O PARTE DIN CUVÂNTUL FRATELUI TRAIAN DORZ DIN CADRUL PROGRAMULUI COMEMORATIV DIN 5 MARTIE 1988, DE LA CERTEGE
In ziua de 3 martie, anul 1888, s-a nascut Parintele Iosif Trifa () [Cantarile acestea] sunt frumoase pentru ca sunt cantarile lui Dumnezeu. Asa am invatat noi sa-L laudam pe Dumnezeu, asa cum spune: Toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta . i, daca ne-am predat lui Dumnezeu, trebuie sa-L slujim pe El cu toata inima []In ziua de 3 martie, anul 1888, s-a nascut Parintele Iosif Trifa() [Cantarile acestea] sunt frumoase pentru ca sunt cantarile lui Dumnezeu. Asa am invatat noi sa-L laudam pe Dumnezeu, asa cum spune: Toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta . i, daca ne-am predat lui Dumnezeu, trebuie sa-L slujim pe El cu toata inima noastra si cu toata fiinta noastra. Pentru ca ne-am lepadat de satana si de toate lucrarile lui si ne-am unit cu Hristos si cu Biserica, si cu credinta Lui. De aceea trebuie sa ne dam toate silintele sa fim vrednici, pentru ca vine judecata, vine moartea pentru fiecare dintre noi. i vine judecata pentru toti, cum spune: si iarasi va veni, cu marire, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit . i atunci vor fi numai doua feluri de oameni: cei buni si cei rai. Cei care au crezut si cei care n-au crezut. Cei care sunt de-a dreapta si cei care vor fi de-a stanga. Daca noi ne intoarcem la Dumnezeu acuma si ne hotaram pentru El si-L laudam pe Dumnezeu, vom fi, desigur, intre cei de-a dreapta Lui. Dar, daca nu ne intoarcem, noi ramanem de-a stanga. i despartirea aceea va fi pentru vecii vecilor.* * *() Suntem de cateva ceasuri aici sositi. Am mai stat de vorba mai cu unii, mai cu altii care asa pe rand au venit, cand unii, cand altii. i de mai multe ori a trebuit sa reluam firul cuvantarilor noastre si al explicatiilor pe care simtim ca suntem datori sa le aducem celor cu care ne vedem acuma pentru prima data intr-o astfel de imprejurare. Insa celor mai multi dintre cei care au venit aici le este acum clar si cunoscut scopul nostru si evenimentul pentru care Dumnezeu ne-a ajutat si am dorit si noi din toata inima sa ajungem pana aici.
Am spus ca in zilele acestea alaltaieri, in ziua de 3, am sarbatorit 100 de ani de la nasterea Parintelui Iosif. i maine, in ziua de 6, vom sarbatori 100 de ani de la ziua in care a fost botezat in bisericuta din acest sat Parintele nostru sufletesc Iosif Trifa.
In casa aceasta s-a nascut. Chiar in casa aceasta. Asa era si atunci. Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe fratele Dumitru si pe cei care sunt impreuna cu el, care au urmat celor ce au plecat din casa aceasta si carora acestia le-au lasat-o. Dumnezeu sa le rasplateasca pentru ca au pastrat cat mai curata si cat mai frumoasa casa aceasta care, pentru noi, ne dam seama ca, din ce in ce, capata o valoare tot mai mare si mai frumoasa. Pentru ca, pe masura ce se raspandeste lucrarea minunata pe care a facut o Dumnezeu prin acest minunat om care s-a nascut aici, pe masura aceasta creste si recunostinta noastra, si pretuirea noastra pentru un profet al lui Dumnezeu atat de mare, care s-a nascut in neamul nostru si chiar in zilele vietii noastre.
Noi Ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a facut parte sa cunoastem cu un ceas mai devreme decat altii aceasta taina minunata, aceasta Lucrare nespus de frumoasa a lui Dumnezeu; si aceasta minunata sarbatorire, si acest minunat eveniment pe care noi il praznuim astazi, [comemorarea a ceea ce] s-a petrecut atunci [in casa] aceasta minunata, acu 100 de ani. Parintii Dumitru si Anuta au primit de la Dumnezeu, ca un dar ceresc, al patrulea copil. Ei i-au pus un nume biblic, numele Iosif. Acesta este un nume biblic, un nume sfant. In Vechiul Testament este pomenit acest nume infatisandu-l pe unul dintre copiii patriarhului Iacob, care a fost ales de Dumnezeu pentru o taina mare si pentru o lucrare stralucita. El a fost salvatorul poporului din care s-a nascut. Cea mai frumoasa trasatura a vietii lui Iosif din Vechiul Testament a fost curatia si nevinovatia lui; hotararea lui puternica si atasamentul lui total fata de Dumnezeu. El s-a nascut in casa unui om credincios: Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam. Dumnezeu i-a facut pe acesti oameni stramosii Fiului Sau, Iisus Hristos. In cartea omenirii, acesti oameni minunati sunt trecuti printre cei mai de seama stramosi ai lui Hristos: Avraam, Isaac, Iacov. Iosif a fost apoi unul dintre fiii cei mai minunati ai lui Iacov, care l-a ajutat pe tatal sau si pe tot poporul sau intr-un moment dintre cele mai grele din istoria lor. Cand erau amenintati sa moara de foame, Dumnezeu a salvat prin Iosif viata poporului Sau.
Au trecut apoi anii, multi si, la vremea potrivita, cand Fiul lui Dumnezeu a venit in lume, El a fost incredintat iarasi unui om sfant tot cu numele de Iosif. Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, care trebuia sa acopere cu fiinta sa nasterea minunata si sfanta a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost un om drept si sfant. El a vorbit cu ingerii. Ingerii l-au calauzit. Ingerii l-au instiintat. Daca veti citi cartea nasterii Mantuitorului nostru, in Evanghelia de la Sfantul Luca sau Matei, veti vedea ce rol minunat a avut dreptul Iosif in viata Mantuitorului. El a fost un al doilea Iosif pe care Dumnezeu l-a folosit pentru salvarea vietii Domnului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, pe Care el Il primise in grija o data cu Maica Lui Sfanta, Sfanta Fecioara Maria. Acest om al lui Dumnezeu a aparat-o pe Sfanta Fecioara cu numele lui, cu fiinta lui. Apoi L-a aparat pe Domnul Iisus. Maica si Copilul. Cant a trebuit sa fuga de mania lui Irod departe, departe, in tara Egiptului, el a fost acela care a acceptat jertfa cea grea: sa paraseasca tara lui, locul lui si sa calatoreasca pe jos (cum se calatorea atunci) saptamani de zile poate, zi si noapte, prin tot felul de primejdii, printre talhari, printre fiare salbatice, prin pustiuri cu seceta, cu foamete, cu lipsa de apa, cu lipsa de paine cu tot felul de primejdii. Acest Iosif sfant a ocrotit-o pe Maica Sfanta si pe Copilul cel Sfant. A salvat astfel de la moarte pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, de la moartea cu care Il pandea Irod, vrajmasul care a ucis apoi acele mii de copilasi, ca sa-L poata ucide si pe Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu. Iosif a fost acela pe care Dumnezeu l-a folosit a doua oara pentru salvarea minunata a unui popor nesfarsit mai mare decat poporul Israel: a poporului lui Dumnezeu, a poporului crestin, care s-a nascut prin Iisus Hristos, dupa cum s-a nascut poporul evreu prin stramosii lui Iosif. i acum 100 de ani, in casa aceasta, Dumnezeu a trimis unor parinti credinciosi, Dumitru si Anuta, al patrulea copil. Cred ca mama lui a fost o mama sfanta. Ea a presimtit ca omul acesta va fi un mare om in fata lui Dumnezeu. Asa cum si Maica Sfanta a fost instiintata de inger ca Acela care Se va naste din ea va fi Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii si ea a stiut taina aceasta minunata si a pastrat-o in inima ei, cum spune Cuvantul lui Dumnezeu. i cand au venit pastorii si au spus ce minunat li s-a vestit lor prin inger ca S-a nascut Iisus, si cand au venit magii si le-a spus ce minunat le-a vestit lor steaua sfanta ca S-a nascut Iisus, Maria, Maica Sfanta, a pastrat in inima ei toate aceste sfinte cuvinte care ii mangaiau inima si care o intareau in credinta ei ca Fiul pe care L-a primit ea este Fiul lui Dumnezeu.
Cred ca ceva din aceasta incredintare sfanta a primit, in ziua in care s-a nascut Parintele Iosif, si maica lui, Anuta. Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa cea cereasca, pentru ca a fost o maica cu adevarat sfanta. Ea a avut in pastrarea ei, de la Dumitru, sotul ei, Psaltirea. Biblia pe care o primise tatal sotului ei, Nicolae Trifa, chiar din mana lui Avram Iancu. Ca el a fost, la Campeni, omul de incredere al lui Avram Iancu, pe vremea revolutiei lui. Bunicul Parintelui Iosif a fost acesta. i Avram Iancu i-a dat bunicului o Psaltire pe care o primise el de la aguna, ca amintire, pentru devotamentul lui in credinta cu care el a slujit in timpul marii Revolutii a lor de la 1848. Aceasta carte primita de la aguna si de la stramosul Parintelui a fost Psaltirea pe care i-a dat-o maicuta lui pe patul mortii ei. Cand el avea 7 ani, aici in curtea aceasta s-a intamplat ca un tauras a impuns-o pe mama Parintelui Iosif. i ea, din accidentul acesta nenorocit, a zacut si, dupa cateva zile, a murit. Inainte de moarte insa, ea a luat Psaltirea ei si i-a dat-o copilului ei Iosif, cel care implinea atunci 7 ani. i i-a spus: ine cartea lui Dumnezeu! Tu vei fi omul lui Dumnezeu. Te vei mantui pe tine si pe altii prin aceasta carte .
A fost o profetie pe care Parintele a retinut-o mereu. i aceasta l-a urmarit toata viata. El, dupa ce a crescut, a avut o viata destul de zbuciumata. Fratii lui mi-au spus ca Parintele Iosif a invatat a doua oara sa umble, la varsta de 4 ani, atat de bolnav a fost. Dupa ce maicuta lui s-a dus la Domnul, el a ramas orfan la 7 ani. Dumitru, tatal sau, mai avandu-i si pe ceilalti copii mai mici decat el, a trebuit sa se casatoreasca. Dar Dumnezeu a avut grija sa gaseasca pentru el ca a doua mama a copilasilor ramasi orfani de prima mama buna. A gasit-o pe Rusanda de la Vidra de Sus. Ea a venit in casa lui Dumitru. i cea mai mare grija, Dumnezeu a facut s-o aiba fata de Iosif, acel copil caruia mama sa cea buna ii incredintase Cuvantul lui Dumnezeu si i-a spus ca el se va mantui si ii va mantui si pe altii prin acest Cuvant al lui Dumnezeu. A fost o profetie minunata. Asta s-a petrecut acum aproape 100 de ani, la sapte ani dupa nasterea copilului Iosif. In casa asta. Poate ca aici, in [camera] aceasta, va fi zacut maica lui; si el, copilas de 7 ani, va fi stat mereu langa patutul ei, nedezlipit de ea. i mama, care-l iubea mai mult decat pe ceilalti, l-a mangaiat si l-a incredintat lui Dumnezeu, rugandu-se pentru el sa-l ajute sa fie un om mantuit si sa-i mantuiasca si pe altii prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Noi ne-am gandit la toate aceste lucruri si acum, cand stau aici, ma gandesc ca de atatia zeci de ani de cand l-am cunoscut pe Parintele Iosif (acum aproape saizeci de ani), am tot dorit sa ajung odata aici. i Dumnezeu a facut sa pot ajunge la anii acestia, 74 de ani, sa vad Prin moarte am trecut, nu prin viata. i anul trecut inca, pe vremea asta, n-am crezut ca mai ajung nu sa calc muntii acestia, dar nici sa mai pun piciorul pe iarba, in asa grea situatie am fost. Insa Dumnezeu, Care are in mana Sa si viata, si moartea, ne-a ajutat mie intr-un fel, celorlalti, de aici, in alt fel sa putem ajunge ca seara aceasta in care sarbatorim aceasta suta de ani de la evenimentele pe care le povestim acum s-o putem petrece aici cu dumneavoastra, in amintirea acestor lucruri care sunt pentru noi o mare mangaiere sufleteasca. Pentru ca noi vedem ca nici o intamplare nu-i intamplatoare, ci ca tot ce se intampla e randuit mai dinainte de intelepciunea lui Dumnezeu. Daca avem credinta, noi vedem in viitor aceste lucruri. Daca avem rabdare, le vedem in trecut. Dar totdeauna, prin credinta si rabdare, Dumnezeu ne descopera adevarurile Sale. i un astfel de mare adevar este si acela despre care vorbim acum si in numele caruia si pentru semnificatia caruia ne-am adunat astazi aici.
Asa cum am spus, acum 100 de ani s-a nascut in casa aceasta un om mare. Am mai zis: muntii cei inalti nu-i vezi cat de mari sunt cand esti aproape de ei. Trebuie sa te departezi undeva departe si numai dupa aceea sa poti vedea si sa poti masura cu adevarat inaltimea acelui munte langa care erai atunci cand nu-ti dadeai seama de el.
Cu oamenii mari din viata si din istorie, la fel s-a petrecut. Am vorbit mai inainte despre Sfantul Ioan Gura de Aur. Acum o mie si sase sute de ani a trait acest om minunat, in primele secole ale crestinismului. Era un om asa de inalt duhovniceste! Asa de minunat, cum a fost Parintele Iosif Omul acesta a facut in Biserica crestina o lucrare extraordinar de mare, ce se intinde pe durata atator sute de ani. Dar pe vremea lui nimeni nu si-a dat seama cat de mare este, ce mare om al lui Dum nezeu este acest sfant. Cand era patriarh al Constantino polului si s-a ridicat cu toata puterea asupra pacatului si al imparatului, si al celor din casa imparateasca , toti l-au urat si toti au complotat impotriva lui si au facut sa fie judecat condamnat caterisit aruncat si exilat departe, undeva in pustiu. De cinci ori caterisit, el a sfarsit undeva pe drum in pustiu, dus de soldati dintr-un post intr-altul, dintr-o inchisoare intr-alta, osandit. Probabil ca soldatii l-au si omorat, ca sa nu tot alerge cu el dintr-un loc in altul, sa termine o data cu el. Atunci era batjocorit Sfantul Ioan Gura de Aur si dispretuit, cum a fost in timpul vietii sale, de catre multi, batjocorit si Parintele Iosif. Tot din cauza rautatii oamenilor invidiosi, care l-au parat la mai-mari si l-au judecat in fel si chip. Dar el a rabdat pana la sfarsit si a ramas credincios. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, iata, astazi este un urias al crestinismului. i oriunde se marturiseste Evanghelia, el este unul dintre cei mai minunati si mai sfinti parinti ai Bisericii. Datorita lui avem Sfanta Liturghie pe care o ascultam in cele mai multe dintre duminicile de peste an. Datorita lui avem atatea scrieri minunate, care au intors pe multi, multi oameni la Dumnezeu. Dar pe vremea lui si mult timp dupa anii lui, nimeni nu l-a recunoscut si nu l-a cunoscut ca un om mare. Dar astazi, dupa o mie si atatea sute de ani, ce mare sfant al Bisericii este Sfantul Ioan Gura de Aur!De talia lui a fost Parintele Trifa. Numai ca cei care sunt atat de aproape de el nu vad, cum nu cunosti muntele cand esti asa de aproape de el cat de mare si de frumos e. Trebuie sa treaca timp trebuie sa ne departam poate sute de ani pana cand Biserica noastra va recunoaste ce inalta sfintenie si ce mare valoare a avut acest mare om. Prin harul lui Dumnezeu insa, celor smeriti si celor credinciosi, Dumnezeu le descopere adevarul.
Pe vremea cand Mantuitorul a venit pe pamant si nimeni nu credea in El (ca tot Ierusalimul s-a tulburat si Irod s-a tulburat cand a auzit ca S-a nascut Iisus), au fost totusi niste suflete care L-au admirat si s-au inchinat lui Iisus: pastorii, magii, sufletele simple si sincere, carora Dumnezeu le-a descoperit acest adevar.
Asa e si in tara noastra, si in vremea noastra. Au fost totusi oameni sinceri carora Dumnezeu le-a descoperit ce mare om a fost Parintele Iosif. i toti cei care am primit cuvantul lui si indemnul lui ne-am intors la Dumnezeu, ne-am hotarat pentru Dumnezeu, am inceput o viata noua cu Iisus si am devenit membri de fapt ai Bisericii, nu numai de drept, prin cuvant si prin promisiune, si prin Botez. Cum au crezut cei care s-au hotarat prin Botez membri de drept. Dar numai prin credinta si prin hotarare, si prin nasterea noastra din nou, si prin legamantul nostru devenim membri de fapt, care traim si marturisim Cuvantul Sfant al Adevarului, pe care Parintele Iosif ni l-a propovaduit noua cu toata puterea, el cel dintai.
Din pricina aceasta, ca prin el Dumnezeu a facut aceasta minunata Lucrare a Oastei Domnului si ca in aceasta Lucrare s-au intors la Dumnezeu mii si sute de mii de oameni, si vestirea aceasta se intinde pana la marginile pamantului, in tot mai multe popoare, noi am invatat sa-i pretuim pe acesti mari oameni ai lui Dumnezeu si sa-I dam lauda lui Dumnezeu pentru meritele lor. Iar fata de ei sa ne aratam recunostinta si datoria pe care o avem fata de cei mai mari binefacatori ai nostri.
Spune un proverb evreiesc vechi asa: Cand parintele tau trupesc si parintele tau sufletesc au nevoie de tine in acelasi timp, dator esti intai sa-l ajuti pe parintele tau cel sufletesc si apoi pe cel trupesc . Pentru ca parintele trupesc te-a nascut numai pentru viata aceasta trecatoare, dar cel sufletesc te-a nascut pentru viata vesnica. Fiindca doua vieti avem noi: aceasta care-i trecatoare si se sfarseste o data cu moartea si cealalta, eterna, vesnica, ce incepe dupa moarte. Moartea nu este un sfarsit. Moartea este un prag peste care trecem din existenta aceasta in cealalta. In existenta aceasta am avut parintii trupesti, care ne-au dat viata si [carora] suntem datori sa le aratam recunostinta, pentru ca este scris: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa traiesti multi ani pe pamant si sa fii fericit . Dar parintii nostri duhovnicesti ne-au nascut pentru viata vesnica, pentru ca, prin cunoasterea lui Hristos, noi am devenit oameni noi, adevarati crestini, pentru ca numai asa putem mosteni Imparatia cereasca si vesnica a lui Dumnezeu. i Parintele Iosif a fost parintele nostru cel sufletesc care ne-a nascut la o viata noua.
Eu eram de 15 ani cand am auzit prima data cuvantul Parintelui Iosif. Capatasem premiu la scoala o carte pe care a scos-o Parintele Iosif la Sibiu. Corabia lui Noe se chema. Era in 1930. Am primit cartea aceasta ca premiu de la profesorul de religie, pentru ca invatasem, dupa parerea lui, bine la religie. Cand am primit cartea, eu, de la scoala pana am ajuns acasa, am citit cartea aceasta. Era ziua de Rusalii, in 8 iunie 1930, cand am ajuns cu cartea acasa. Eram singur acasa. Cei lalti plecasera Am stat pe prispa casei pana am terminat de citit cartea. La ora trei dupa-masa atunci. In cartea aceasta era o pagina in care zicea: Draga cititorule! i-a placut tie cartea aceasta? Poate ca ti-a placut. Poate ca, ici-colo, ai plans citind-o. (Asa se intamplase!) Dar cartea aceasta vorbeste despre corabia lui Noe. Noe a fost un om care a facut o corabie. i in vremea lui Noe erau numai doua feluri de oameni: cei care erau in corabie si au fost salvati si cei care erau afara din corabie si care au pierit toti. Putea fi chiar aproape de corabie, daca n-a fost in ea, omul s-a inecat, pentru ca era in afara de corabia mantuirii. Hristos, Mantuitorul nostru, este Corabia mantuirii noastre. Este Cel care ne cheama la mantuire. Daca tu te hotarasti acum, te lasi de pacatele tale, te predai Domnului Iisus, prin hotararea ta, tu intri in iertarea lui Hristos si in corabia mantuirii Lui si tu esti salvat. Dar daca tu nu te intorci la Dumnezeu acum, tu esti pierdut si esti pierdut pentru totdeauna. Pentru ca oricine nu este gasit credincios in Hristos este pierdut. Oricine traieste in pacat: in injuraturi, in minciuni, in faptele lumii, in dezmat si in celelalte, este in afara de Hristos, in afara de corabia mantuirii si este amenintat cu moartea. Dar cine vrea sa se mantuiasca trebuie sa se lase in clipa aceasta de orice rau, sa se hotarasca pentru Domnul. i, prin credinta, el intra in corabia mantuirii. Tu ce faci? Vrei sa te hotarasti pentru Domnul? .
Atunci in inima mea am simtit un indemn puternic: Vreau! . Eram singur. Era soarele pe cer la ora trei du pa-ma sa, in ziua de 8 iunie 1930. Eram singur acasa. In podul grajdului m-am dus. M-am aruncat pe genunchi, pe fan. i am plans, si m-am rugat lui Dumnezeu, si m-am predat lui Dumnezeu cu toata inima. Nu stiu cat a durat rugaciunea mea. Dar fanul se umezise sub genunchi de lacrimi i, cand m-am ridicat de la rugaciune, am fost un alt om. M-am predat lui Dumnezeu, m-am hotarat pentru El. i de atunci Parintele Iosif e parintele meu sufletesc. Ca el m-a intors la Dumnezeu si m-a facut sa cunosc viata cea noua si m-am predat lui Dumnezeu.
Au mai trecut doi ani si dupa aceea m-a chemat el la Sibiu. I-am scris de-acasa eram un copil singur si departe. [Trebuia sa merg] de la Beius pana la Sibiu; nici nu fusesem cu trenul niciodata. i, cand am ajuns totusi sa-l cunosc, am ramas pentru totdeauna acolo. i am crescut ca si copilul lui: la masa cu el, am lucrat impreuna, am trait impreuna, am suferit impreuna. De-acolo m-am dus in armata si...
Am spus ca in zilele acestea alaltaieri, in ziua de 3, am sarbatorit 100 de ani de la nasterea Parintelui Iosif. i maine, in ziua de 6, vom sarbatori 100 de ani de la ziua in care a fost botezat in bisericuta din acest sat Parintele nostru sufletesc Iosif Trifa.
In casa aceasta s-a nascut. Chiar in casa aceasta. Asa era si atunci. Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe fratele Dumitru si pe cei care sunt impreuna cu el, care au urmat celor ce au plecat din casa aceasta si carora acestia le-au lasat-o. Dumnezeu sa le rasplateasca pentru ca au pastrat cat mai curata si cat mai frumoasa casa aceasta care, pentru noi, ne dam seama ca, din ce in ce, capata o valoare tot mai mare si mai frumoasa. Pentru ca, pe masura ce se raspandeste lucrarea minunata pe care a facut o Dumnezeu prin acest minunat om care s-a nascut aici, pe masura aceasta creste si recunostinta noastra, si pretuirea noastra pentru un profet al lui Dumnezeu atat de mare, care s-a nascut in neamul nostru si chiar in zilele vietii noastre.
Noi Ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a facut parte sa cunoastem cu un ceas mai devreme decat altii aceasta taina minunata, aceasta Lucrare nespus de frumoasa a lui Dumnezeu; si aceasta minunata sarbatorire, si acest minunat eveniment pe care noi il praznuim astazi, [comemorarea a ceea ce] s-a petrecut atunci [in casa] aceasta minunata, acu 100 de ani. Parintii Dumitru si Anuta au primit de la Dumnezeu, ca un dar ceresc, al patrulea copil. Ei i-au pus un nume biblic, numele Iosif. Acesta este un nume biblic, un nume sfant. In Vechiul Testament este pomenit acest nume infatisandu-l pe unul dintre copiii patriarhului Iacob, care a fost ales de Dumnezeu pentru o taina mare si pentru o lucrare stralucita. El a fost salvatorul poporului din care s-a nascut. Cea mai frumoasa trasatura a vietii lui Iosif din Vechiul Testament a fost curatia si nevinovatia lui; hotararea lui puternica si atasamentul lui total fata de Dumnezeu. El s-a nascut in casa unui om credincios: Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam. Dumnezeu i-a facut pe acesti oameni stramosii Fiului Sau, Iisus Hristos. In cartea omenirii, acesti oameni minunati sunt trecuti printre cei mai de seama stramosi ai lui Hristos: Avraam, Isaac, Iacov. Iosif a fost apoi unul dintre fiii cei mai minunati ai lui Iacov, care l-a ajutat pe tatal sau si pe tot poporul sau intr-un moment dintre cele mai grele din istoria lor. Cand erau amenintati sa moara de foame, Dumnezeu a salvat prin Iosif viata poporului Sau.
Au trecut apoi anii, multi si, la vremea potrivita, cand Fiul lui Dumnezeu a venit in lume, El a fost incredintat iarasi unui om sfant tot cu numele de Iosif. Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, care trebuia sa acopere cu fiinta sa nasterea minunata si sfanta a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost un om drept si sfant. El a vorbit cu ingerii. Ingerii l-au calauzit. Ingerii l-au instiintat. Daca veti citi cartea nasterii Mantuitorului nostru, in Evanghelia de la Sfantul Luca sau Matei, veti vedea ce rol minunat a avut dreptul Iosif in viata Mantuitorului. El a fost un al doilea Iosif pe care Dumnezeu l-a folosit pentru salvarea vietii Domnului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, pe Care el Il primise in grija o data cu Maica Lui Sfanta, Sfanta Fecioara Maria. Acest om al lui Dumnezeu a aparat-o pe Sfanta Fecioara cu numele lui, cu fiinta lui. Apoi L-a aparat pe Domnul Iisus. Maica si Copilul. Cant a trebuit sa fuga de mania lui Irod departe, departe, in tara Egiptului, el a fost acela care a acceptat jertfa cea grea: sa paraseasca tara lui, locul lui si sa calatoreasca pe jos (cum se calatorea atunci) saptamani de zile poate, zi si noapte, prin tot felul de primejdii, printre talhari, printre fiare salbatice, prin pustiuri cu seceta, cu foamete, cu lipsa de apa, cu lipsa de paine cu tot felul de primejdii. Acest Iosif sfant a ocrotit-o pe Maica Sfanta si pe Copilul cel Sfant. A salvat astfel de la moarte pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, de la moartea cu care Il pandea Irod, vrajmasul care a ucis apoi acele mii de copilasi, ca sa-L poata ucide si pe Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu. Iosif a fost acela pe care Dumnezeu l-a folosit a doua oara pentru salvarea minunata a unui popor nesfarsit mai mare decat poporul Israel: a poporului lui Dumnezeu, a poporului crestin, care s-a nascut prin Iisus Hristos, dupa cum s-a nascut poporul evreu prin stramosii lui Iosif. i acum 100 de ani, in casa aceasta, Dumnezeu a trimis unor parinti credinciosi, Dumitru si Anuta, al patrulea copil. Cred ca mama lui a fost o mama sfanta. Ea a presimtit ca omul acesta va fi un mare om in fata lui Dumnezeu. Asa cum si Maica Sfanta a fost instiintata de inger ca Acela care Se va naste din ea va fi Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii si ea a stiut taina aceasta minunata si a pastrat-o in inima ei, cum spune Cuvantul lui Dumnezeu. i cand au venit pastorii si au spus ce minunat li s-a vestit lor prin inger ca S-a nascut Iisus, si cand au venit magii si le-a spus ce minunat le-a vestit lor steaua sfanta ca S-a nascut Iisus, Maria, Maica Sfanta, a pastrat in inima ei toate aceste sfinte cuvinte care ii mangaiau inima si care o intareau in credinta ei ca Fiul pe care L-a primit ea este Fiul lui Dumnezeu.
Cred ca ceva din aceasta incredintare sfanta a primit, in ziua in care s-a nascut Parintele Iosif, si maica lui, Anuta. Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa cea cereasca, pentru ca a fost o maica cu adevarat sfanta. Ea a avut in pastrarea ei, de la Dumitru, sotul ei, Psaltirea. Biblia pe care o primise tatal sotului ei, Nicolae Trifa, chiar din mana lui Avram Iancu. Ca el a fost, la Campeni, omul de incredere al lui Avram Iancu, pe vremea revolutiei lui. Bunicul Parintelui Iosif a fost acesta. i Avram Iancu i-a dat bunicului o Psaltire pe care o primise el de la aguna, ca amintire, pentru devotamentul lui in credinta cu care el a slujit in timpul marii Revolutii a lor de la 1848. Aceasta carte primita de la aguna si de la stramosul Parintelui a fost Psaltirea pe care i-a dat-o maicuta lui pe patul mortii ei. Cand el avea 7 ani, aici in curtea aceasta s-a intamplat ca un tauras a impuns-o pe mama Parintelui Iosif. i ea, din accidentul acesta nenorocit, a zacut si, dupa cateva zile, a murit. Inainte de moarte insa, ea a luat Psaltirea ei si i-a dat-o copilului ei Iosif, cel care implinea atunci 7 ani. i i-a spus: ine cartea lui Dumnezeu! Tu vei fi omul lui Dumnezeu. Te vei mantui pe tine si pe altii prin aceasta carte .
A fost o profetie pe care Parintele a retinut-o mereu. i aceasta l-a urmarit toata viata. El, dupa ce a crescut, a avut o viata destul de zbuciumata. Fratii lui mi-au spus ca Parintele Iosif a invatat a doua oara sa umble, la varsta de 4 ani, atat de bolnav a fost. Dupa ce maicuta lui s-a dus la Domnul, el a ramas orfan la 7 ani. Dumitru, tatal sau, mai avandu-i si pe ceilalti copii mai mici decat el, a trebuit sa se casatoreasca. Dar Dumnezeu a avut grija sa gaseasca pentru el ca a doua mama a copilasilor ramasi orfani de prima mama buna. A gasit-o pe Rusanda de la Vidra de Sus. Ea a venit in casa lui Dumitru. i cea mai mare grija, Dumnezeu a facut s-o aiba fata de Iosif, acel copil caruia mama sa cea buna ii incredintase Cuvantul lui Dumnezeu si i-a spus ca el se va mantui si ii va mantui si pe altii prin acest Cuvant al lui Dumnezeu. A fost o profetie minunata. Asta s-a petrecut acum aproape 100 de ani, la sapte ani dupa nasterea copilului Iosif. In casa asta. Poate ca aici, in [camera] aceasta, va fi zacut maica lui; si el, copilas de 7 ani, va fi stat mereu langa patutul ei, nedezlipit de ea. i mama, care-l iubea mai mult decat pe ceilalti, l-a mangaiat si l-a incredintat lui Dumnezeu, rugandu-se pentru el sa-l ajute sa fie un om mantuit si sa-i mantuiasca si pe altii prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Noi ne-am gandit la toate aceste lucruri si acum, cand stau aici, ma gandesc ca de atatia zeci de ani de cand l-am cunoscut pe Parintele Iosif (acum aproape saizeci de ani), am tot dorit sa ajung odata aici. i Dumnezeu a facut sa pot ajunge la anii acestia, 74 de ani, sa vad Prin moarte am trecut, nu prin viata. i anul trecut inca, pe vremea asta, n-am crezut ca mai ajung nu sa calc muntii acestia, dar nici sa mai pun piciorul pe iarba, in asa grea situatie am fost. Insa Dumnezeu, Care are in mana Sa si viata, si moartea, ne-a ajutat mie intr-un fel, celorlalti, de aici, in alt fel sa putem ajunge ca seara aceasta in care sarbatorim aceasta suta de ani de la evenimentele pe care le povestim acum s-o putem petrece aici cu dumneavoastra, in amintirea acestor lucruri care sunt pentru noi o mare mangaiere sufleteasca. Pentru ca noi vedem ca nici o intamplare nu-i intamplatoare, ci ca tot ce se intampla e randuit mai dinainte de intelepciunea lui Dumnezeu. Daca avem credinta, noi vedem in viitor aceste lucruri. Daca avem rabdare, le vedem in trecut. Dar totdeauna, prin credinta si rabdare, Dumnezeu ne descopera adevarurile Sale. i un astfel de mare adevar este si acela despre care vorbim acum si in numele caruia si pentru semnificatia caruia ne-am adunat astazi aici.
Asa cum am spus, acum 100 de ani s-a nascut in casa aceasta un om mare. Am mai zis: muntii cei inalti nu-i vezi cat de mari sunt cand esti aproape de ei. Trebuie sa te departezi undeva departe si numai dupa aceea sa poti vedea si sa poti masura cu adevarat inaltimea acelui munte langa care erai atunci cand nu-ti dadeai seama de el.
Cu oamenii mari din viata si din istorie, la fel s-a petrecut. Am vorbit mai inainte despre Sfantul Ioan Gura de Aur. Acum o mie si sase sute de ani a trait acest om minunat, in primele secole ale crestinismului. Era un om asa de inalt duhovniceste! Asa de minunat, cum a fost Parintele Iosif Omul acesta a facut in Biserica crestina o lucrare extraordinar de mare, ce se intinde pe durata atator sute de ani. Dar pe vremea lui nimeni nu si-a dat seama cat de mare este, ce mare om al lui Dum nezeu este acest sfant. Cand era patriarh al Constantino polului si s-a ridicat cu toata puterea asupra pacatului si al imparatului, si al celor din casa imparateasca , toti l-au urat si toti au complotat impotriva lui si au facut sa fie judecat condamnat caterisit aruncat si exilat departe, undeva in pustiu. De cinci ori caterisit, el a sfarsit undeva pe drum in pustiu, dus de soldati dintr-un post intr-altul, dintr-o inchisoare intr-alta, osandit. Probabil ca soldatii l-au si omorat, ca sa nu tot alerge cu el dintr-un loc in altul, sa termine o data cu el. Atunci era batjocorit Sfantul Ioan Gura de Aur si dispretuit, cum a fost in timpul vietii sale, de catre multi, batjocorit si Parintele Iosif. Tot din cauza rautatii oamenilor invidiosi, care l-au parat la mai-mari si l-au judecat in fel si chip. Dar el a rabdat pana la sfarsit si a ramas credincios. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, iata, astazi este un urias al crestinismului. i oriunde se marturiseste Evanghelia, el este unul dintre cei mai minunati si mai sfinti parinti ai Bisericii. Datorita lui avem Sfanta Liturghie pe care o ascultam in cele mai multe dintre duminicile de peste an. Datorita lui avem atatea scrieri minunate, care au intors pe multi, multi oameni la Dumnezeu. Dar pe vremea lui si mult timp dupa anii lui, nimeni nu l-a recunoscut si nu l-a cunoscut ca un om mare. Dar astazi, dupa o mie si atatea sute de ani, ce mare sfant al Bisericii este Sfantul Ioan Gura de Aur!De talia lui a fost Parintele Trifa. Numai ca cei care sunt atat de aproape de el nu vad, cum nu cunosti muntele cand esti asa de aproape de el cat de mare si de frumos e. Trebuie sa treaca timp trebuie sa ne departam poate sute de ani pana cand Biserica noastra va recunoaste ce inalta sfintenie si ce mare valoare a avut acest mare om. Prin harul lui Dumnezeu insa, celor smeriti si celor credinciosi, Dumnezeu le descopere adevarul.
Pe vremea cand Mantuitorul a venit pe pamant si nimeni nu credea in El (ca tot Ierusalimul s-a tulburat si Irod s-a tulburat cand a auzit ca S-a nascut Iisus), au fost totusi niste suflete care L-au admirat si s-au inchinat lui Iisus: pastorii, magii, sufletele simple si sincere, carora Dumnezeu le-a descoperit acest adevar.
Asa e si in tara noastra, si in vremea noastra. Au fost totusi oameni sinceri carora Dumnezeu le-a descoperit ce mare om a fost Parintele Iosif. i toti cei care am primit cuvantul lui si indemnul lui ne-am intors la Dumnezeu, ne-am hotarat pentru Dumnezeu, am inceput o viata noua cu Iisus si am devenit membri de fapt ai Bisericii, nu numai de drept, prin cuvant si prin promisiune, si prin Botez. Cum au crezut cei care s-au hotarat prin Botez membri de drept. Dar numai prin credinta si prin hotarare, si prin nasterea noastra din nou, si prin legamantul nostru devenim membri de fapt, care traim si marturisim Cuvantul Sfant al Adevarului, pe care Parintele Iosif ni l-a propovaduit noua cu toata puterea, el cel dintai.
Din pricina aceasta, ca prin el Dumnezeu a facut aceasta minunata Lucrare a Oastei Domnului si ca in aceasta Lucrare s-au intors la Dumnezeu mii si sute de mii de oameni, si vestirea aceasta se intinde pana la marginile pamantului, in tot mai multe popoare, noi am invatat sa-i pretuim pe acesti mari oameni ai lui Dumnezeu si sa-I dam lauda lui Dumnezeu pentru meritele lor. Iar fata de ei sa ne aratam recunostinta si datoria pe care o avem fata de cei mai mari binefacatori ai nostri.
Spune un proverb evreiesc vechi asa: Cand parintele tau trupesc si parintele tau sufletesc au nevoie de tine in acelasi timp, dator esti intai sa-l ajuti pe parintele tau cel sufletesc si apoi pe cel trupesc . Pentru ca parintele trupesc te-a nascut numai pentru viata aceasta trecatoare, dar cel sufletesc te-a nascut pentru viata vesnica. Fiindca doua vieti avem noi: aceasta care-i trecatoare si se sfarseste o data cu moartea si cealalta, eterna, vesnica, ce incepe dupa moarte. Moartea nu este un sfarsit. Moartea este un prag peste care trecem din existenta aceasta in cealalta. In existenta aceasta am avut parintii trupesti, care ne-au dat viata si [carora] suntem datori sa le aratam recunostinta, pentru ca este scris: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa traiesti multi ani pe pamant si sa fii fericit . Dar parintii nostri duhovnicesti ne-au nascut pentru viata vesnica, pentru ca, prin cunoasterea lui Hristos, noi am devenit oameni noi, adevarati crestini, pentru ca numai asa putem mosteni Imparatia cereasca si vesnica a lui Dumnezeu. i Parintele Iosif a fost parintele nostru cel sufletesc care ne-a nascut la o viata noua.
Eu eram de 15 ani cand am auzit prima data cuvantul Parintelui Iosif. Capatasem premiu la scoala o carte pe care a scos-o Parintele Iosif la Sibiu. Corabia lui Noe se chema. Era in 1930. Am primit cartea aceasta ca premiu de la profesorul de religie, pentru ca invatasem, dupa parerea lui, bine la religie. Cand am primit cartea, eu, de la scoala pana am ajuns acasa, am citit cartea aceasta. Era ziua de Rusalii, in 8 iunie 1930, cand am ajuns cu cartea acasa. Eram singur acasa. Cei lalti plecasera Am stat pe prispa casei pana am terminat de citit cartea. La ora trei dupa-masa atunci. In cartea aceasta era o pagina in care zicea: Draga cititorule! i-a placut tie cartea aceasta? Poate ca ti-a placut. Poate ca, ici-colo, ai plans citind-o. (Asa se intamplase!) Dar cartea aceasta vorbeste despre corabia lui Noe. Noe a fost un om care a facut o corabie. i in vremea lui Noe erau numai doua feluri de oameni: cei care erau in corabie si au fost salvati si cei care erau afara din corabie si care au pierit toti. Putea fi chiar aproape de corabie, daca n-a fost in ea, omul s-a inecat, pentru ca era in afara de corabia mantuirii. Hristos, Mantuitorul nostru, este Corabia mantuirii noastre. Este Cel care ne cheama la mantuire. Daca tu te hotarasti acum, te lasi de pacatele tale, te predai Domnului Iisus, prin hotararea ta, tu intri in iertarea lui Hristos si in corabia mantuirii Lui si tu esti salvat. Dar daca tu nu te intorci la Dumnezeu acum, tu esti pierdut si esti pierdut pentru totdeauna. Pentru ca oricine nu este gasit credincios in Hristos este pierdut. Oricine traieste in pacat: in injuraturi, in minciuni, in faptele lumii, in dezmat si in celelalte, este in afara de Hristos, in afara de corabia mantuirii si este amenintat cu moartea. Dar cine vrea sa se mantuiasca trebuie sa se lase in clipa aceasta de orice rau, sa se hotarasca pentru Domnul. i, prin credinta, el intra in corabia mantuirii. Tu ce faci? Vrei sa te hotarasti pentru Domnul? .
Atunci in inima mea am simtit un indemn puternic: Vreau! . Eram singur. Era soarele pe cer la ora trei du pa-ma sa, in ziua de 8 iunie 1930. Eram singur acasa. In podul grajdului m-am dus. M-am aruncat pe genunchi, pe fan. i am plans, si m-am rugat lui Dumnezeu, si m-am predat lui Dumnezeu cu toata inima. Nu stiu cat a durat rugaciunea mea. Dar fanul se umezise sub genunchi de lacrimi i, cand m-am ridicat de la rugaciune, am fost un alt om. M-am predat lui Dumnezeu, m-am hotarat pentru El. i de atunci Parintele Iosif e parintele meu sufletesc. Ca el m-a intors la Dumnezeu si m-a facut sa cunosc viata cea noua si m-am predat lui Dumnezeu.
Au mai trecut doi ani si dupa aceea m-a chemat el la Sibiu. I-am scris de-acasa eram un copil singur si departe. [Trebuia sa merg] de la Beius pana la Sibiu; nici nu fusesem cu trenul niciodata. i, cand am ajuns totusi sa-l cunosc, am ramas pentru totdeauna acolo. i am crescut ca si copilul lui: la masa cu el, am lucrat impreuna, am trait impreuna, am suferit impreuna. De-acolo m-am dus in armata si...
