Rostul bolii
Mantuitorul nostru impreuna cu de-Dumnezeu-purtatorii Parinti ne invata ca singura noastra grija din aceasta viata trebuie sa fie mantuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: Viata pamanteasca aceasta scurta vreme ii este data omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta sa o foloseasca pentru mantuirea lui, adica sa depaseasca moartea si sa treaca la viata []Mantuitorul nostru impreuna cu de-Dumnezeu-purtatorii Parinti ne invata ca singura noastra grija din aceasta viata trebuie sa fie mantuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: Viata pamanteasca aceasta scurta vreme ii este data omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta sa o foloseasca pentru mantuirea lui, adica sa depaseasca moartea si sa treaca la viata (Arena). Pentru aceasta, trebuie ca pe toate din aceasta lume sa le privim ca pe niste umbre trecatoare si sa nu ne lipim inima de nimic din ea () pentru ca nu privim la cele vazute, ci la cele nevazute; deoarece cele vazute sunt trecatoare, iar cele nevazute sunt vesnice (Sfantul ioan din Kronstadt, Sfaturi duhovnicesti). Pentru noi, crestinii ortodocsi, centrul vietii nu este aici, ci dincolo, in lumea vesnica.
Atata timp cat traiesc, crestinii ortodocsi nu se ingrijesc gandindu-se la boala sau suferinta care ii poate insoti. Chiar atunci cand ne cantam unul altuia La multi ani de ziua onomastica si la alte sarbatori, o facem din pricina ca Biserica, in intelepciunea ei, stie ca noi intr-adevar avem nevoie de multi ani pentru a ne schimba si a ne pocai pentru pacatele noastre, deci nu pentru ca viata are vreo valoare in sine. Dumnezeu nu Se intereseaza de cat de batrani suntem atunci cand ajungem inaintea judecatii Lui, ci daca ne-am pocait; pentru El nu conteaza daca am murit de vreun atac de inima sau cancer, ci daca sufletul nostru este in stare de sanatate.
De aceea, nu trebuie sa ne infricosam de nici o nenorocire omeneasca, ci doar de pacat; nici de saracie, nici de niscaiva neputinte, nici de ocari, nici de rautatile altora fata de noi, nici de umilinte, nici de moarte (Sfantul Ioan Gura de Aur, La Statui), fiindca aceste nenorociri sunt numai cuvinte si acestea nu au nici o realitate pentru cei ce traiesc pentru Imparatia Cerurilor. Singura nenorocire adevarata din aceasta viata este a-L supara pe Dumnezeu. Daca vom avea in cuget aceasta intelegere fundamentala a scopului vietii, atunci sensul duhovnicesc al neputintelor trupesti ni se poate descoperi si noua.
Este o lectie inca neinvatata de catre neamul lui Adam care, in mandria lui, cauta dintotdeauna sa fie zeii : din pricina ca fiecare pacat este o reinnoire a pacatului primilor oameni, o indepartare cu voie de Dumnezeu, indreptata spre sine. Astfel ne punem pe noi in locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne noua insine in loc de a sluji Creatorului. In acest fel, suferinta bolii slujeste astazi aceluiasi scop caruia i-a slujit si la inceput: si din aceasta pricina ea nu este altceva decat un semn al milei si dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfintii Parinti le spun: Dumnezeu nu te-a uitat; El are grija de tine (Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia).
Sfantul Ambrozie de la Manastirea Optina a vorbit despre relatia dintre suflet si trup intr-o scrisoare catre o mama al carei copil era foarte bolnav: Nu trebuie sa uitam ca intr-o epoca sofisticata ca cea in care traim, chiar si copilasii sunt vatamati duhovniceste de ceea ce vad sau aud. Prin urmare, este nevoie de curatire, iar aceasta se realizeaza numai prin suferinta trupeasca Trebuie sa intelegem ca desfatarea raiului se da numai celui ce accepta suferinta .
Sfantul Nicodim Aghioritul a aratat ca, deoarece omul este indoit in fire, creat cu suflet si trup, exista o interactiune intre suflet si trup (Sfaturi), fiecare dintre parti actionand una asupra celeilalte, comunicand intre ele . Sfantul ioan Gura de Aur scrie ca atunci cand sufletul este bolnav, de obicei nu simtim nici o durere (), dar, daca se intampla ca trupul sa sufere doar putintel, facem toate eforturile sa ce eliberam de boala si de durerea ei . De aceea,Dumnezeu pedepseste trupul pentru pacatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul sa poata primi vreo vindecare. () Hristos a facut acelasi lucru cu slabanogul atunci cand a spus: Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca nu cumva sa-ti fie mai rau! Ce invatam de aici? Boala slabanogului fusese pricinuita de pacatele lui (Omilia 38 la Evanghelia Sfantului Ioan).
La Sfantul Serafim din Sarov a fost adusa odata o femeie. Era grav schilodita, neputand merge din cauza ca genunchii ei stateau ridicati pana la piept. Ea ii spuse Batranului ca fusese nascuta in Biserica Ortodoxa, dar, dupa ce s-a maritat cu un protestant, abandonase ortodoxia si, pentru necredinciosia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o data. () Ea nu-si mai putea misca nici mainile, nici...
Atata timp cat traiesc, crestinii ortodocsi nu se ingrijesc gandindu-se la boala sau suferinta care ii poate insoti. Chiar atunci cand ne cantam unul altuia La multi ani de ziua onomastica si la alte sarbatori, o facem din pricina ca Biserica, in intelepciunea ei, stie ca noi intr-adevar avem nevoie de multi ani pentru a ne schimba si a ne pocai pentru pacatele noastre, deci nu pentru ca viata are vreo valoare in sine. Dumnezeu nu Se intereseaza de cat de batrani suntem atunci cand ajungem inaintea judecatii Lui, ci daca ne-am pocait; pentru El nu conteaza daca am murit de vreun atac de inima sau cancer, ci daca sufletul nostru este in stare de sanatate.
De aceea, nu trebuie sa ne infricosam de nici o nenorocire omeneasca, ci doar de pacat; nici de saracie, nici de niscaiva neputinte, nici de ocari, nici de rautatile altora fata de noi, nici de umilinte, nici de moarte (Sfantul Ioan Gura de Aur, La Statui), fiindca aceste nenorociri sunt numai cuvinte si acestea nu au nici o realitate pentru cei ce traiesc pentru Imparatia Cerurilor. Singura nenorocire adevarata din aceasta viata este a-L supara pe Dumnezeu. Daca vom avea in cuget aceasta intelegere fundamentala a scopului vietii, atunci sensul duhovnicesc al neputintelor trupesti ni se poate descoperi si noua.
Este o lectie inca neinvatata de catre neamul lui Adam care, in mandria lui, cauta dintotdeauna sa fie zeii : din pricina ca fiecare pacat este o reinnoire a pacatului primilor oameni, o indepartare cu voie de Dumnezeu, indreptata spre sine. Astfel ne punem pe noi in locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne noua insine in loc de a sluji Creatorului. In acest fel, suferinta bolii slujeste astazi aceluiasi scop caruia i-a slujit si la inceput: si din aceasta pricina ea nu este altceva decat un semn al milei si dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfintii Parinti le spun: Dumnezeu nu te-a uitat; El are grija de tine (Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia).
Sfantul Ambrozie de la Manastirea Optina a vorbit despre relatia dintre suflet si trup intr-o scrisoare catre o mama al carei copil era foarte bolnav: Nu trebuie sa uitam ca intr-o epoca sofisticata ca cea in care traim, chiar si copilasii sunt vatamati duhovniceste de ceea ce vad sau aud. Prin urmare, este nevoie de curatire, iar aceasta se realizeaza numai prin suferinta trupeasca Trebuie sa intelegem ca desfatarea raiului se da numai celui ce accepta suferinta .
Sfantul Nicodim Aghioritul a aratat ca, deoarece omul este indoit in fire, creat cu suflet si trup, exista o interactiune intre suflet si trup (Sfaturi), fiecare dintre parti actionand una asupra celeilalte, comunicand intre ele . Sfantul ioan Gura de Aur scrie ca atunci cand sufletul este bolnav, de obicei nu simtim nici o durere (), dar, daca se intampla ca trupul sa sufere doar putintel, facem toate eforturile sa ce eliberam de boala si de durerea ei . De aceea,Dumnezeu pedepseste trupul pentru pacatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul sa poata primi vreo vindecare. () Hristos a facut acelasi lucru cu slabanogul atunci cand a spus: Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca nu cumva sa-ti fie mai rau! Ce invatam de aici? Boala slabanogului fusese pricinuita de pacatele lui (Omilia 38 la Evanghelia Sfantului Ioan).
La Sfantul Serafim din Sarov a fost adusa odata o femeie. Era grav schilodita, neputand merge din cauza ca genunchii ei stateau ridicati pana la piept. Ea ii spuse Batranului ca fusese nascuta in Biserica Ortodoxa, dar, dupa ce s-a maritat cu un protestant, abandonase ortodoxia si, pentru necredinciosia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o data. () Ea nu-si mai putea misca nici mainile, nici...
