Sfantul Apostol Petru, cu ingaduinta Domnului, coboara din corabie si merge pe apa; apoi, se lasa biruit de imboldurile fricii si incepe sa se scufunde. Faptul ca s-a hotarat sa faca un lucru atat de neobisnuit nu este vrednic de mustrare, altminteri Domnul nu i-ar fi ingaduit; mustrare merita faptul ca nu si-a pastrat starea []Sfantul Apostol Petru, cu ingaduinta Domnului, coboara din corabie si merge pe apa; apoi, se lasa biruit de imboldurile fricii si incepe sa se scufunde. Faptul ca s-a hotarat sa faca un lucru atat de neobisnuit nu este vrednic de mustrare, altminteri Domnul nu i-ar fi ingaduit; mustrare merita faptul ca nu si-a pastrat starea sufleteasca dintai. Pe Apostol il umpluse o nadejde in Domnul plina de insufletire, intemeiata pe credinta ca El poate orice si asta i-a dat curajul sa infrunte valurile. A facut cativa pasi pe aceasta cale noua: ar fi trebuit sa se intareasca in nadejde, avand in vedere pe Domnul, Care era aproape, si faptul ca deja mersese pe apa prin puterea Lui; el insa s-a lasat prada cugetarilor omenesti: Vantul este puternic, valurile sunt mari, apa n-are statornicie , iar aceasta 1-a zdruncinat, slabind in el taria credintei si a nadejdii. Din aceasta pricina a...