Ospăţul
Chiar si acelora care au staruit cu indaratnicie in calcarea poruncilor lui Dumnezeu si n-au pus nici-un pret pe harul Lui, starnind mania Sa, li se vesteste ca oricine va chema numele Domnului, va fi mantuit (Fapte 2, 21). O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: Hristos Iisus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu (I Tim 1, 15). Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara (In 6, 37), zice Domnul Insusi. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu, prin El (Iisus), pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei (Evr 7, 25).
Tot ce cere Dumnezeu de la noi este: sa privim spre Fiul Sau, Care a sangerat si a murit pe cruce, pentru noi, si sa-I predam sufletul nostru, caci numai El poate sa ni-l scape de moarte si de iad.
Este de mirare ca oamenii nu primesc vestirea Evangheliei. Te-ai astepta ca la vestea pe care o aduce ea: Cine crede, are viata vesnica, toata lumea sa se lase de pacatele ei, sa primeasca pe Iisus Hristos si sa priveasca numai la crucea Lui.
Dar vai, asa de inradacinat este raul in fiinta noastra si atat de mare este stricaciunea firii noastre, incat aceasta veste este dispretuita, poftirea la ospat nu este primita si multi dovedesc, prin faptele lor, ca sunt vrajmasi lui Dumnezeu, care le trimite vestea buna despre Domnul Hristos; sunt vrajmasi Aceluia Care a trimis pe Fiul Sau, ca sa- i dea viata pentru mantuirea multora. Acesta este un lucru ciudat, dar adevarat; de aceea este nevoie de porunca: Sileste-i sa intre (Lc 14, 23) Poate ca esti un om sarac, dar aceasta nu este o piedica, pentru ca sa intri in Imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu inlatura de la harul Sau pe omul care umbla in zdrente, sau caruia ii lipseste painea de toate zilele. Dimpotriva, daca se face o deosebire, aceasta nu poate sa fie decat spre folosul tau, caci tocmai saracilor in chip deosebit li se vesteste Evanghelia. N-aveti credinta, nici viata morala, nici fapte bune, nici har si ceea ce este o saracie si mai mare n-aveti nici nadejde. Ei bine, veniti si sunteti bineveniti la ospatul de nunta al dragostei Lui. Cine vrea, sa ia apa vietii fara plata (Apoc 22, 17).
Dar nu sunteti numai saraci, ci si ologi. A fost un timp cand gandeati ca va veti face singuri fericiti, fara ajutorul lui Dumnezeu, facand unele fapte bune sau implinind unele obiceiuri religioase, si credeati ca numai in felul acesta veti putea intra in cer; dar acum sunteti ologi, sabia Legii v-a taiat mainile si nu mai puteti lucra; ati pierdut toata puterea pentru implinirea Legii; cand vreti sa faceti binele, vedeti bine ca raul sta lipit de voi. Sunteti ologiti. Toate incercarile de a va mantui singuri le-ati parasit, vazand ca ele nu sunt decat niste sperante desarte, fiindca va lipseau bratele. i nu numai atat. Daca n-ati putut sa va castigati intrarea in cer, cel putin vi se va parea ca va aflati pe calea care duce la cer. Acum, insa, si picioarele v-au ologit, ca si mainile. Simtiti ca nu puteti sa credeti, nu puteti sa va pocaiti si sa va supuneti poruncilor Evangheliei. Simtiti ca sunteti istoviti, in toate privintele. Sunteti fara putere pentru a face ceea ce vrea Dumnezeu sa faceti.
In fata voastra, sarmani ologi, pot sa ridic steagul crucii stropit de sange si sa va strig: Cine cheama numele Domnului, va fi mantuit si Cine vrea, sa vina sa ia apa vietii, fara plata.
Este si o alta ceata. Sunt schiopii, adica aceia care schiopateaza de amandoua picioarele. Acestia sunt, cateodata, mult ingrijorati pentru mantuirea sufletului lor, pentru ca, dupa aceea, sa se lase rapiti de placerile lumii. Cat de neinsemnata este inaintarea pe care o fac acesti oameni in viata lor dinauntru! i catre voi, cei schiopi, se indreapta poftirea Evangheliei, cuvantul mantuirii. Domnul ospatului va face cunoscut: Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal (I Imp 18, 21). Pune-ti in randuiala casa, caci vei muri si nu vei mai trai (Is 38, 1). Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau, Israele! (Amos 4, 12). Nu schiopatati mai departe, ci hotarati-va pentru Dumnezeu si adevarul Sau!Mai vedem inca o ceata: cei orbi. Da, voi nu va puteti vedea singuri, va credeti buni, si cand colo sunteti rai de tot; priviti amarul ca dulce si dulcele ca amar, intunericul ca lumina si lumina ca intuneric. Voi, suflete oarbe, care nu recunoasteti starea voastra pierduta, care nu credeti ca pacatul este grozav de rau, care nu va lasati incredintati ca Dumnezeu este sfant si drept, la voi sunt trimis. Ma indrept catre voi, care nu puteti vedea pe Mantuitorul, a Carui frumusete este asa de putin frumoasa pentru voi, pentru ca nu-L doriti. Catre voi, care nu vedeti in Evanghelie nimic care sa va atraga, care nu gasiti nici o slava in a fi niste adevarati crestini, care nu gasiti placere sa slujiti lui Dumnezeu si nu aveti nici o bucurie sa fiti copii ai lui Dumnezeu! i stapanul a zis robului: Iesi la drumuri si la garduri (Lc 14, 23). Pe drum intalnim oameni de diferite ranguri, in diferite stari; intalnim pe omul de vita aleasa, intr-un automobil luxos, ori calare pe un cal mandru; pe femeia care isi vede de treburi; pe talharul care pandeste pe calatori Toti acestia sunt pe drum, toti trebuie siliti sa vina. Iar dincolo, langa garduri, acolo zac suflete sarmane, care n-au nici un loc de adapost si cauta o perna unde sa-si poata odihni capul obosit. Porunca este pentru toti: Sileste-i sa intre! Un vechi credincios zicea cu drept cuvant: Vechiul Adam este prea tare pentru un tanar ca mine. Cum nu este cu putinta ca un copil slab sa incerce sa doboare pe Samson, asa nu-mi este mie cu putinta sa aduc pe un pacatos la crucea Mantuitorului. Cand e vorba de aceasta, vad inaintea mea un munte mare de stricaciune si nepasare. Totusi strig cu credinta: Cine esti tu, munte mare, inaintea lui Zorobabel? Te vei preface intr-un loc ses (Zah 4, 7). Barbati si femei, care nu v-ati pocait inca, adica nu v-ati parasit felul vostru vechi de a trai, nu v-ati impacat cu Dumnezeu si nu sunteti nascuti din nou, trebuie sa va silesc sa intrati!Ingaduiti-mi sa va vorbesc voua, celor care sunteti pe calea pacatului, si sa va dau de stire: Imparatul cerurilor va trimite o poftire bogata in har. El mi-a poruncit: Asa sa le vorbesti: Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel? (Iez 33, 11) Veniti, totusi, sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele noastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana (Is 1, 18).
El stia ca, dupa dreptate, trebuia sa va ceara sangele vostru. Totusi, ca sa va mantuiasca, a trebuit ca Domnul Iisus Hristos sa moara in locul vostru.
Imaginati-va o clipa acest tablou! Acolo, in gradina Ghetsimani, lupta un Om in genunchi. Ii trec sudori de sange Dincolo, legat de un stalp, vedeti pe Unul care rabda. Pe spatele Lui cad bice grozave. Din spatele Lui, brazdate adanc de bice, curge sange pe pamant.
Sa mai priviti inca! Priviti pe Acelasi Om, cu mainile intinse, pironite pe cruce. Vedeti cum sangereaza si moare? De pe cruce aud strigatul: S-a savarsit! Toate acestea le-a indurat Iisus din Nazaret, pentru ca Dumnezeu sa ne ierte pacatele. Crede in Domnul Iisus si vei fi mantuit. Aceasta inseamna: increde-te in El, nu te bizui pe faptele si pe caile tale, preda-ti inima numai Acestui Om-Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatosi, deci si pentru tine.
Cum? Plecati? Ziceti ca aceasta nu este pentru voi? Nu puteti sa ascultati? Spuneti ca ma veti asculta altadata, caci acum trebuie sa va urmati mai departe calea voastra, pentru a ingriji de pamanturile voastre, de negotul vostru, de afacerile voastre?Opriti-va! Eu n-am fost trimis sa va spun poftirea, si dupa aceea sa plec de la voi. Nu, ci mi s-a poruncit: Sileste-i sa intre! Luati seama dar ca pot spune Dumnezeu mi-e martor ca am o dorinta fierbinte sa faceti asa cum va porunceste Dumnezeu. i totusi, nu primiti vestea mea si lepadati poftirea lui Dumnezeu? Atunci sunt nevoit sa-mi schimb, pentru o clipa, tonul.
Caci nu vreau numai sa va aduc vestea, nu vreau numai sa va poftesc cu toata seriozitatea si cu o dragoste din inima, ci vreau sa merg mai departe. In numele lui Dumnezeu, va poruncesc sa va pocaiti si sa credeti!Intrebati cu a cui putere fac acest lucru? Sunt un vestitor al lui Hristos. Va poruncesc sa credeti in Domnul Iisus Hristos, nu pe temeiul puterii mele, ci pe temeiul puterii Aceluia Care a zis: Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit (Mc 16, 15-16).
Da, El porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca (Fapte 17, 30). Dati cinste Fiului nu-L dispretuiti mai departe ca sa nu Se manie si sa pieriti pe calea voastra. Incredeti-va in El. Caci, cine crede in Fiul, are viata vesnica. Ferice de toti care se incred in El. (Ps 2, 12; In 3, 36).
Imi intorci spatele si spui ca nu vrei sa ti se porunceasca? Atunci bucuros iarasi imi schimb vorbirea, numai sa asculti si tu bucuros. Ingaduie-mi intai sa-ti istorisesc, din propria mea experienta, ce stiu despre El. Nici eu nu I-am dat un timp ascultare. El batea la usa inimii mele, dar eu n-am vrut sa-I deschid. De nenumarate ori El a venit la mine dimineata si seara; imi trezea cugetul si-mi vorbea prin Duhul Sau. Cand, in sfarsit, tunetul legii a patruns in cugetul meu, am socotit pe Dumnezeu drept aspru si crud.
O, nu-mi pot ierta niciodata ca am gandit astfel despre El! Eu am socotit ca El ma va izgoni, dar El nu mi-a aratat pumnul Sau strans de manie, ci mana Lui a fost larg deschisa cu indurare. Am asteptat negresit ca ochii Lui sa fulgere de manie, dar au fost plini de lacrimi. A cazut peste grumazul meu si m-a sarutat; m-a dezbracat de zdrentele mele si m-a imbracat in neprihanirea Sa, incat a trebuit sa cant de bucurie. In casa inimii mele rasuna cantec si joc, ca fiul cel pierdut a fost gasit si ca cel mort a inviat Te indemn, deci, si pe tine, pacatos pierdut, sa privesti la Iisus si greutatea pacatelor ti se va lua.
Pacatosule, niciodata nu-ti va parea rau de acest lucru te incredintez de aceasta niciodata nu te vei intoarce la starea ta de om osandit. Vei iesi din Egipt si vei intra in tara fagaduintei si vei afla ca in ea curge miere si lapte.
Necazurile si ispitele de pe calea credinciosului sunt poate grele, dar vei afla ca harul le face usoare. Iar in ce priveste slava si bucuria de care are parte un copil al lui Dumnezeu, mai tarziu, imi vei zice ca sunt un mincinos, fiindca n-am spus mai mult. Vei gusta si vei vedea nu numai cat de bun e Domnul, ci ca e cu mult mai bun decat ar putea sa spuna vreodata buzele omenesti!Nu stiu ce dovezi sa va insir. Ingaduiti-mi sa ma leg de binele vostru insusi.
N-ar fi mai bine pentru voi sa fiti impacati cu Dumnezeu, decat sa fiti vrajmasii Lui? Ce castig aveti din impotrivirea voastra fata de Dumnezeu? Ca vrajmasi ai lui Dumnezeu, sunteti oare mai...