Hristos a murit pentru păcatele noastre
Cine va merge in lume sa mantuiasca pe om? Cu frica si cutremur, ne gandim la chemarea unica pe care o facuse Domnul Dumnezeu adresata Cerului. Linistea care se asternuse in Cer era de o raspundere uriasa. Tacerea chema pe Acela care era Singurul in masura sa ridice pacatele omenirii intregi. Iar raspunsul nu putea []Cine va merge in lume sa mantuiasca pe om? Cu frica si cutremur, ne gandim la chemarea unica pe care o facuse Domnul Dumnezeu adresata Cerului. Linistea care se asternuse in Cer era de o raspundere uriasa. Tacerea chema pe Acela care era Singurul in masura sa ridice pacatele omenirii intregi. Iar raspunsul nu putea veni decat din partea Celui care era Cel mai Iubit, Cel mai Drag si Cel mai Scump Tatalui. Dupa acea liniste, se auzi un Glas duios si bland, care biruia linistea si tacerea: Tata Doamne, scris este in sulul cartii, merg sa fac Voia Ta, Dumnezeule .
Pretul platit pentru mantuirea noastra se cerea a fi unul de aceeasi masura cu pacatele noastre, ale tuturor.
Ne cutremuram si cuvintele nu-si au puterea de a descrie ceea ce urma sa patimeasca Scumpul nostru Mantuitor, pentru impacarea noastra cu Tatal. Hristos-Dumnezeu si Omul era constient de toate cate trebuia sa le ia asupra Lui.
Ne ducem cu gandul la acea intamplare din Hristos-Marturia mea, cand fratele Traian a luat asupra sa nelegiuirea celor doi tineri. Cat a trebuit fratele Traian sa plateasca doar pentru un singur pacat? Numai unul! Atat amar de chinuri Daca numai pentru o singura cadere s-a ispasit atata, dar pentru toate pacatele intregii omeniri, oare ce pret trebuia dat? In ce masura?Este cu neputinta a asterne in cateva randuri toata marimea ispasirii si toata nemarginita ei cuprindere. Patimirea Mantuitorului a inceput inca de la Nasterea Sa in iesle, suferind saracia, frigul, ca nimeni altul. Da, in starea aceasta de smerenie sa fie cel mai din urma, apoi sa fie cel Dintai care avea sa aduca rascumpararea intregului neam omenesc. Dupa toate binefacerile infaptuite pe tot timpul vietii Sale tamaduirea bolnavilor, invierea mortilor, mangaierea celor intristati, hranirea celor flamanzi etc. , Mantuitorul Se apropie de ceasul Patimirii Sale. Dupa cum le spune Sfintilor Apostoli: Intristat este sufletul Meu pana la moarte (Marcu 14, 34), apoi a mers putin mai inainte, S-a aruncat la pamant, rugandu-se: Avva Parinte, toate sunt ie cu putinta. Departeaza paharul...
Pretul platit pentru mantuirea noastra se cerea a fi unul de aceeasi masura cu pacatele noastre, ale tuturor.
Ne cutremuram si cuvintele nu-si au puterea de a descrie ceea ce urma sa patimeasca Scumpul nostru Mantuitor, pentru impacarea noastra cu Tatal. Hristos-Dumnezeu si Omul era constient de toate cate trebuia sa le ia asupra Lui.
Ne ducem cu gandul la acea intamplare din Hristos-Marturia mea, cand fratele Traian a luat asupra sa nelegiuirea celor doi tineri. Cat a trebuit fratele Traian sa plateasca doar pentru un singur pacat? Numai unul! Atat amar de chinuri Daca numai pentru o singura cadere s-a ispasit atata, dar pentru toate pacatele intregii omeniri, oare ce pret trebuia dat? In ce masura?Este cu neputinta a asterne in cateva randuri toata marimea ispasirii si toata nemarginita ei cuprindere. Patimirea Mantuitorului a inceput inca de la Nasterea Sa in iesle, suferind saracia, frigul, ca nimeni altul. Da, in starea aceasta de smerenie sa fie cel mai din urma, apoi sa fie cel Dintai care avea sa aduca rascumpararea intregului neam omenesc. Dupa toate binefacerile infaptuite pe tot timpul vietii Sale tamaduirea bolnavilor, invierea mortilor, mangaierea celor intristati, hranirea celor flamanzi etc. , Mantuitorul Se apropie de ceasul Patimirii Sale. Dupa cum le spune Sfintilor Apostoli: Intristat este sufletul Meu pana la moarte (Marcu 14, 34), apoi a mers putin mai inainte, S-a aruncat la pamant, rugandu-se: Avva Parinte, toate sunt ie cu putinta. Departeaza paharul...
