Ceva despre darul preoţiei…
Sa inflacarezi darul care este in tine (II Tim. 1, 6). Cuvantul Sau era in inima mea ca un foc aprins, inchis in oasele mele (Ieremia 23, 29). Darul trebuie aprins, inflacarat. Din darul aprins ies nebunii pentru Hristos Din darul neinflacarat iese numai litera. Darul nu-i o unealta de facut bani, el nu sta []Sa inflacarezi darul care este in tine (II Tim. 1, 6). Cuvantul Sau era in inima mea ca un foc aprins, inchis in oasele mele (Ieremia 23, 29).
Darul trebuie aprins, inflacarat. Din darul aprins ies nebunii pentru Hristos Din darul neinflacarat iese numai litera. Darul nu-i o unealta de facut bani, el nu sta in haine, ci in viata. Darul nu se poate lua. Se poate doar pierde daca nu este aprinsReintors de la sfintire, acum 10 ani, nu puteam intelege pe deplin aceste vorbe, acest indemn al Sf. Ap. Pavel: Sa aprinzi darul ce ti s-a dat prin punerea mainilor mele (II Tim. 1, 6).
Trebuie oare sa-l mai aprind si eu? Trebuie oare sa mai pun si eu ceva in acest dar?Azi, dupa 10 ani, inteleg pe deplin acest indemn. Zece ani de pastorire mi au aratat si dovedit ca, in vorbele apostolului, este un mare adevar, este un indemn, este o porunca pe care trebuie sa si-o insuseasca fiecare pastor de suflete.
Hotarat, in darul ce-l aducem de la sfintire, trebuie sa punem si noi ceva. El este aluatul pus in masura de faina , dar framantatura , noi trebuie s-o facem. El este scanteia divina, focul, noi trebuie sa-l aprindem!Darul ce ni se da prin hirotonie ne leaga prin veacuri de-a randul cu Mantuitorul si cu Apostolii Sai.
Dar de la sfintire noi trebuie sa ducem cu noi un ceva ce ne schimba, ne transforma fiinta, o scanteie din care foc mereu trebuie sa facem, un ceva ce sa ne ridice peste alti muritori.
Din inima, in afara, focul acesta trebuie sa ne schimbe mereu, in toata fiinta noastra, sa ne ridice peste alti muritori, in ochi, in fapte, in slujbe Infierbantatu-s-a inima mea (scrie psalmul) si in cugetul meu se va aprinde foc. Ca s-a aprins inima mea! Aprinde-mi, Doamne, inima mea De la sfintire aducem ceva deosebit, un curent sfant care trebuie sa treaca mereu prin noi un ceva din focul Divinului Iisus, din caldura si din insufletirea vremurilor apostolice.
Trebuie sa ne aprindem mereu constiinta despre misiunea ce ni s-a dat. Darul neaprins nu inseamna si nu arata nimic. Din darul aprins iese predica, iese insufletirea, ies miscari, fapte si ajutor pentru pastoriti.
Din darul aprins iese acea insufletire in orice vreme, ies nebunii pentru Hristos.
Din darul neinflacarat iese numai citirea slujbelor din Li turghier si...
Darul trebuie aprins, inflacarat. Din darul aprins ies nebunii pentru Hristos Din darul neinflacarat iese numai litera. Darul nu-i o unealta de facut bani, el nu sta in haine, ci in viata. Darul nu se poate lua. Se poate doar pierde daca nu este aprinsReintors de la sfintire, acum 10 ani, nu puteam intelege pe deplin aceste vorbe, acest indemn al Sf. Ap. Pavel: Sa aprinzi darul ce ti s-a dat prin punerea mainilor mele (II Tim. 1, 6).
Trebuie oare sa-l mai aprind si eu? Trebuie oare sa mai pun si eu ceva in acest dar?Azi, dupa 10 ani, inteleg pe deplin acest indemn. Zece ani de pastorire mi au aratat si dovedit ca, in vorbele apostolului, este un mare adevar, este un indemn, este o porunca pe care trebuie sa si-o insuseasca fiecare pastor de suflete.
Hotarat, in darul ce-l aducem de la sfintire, trebuie sa punem si noi ceva. El este aluatul pus in masura de faina , dar framantatura , noi trebuie s-o facem. El este scanteia divina, focul, noi trebuie sa-l aprindem!Darul ce ni se da prin hirotonie ne leaga prin veacuri de-a randul cu Mantuitorul si cu Apostolii Sai.
Dar de la sfintire noi trebuie sa ducem cu noi un ceva ce ne schimba, ne transforma fiinta, o scanteie din care foc mereu trebuie sa facem, un ceva ce sa ne ridice peste alti muritori.
Din inima, in afara, focul acesta trebuie sa ne schimbe mereu, in toata fiinta noastra, sa ne ridice peste alti muritori, in ochi, in fapte, in slujbe Infierbantatu-s-a inima mea (scrie psalmul) si in cugetul meu se va aprinde foc. Ca s-a aprins inima mea! Aprinde-mi, Doamne, inima mea De la sfintire aducem ceva deosebit, un curent sfant care trebuie sa treaca mereu prin noi un ceva din focul Divinului Iisus, din caldura si din insufletirea vremurilor apostolice.
Trebuie sa ne aprindem mereu constiinta despre misiunea ce ni s-a dat. Darul neaprins nu inseamna si nu arata nimic. Din darul aprins iese predica, iese insufletirea, ies miscari, fapte si ajutor pentru pastoriti.
Din darul aprins iese acea insufletire in orice vreme, ies nebunii pentru Hristos.
Din darul neinflacarat iese numai citirea slujbelor din Li turghier si...
