Din presa vremii…De la Oastea Domnului din Sibiu ( II )
Oastea Domnului din Sibiu isi tine regulat adunarile. Duminica dupa amiazi adunarea cea mare, iar Miercuri si Vineri seara adunarile cele restranse. In adunarea din Dumineca trecuta (5 Iulie) a luat parte si parintele Trifa. Dupa deschi- derea adunarii, parintele M. Neagu, a talcuit foarte frumos evanghelia Duminecii, cu in- dracitii din laturea Gadarenilor. Sosind []Oastea Domnului din Sibiu isi tine regulat adunarile. Duminica dupa amiazi adunarea cea mare, iar Miercuri si Vineri seara adunarile cele restranse.
In adunarea din Dumineca trecuta (5 Iulie) a luat parte si parintele Trifa. Dupa deschi- derea adunarii, parintele M. Neagu, a talcuit foarte frumos evanghelia Duminecii, cu in- dracitii din laturea Gadarenilor. Sosind apoi parintele Trifa, se canta cantarea Mai langa Domnul meu , mai langa El, dupa care i-a cuvantul par. Trifa. In continuare din numarul trecut, dam mai jos o parte din aceasta vorbire:Iubitii mei frati ostasi!Intorcandu-ma la voi, va cer un dar: va cer dragostea cea dantai, despre care e vorba la Apocalips cap 2 vers 4. Intorcandu-ma la voi, va intreb: a-ti pastrat voi, iubitii mei, dragostea cea dantai cu care am pornit aici la Sibiu, miscarea aceasta? Va aduceti voi aminte de noptile ce le petreceam arzand de ravna mantuirii noastre sufletesti?Am inteles, iubitii mei, si ma bucur nespus ca n ati parasit aceasta dragoste. Va rog sa o pastrati si mai departe.
Va rog sa ramaneti si mai departe in dragostea cea dantai , caci cine ramane in dragostea aceasta, nu mai sta de vorba cu pacatele, ci uraste din tot sufletul, toate pacatele.
Cea mai mare primejdie pentru Oastea Domnului vine de la racirea dragostei. Cine in- cepe a se raci, incepe a iubi pacatele; incepe a iubi lumea si pe urma apuca iar pe calea cea larga a lumii.
Intorcandu-ma la voi, va aduc iarasi aminte de cuvintele Mantuitorului: nime nu poate slugi la doi stapani; nu puteti slugi si lui Dumnezeu si Mamonei (Matei 6, 24). Noi nu vrem sa mai slugim la doi stapani caci am slugit destul si am vazut ce rau ne-a mers. Eu am cetit mult prin a Biblie si am aflat de la inceputul pana la gatatul Scripturilor un hotar statornicit pe vecie intre bine si rau, intre lumina si intunerec (loan cap 1), intre fii luminei si fii intunericului (Efeseni 5, 8), intre oamenii cei lumesti si cei duhovnicesti (Romani cap 8), intre calea vietii si calea mortii (Matei 7, 13).
Primejdia cea mare pentru Oastea Domnului si mantuirea sufletelor noastre vine tocmai de aici: Ispititorul diavol se trudeste neincetat sa strice acest hotar de mantuire sufle- teasca. El umbla neincetat sa amestece binele cu raul, lumina cu intunerecul, calea vietii cu calea mortii.
Primejdia vine cand noi slabim cu ravna; cand amestecam cele lumesti cu cele su- fletesti. Primejdia vine cand din niste nebuni pentru Hristos , ne facem niste oameni cuminti ascultand de judecata lumii; ascultand mai mult de oameni decat de Dumnezeu . (Faptele Apostolilor 4, 19).
Caci sa stiti, iubitii mei, un adevar: cuvintele ap. Pavel ca noi suntem niste nebuni pen- tru Hristos; nu sunt numai iac asa niste vorbe goale. Un crestin care traeste cu adeva- rat evanghelia este si va fi totdeauna considerat ca un fel de om anormal . Un om normal dupa judecata lumii esti numai cand traesti la rand cu toate modele si pacatele. Indata ce te atinge suflarea Duhului sfant, lumea sopteste ca esti atins putin la cap.
Aici, la aceasta judecata, lucra satana din toate puterile soptindu-ti sa te opresti in loc, sa nu te faci de rusinea lumii , sa traesti mai departe asa cum ai traitO, ce bucurie mare este sa vezi cum un suflet rezista la...
In adunarea din Dumineca trecuta (5 Iulie) a luat parte si parintele Trifa. Dupa deschi- derea adunarii, parintele M. Neagu, a talcuit foarte frumos evanghelia Duminecii, cu in- dracitii din laturea Gadarenilor. Sosind apoi parintele Trifa, se canta cantarea Mai langa Domnul meu , mai langa El, dupa care i-a cuvantul par. Trifa. In continuare din numarul trecut, dam mai jos o parte din aceasta vorbire:Iubitii mei frati ostasi!Intorcandu-ma la voi, va cer un dar: va cer dragostea cea dantai, despre care e vorba la Apocalips cap 2 vers 4. Intorcandu-ma la voi, va intreb: a-ti pastrat voi, iubitii mei, dragostea cea dantai cu care am pornit aici la Sibiu, miscarea aceasta? Va aduceti voi aminte de noptile ce le petreceam arzand de ravna mantuirii noastre sufletesti?Am inteles, iubitii mei, si ma bucur nespus ca n ati parasit aceasta dragoste. Va rog sa o pastrati si mai departe.
Va rog sa ramaneti si mai departe in dragostea cea dantai , caci cine ramane in dragostea aceasta, nu mai sta de vorba cu pacatele, ci uraste din tot sufletul, toate pacatele.
Cea mai mare primejdie pentru Oastea Domnului vine de la racirea dragostei. Cine in- cepe a se raci, incepe a iubi pacatele; incepe a iubi lumea si pe urma apuca iar pe calea cea larga a lumii.
Intorcandu-ma la voi, va aduc iarasi aminte de cuvintele Mantuitorului: nime nu poate slugi la doi stapani; nu puteti slugi si lui Dumnezeu si Mamonei (Matei 6, 24). Noi nu vrem sa mai slugim la doi stapani caci am slugit destul si am vazut ce rau ne-a mers. Eu am cetit mult prin a Biblie si am aflat de la inceputul pana la gatatul Scripturilor un hotar statornicit pe vecie intre bine si rau, intre lumina si intunerec (loan cap 1), intre fii luminei si fii intunericului (Efeseni 5, 8), intre oamenii cei lumesti si cei duhovnicesti (Romani cap 8), intre calea vietii si calea mortii (Matei 7, 13).
Primejdia cea mare pentru Oastea Domnului si mantuirea sufletelor noastre vine tocmai de aici: Ispititorul diavol se trudeste neincetat sa strice acest hotar de mantuire sufle- teasca. El umbla neincetat sa amestece binele cu raul, lumina cu intunerecul, calea vietii cu calea mortii.
Primejdia vine cand noi slabim cu ravna; cand amestecam cele lumesti cu cele su- fletesti. Primejdia vine cand din niste nebuni pentru Hristos , ne facem niste oameni cuminti ascultand de judecata lumii; ascultand mai mult de oameni decat de Dumnezeu . (Faptele Apostolilor 4, 19).
Caci sa stiti, iubitii mei, un adevar: cuvintele ap. Pavel ca noi suntem niste nebuni pen- tru Hristos; nu sunt numai iac asa niste vorbe goale. Un crestin care traeste cu adeva- rat evanghelia este si va fi totdeauna considerat ca un fel de om anormal . Un om normal dupa judecata lumii esti numai cand traesti la rand cu toate modele si pacatele. Indata ce te atinge suflarea Duhului sfant, lumea sopteste ca esti atins putin la cap.
Aici, la aceasta judecata, lucra satana din toate puterile soptindu-ti sa te opresti in loc, sa nu te faci de rusinea lumii , sa traesti mai departe asa cum ai traitO, ce bucurie mare este sa vezi cum un suflet rezista la...
