! Alt pacat si mai mare Doamne, Te rog, spune-mi care a fost pacatul meu cel foarte mare. Pacatul tau cel mai mare este ca te-ai indoit de viitorul poporului Meu. De soarta lui. De izbanda lui si de slava lui; pentru ca Eu Insumi M-am pus garant pentru el si peste el Eu Insumi Imi pusesem Numele Meu cel Biruitor. i cand te-ai indoit de Oastea Mea, de Mine Te-ai indoit Acesta este pacatul cel mai mareAu fost multi si dintre noi care s-au indoit de Oastea asta peste care este pus Numele Domnului si s-au lepadat de ea ori au parasit-o, ori au si luptat impotriva ei. Cand s-a ivit faraonul amenintand-o, au crezut ca o va nimici dar n a nimicit-o. Cand s-a ivit marea infuriata, au crezut ca o vor ineca valurile ei dar n-au inecat-o. Cand s-au ivit flacarile si au inconjurat-o din toate partile, au crezut ca o vor arde dar n-au ars-o. Cand s-au napustit fiarele asupra ei, au crezut ca o vor sfasia dar iata, n-au sfasiat-o i acestia au parasit Oastea Domnului.
Toti cei ce s-au indoit de aceasta Oaste sau au luptat contra ei de Domnul s-au indoit si contra Lui au luptat.
Cine se ridica contra unei ostiri se ridica contra Imparatiei ei.
Cine loveste intr-o casa loveste in stapanul ei.
Cine dispretuieste un copil dispretuieste pe cel ce l-a nascut.
De noi insine putem sa ne indoim fiecare daca vrem; si poate ca mai putem gasi dezvinovatiri. Dar, despre poporul Domnului, ca popor al Domnului, si despre Oaste Domnului, ca Oaste a Domnului, nu trebuie sa ne putem indoi nici unul si niciodata, caci pentru asta n-am mai putea avea nici o dezvinovatire. Ce a inceput Dumnezeu, El va si duce totdeauna la bun sfarsit. Cine se indoieste nu va putea avea parte de Fagaduinta si nu va putea intra in ara ei o data cu poporul sfant, oricine ar fi fost acela si oricine va mai fi el (Iacov 1, 5-8).
Am spus de la inceput ce greu mi-a venit sa scriu aceasta istorie. Pe tot drumul acestei...
Se spune ca la sfarsitul vietii sale, Moise, profetul Domnului, a fost dus de Domnul pe muntele Nebo si de acolo, Domnul, aratandu-i de departe Canaanul, i-a zis: Poporul tau va ajunge si va intra acolo, dar tu nu vei intra. De ce, Doamne, sa nu intru eu? a zis cu durere si cu lacrimi Moise. Am luptat atat de mult cu Faraonul, am infruntat marea, am strabatut pustiul, am suferit patruzeci de ani si acum sa nu intru si eu cu poporul Tau? Nu, Moise, pentru ca tu ai facut un mare pacat si nu poti intra. E adevarat, Doamne, ca am pacatuit la rugul aprins, cand n-am vrut sa Te ascult. Alt pacat si mai mare ai facut. E adevarat, Doamne, ca am pacatuit la Mara si la Meriba. Alt pacat si mai mare. Am sfaramat tablele Legii Tale Sfinte! Alt pacat si mai mare Doamne, Te rog, spune-mi care a fost pacatul meu cel foarte mare. Pacatul tau cel mai mare este ca te-ai indoit de viitorul poporului Meu. De soarta lui. De izbanda lui si de slava lui; pentru ca Eu Insumi M-am pus garant pentru el si peste el Eu Insumi Imi pusesem Numele Meu cel Biruitor. i cand te-ai indoit de Oastea Mea, de Mine Te-ai indoit Acesta este pacatul cel mai mareAu fost multi si dintre noi care s-au indoit de Oastea asta peste care este pus Numele Domnului si s-au lepadat de ea ori au parasit-o, ori au si luptat impotriva ei. Cand s-a ivit faraonul amenintand-o, au crezut ca o va nimici dar n a nimicit-o. Cand s-a ivit marea infuriata, au crezut ca o vor ineca valurile ei dar n-au inecat-o. Cand s-au ivit flacarile si au inconjurat-o din toate partile, au crezut ca o vor arde dar n-au ars-o. Cand s-au napustit fiarele asupra ei, au crezut ca o vor sfasia dar iata, n-au sfasiat-o i acestia au parasit Oastea Domnului.
Toti cei ce s-au indoit de aceasta Oaste sau au luptat contra ei de Domnul s-au indoit si contra Lui au luptat.
Cine se ridica contra unei ostiri se ridica contra Imparatiei ei.
Cine loveste intr-o casa loveste in stapanul ei.
Cine dispretuieste un copil dispretuieste pe cel ce l-a nascut.
De noi insine putem sa ne indoim fiecare daca vrem; si poate ca mai putem gasi dezvinovatiri. Dar, despre poporul Domnului, ca popor al Domnului, si despre Oaste Domnului, ca Oaste a Domnului, nu trebuie sa ne putem indoi nici unul si niciodata, caci pentru asta n-am mai putea avea nici o dezvinovatire. Ce a inceput Dumnezeu, El va si duce totdeauna la bun sfarsit. Cine se indoieste nu va putea avea parte de Fagaduinta si nu va putea intra in ara ei o data cu poporul sfant, oricine ar fi fost acela si oricine va mai fi el (Iacov 1, 5-8).
Am spus de la inceput ce greu mi-a venit sa scriu aceasta istorie. Pe tot drumul acestei...
