Noi Îl ţinem pe Dumnezeu cu mâna întinsă
Nu stiau oamenii, atunci cand Hristos a inmultit painile si pestii, ca aceasta inmultire avea sa fie cu mult mai importanta in sufletele oamenilor din toate timpurile. Din atata dragoste pentru dulceata cuvantului lui Dumnezeu, oamenilor nu le mai era foame. Poate vi s-a intamplat, atunci cand ne aflam intr-o situatie sau alta si ascultam []Nu stiau oamenii, atunci cand Hristos a inmultit painile si pestii, ca aceasta inmultire avea sa fie cu mult mai importanta in sufletele oamenilor din toate timpurile. Din atata dragoste pentru dulceata cuvantului lui Dumnezeu, oamenilor nu le mai era foame.
Poate vi s-a intamplat, atunci cand ne aflam intr-o situatie sau alta si ascultam si ne place ceva, uitam de mancare. Inchipuiti-va puterea si dulceata cuvintelor dumnezeiesti rostite de Mantuitorul, incat oameni uitau sa mai manance. Nu le mai era foame. Asta inseamna ca le era de ajuns cuvantul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca se implinea cuvantul acela pe care-l zisese: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura lui Dumnezeu .
Ce este mancarea?Cu toate acestea, trupuri fiind, neputinciosi fiind, oamenilor, dupa cateva zile, li s-a facut foame. Nu li s-a facut lor foame, cat Apostolii au sesizat pe Mantuitorul Hristos: Inceteaza sa mai vorbesti, pentru ca oamenilor le este necesara si hrana trupeasca. Da-le drumul sa mearga prin sate, sa-si cumpere paine . Mantuitorul Hristos le raspunde: Dati-le voi sa manance . Cum sa le dam noi sa manance, cand noi nu avem decat cinci paini si doi pesti? N-avem de ajuns nici pentru noi. Bine, le dam si pe acestea, dar la atata multime .
Cat era de mare multimea? i atunci era ca acum. Mai multe femei decat barbati vroiau cuvantul lui Dumnezeu. Daca zice Evanghelia ca a saturat mai mult de cinci mii de barbati, afara de femei si copii, inseamna ca Mantuitorul Hristos a saturat, a dat de mancare la vreo treizeci de mii. Asa de mult! i de ce nu s-au socotit femeile la numaratoare? Au fost mai greu de numarat, pe de o parte si pe de alta parte femeile mananca mai putin decat barbatii. i atunci Evanghelia ne spune cifra aceasta de cinci mii de barbati, afara de femei si copii.
Mantuitorul Iisus Hristos a facut aceasta minune. Care minune? Le-a inmultit. Cum le-a inmultit? Le-a binecuvantat, le-a dat Apostolilor: Impartiti-le! . Ei, uimiti, au inceput sa imparta, crezand ca raman fara. Dar Dumnezeu facea minunea si continuu aveau ce sa dea.
Dupa toate alergam in viata aceasta, dar in special dupa mancare. Omul nu poate trai fara mancare, chiar daca este putina. Chiar si pustnicii, chiar si sfintii in pustiu, tot mananca putin. Important este insa nu cat mancam, ci cum mancam. Important este daca intelegem ce este mancarea. Este ceva care sa ne tina in viata, care sa ne dea putere ca sa lucram.
Mancarea nu este scop. Mancarea este intretinerea vietii.
De asemenea, mancarea este posibilitatea noastra de a fi impreuna si de a ne impartasi dragostea unul catre altul. De aceea, primii crestini, dupa fiecare Liturghie erau impreuna la masa.
Oamenii Il scuipa pe Dumnezeu sarbatoare de sarbatoare. Facand minunea aceasta, Hristos ne-a invatat ca, daca ascultam cuvantul lui Dumnezeu, daca facem voia Lui, celelalte se adauga noua.
Ati vazut cum a venit la ei mancarea: gratuit, fara efort. In zilele noastre ce o sa facem? O sa ascultam cuvantul lui Dumnezeu si o sa asteptam ca Dumnezeu sa inmulteasca hrana fara sa mai muncim? Nu.
In primul rand, chiar daca ascultam cuvantul lui Dumnezeu si bine facem intrebarea va fi: cu cata credinta, cu cata miscare a inimii, a sufletului nostru, o vom face, ca Dumnezeu sa vina cu minunea? i in al doilea rand, oamenii aceia n-au asteptat o minune. Oamenii s-au hranit din dulceata cuvintelor lui Hristos.
Niciodata n-a vorbit cineva ca Omul Acesta! , spuneau toti.
Asadar, sa ascultam cuvintele lui Dumnezeu, sa ne bucuram de lucrarea Lui si prezenta Lui in lume si sa muncim, rugandu-L sa sporeasca munca noastra si sa dea folos muncii noastre.
Exceptand lenesii, in rest toti lucreaza, dar foarte putini au spor. De ce? Pentru ca nu lucreaza cu Dumnezeu, pentru ca nu inteleg ca, de fapt, Dumnezeu sta cu mainile intinse si ne asteapta sa luam din mainile Lui bunatatile. Iar noi refuzam.
Dumnezeu intinde Duminica si zice: Folositi-o pentru suflet si noi o folosim pentru boi, pentru vaci, pentru magari, pentru porci, pentru gaini. Dumnezeu intinde mainile Sale cu sarbatorile din timpul anului si zice: Bucurati-va in aceste zile! . Iar oamenii, in loc sa se bucure de aceste zile, iau coasa si furca si sapa si merg pe camp. i ca sa se acopere cu mai multa osanda, spun: Animalele n-au sarbatoare .
Animalele, intr-adevar, n-au sarbatoare; dar noi avem sarbatoare, iar animalele sunt pentru noi. Cei peste care au venit apele nu au fost pedepsiti de Dumnezeu. Dumnezeu i-a iubit. De ce? Pentru ca se stransese raul si in iubirea Lui, Dumnezeu a echilibrat. Acum este echilibru. i daca Dumnezeu in continuare ne iubeste, ia si de la noi. Poate nu o sa ia cu apa, dartrebuie sa ia intr-un fel. De ce? Pentru ca oamenii-L scuipa Duminica de Duminica, sarbatoare de sarbatoare. Oamenii nu profita de sarbatori, nu inteleg ca sarbatoarea-i sarbatoare .
Mergem in intuneric, spre intuneric. Dumnezeu, in iubirea Lui, tot vine si tot incearca. Ati auzit, in vremea Sfantului Ilie, cate incercari n-a avut Dumnezeu sa salveze. Ati auzit, in vremea Proorocului Iona, ce incercari, ce lupta avea Dumnezeu, doar-doar se va intoarce poporul. i nu a reusit, inchipuiti-va ce nebunie era si atunci, in vremea Sfantului Ilie, incat ajunsese sa se lupte Dumnezeu cu Ilie sa nu se mai roage, pentru ca el zicea: Doamne, fa echilibru. Pedepseste poporul. Uite in ce hal au ajuns. Uite cui i se inchina. Se inchina la dumnezei morti, la dumnezei facuti de mana omeneasca, la dumnezei fara putere, se inchina la idoli .
Dumnezeu incerca sa-l induplece, dar Ilie nu voia. Auziti unde ajunsese, in ce stare ajunsese poporul. i noi, probabil, astazi suntem in aceasta stare. Dar noi, cei ce am venit astazi la biserica, nefiind mai sfinti decat altii, nefiind mai buni decat altii, poate mai pacatosi decat altii, L-am inteles pe Dumnezeu cu mainile intinse. Este un lucru nepoliticos sa dai cuiva ceva si el sa nu intinda mana. Ii dai ceva, el nu intinde mana. Te tine, asa, cu mana intinsa. Te superi: Ma tii cu mana intinsa? . Mai incerci o data. El tot nu intinde mana sa ia ce-i dai!Inchipuiti-va, de cate ori L-am lasat fiecare din noi pe Dumnezeu cu mainile intinse, dandu-ne bucuriile, bunatatile Lui, frumusetile acestei lumi, frumusetile sufletului nostru?Observati, totul imbatraneste. Dar sufletul ramane tanar. Totul piere, sufletul nu. Totul este sortit pieirii, dar in puterea lui...
Poate vi s-a intamplat, atunci cand ne aflam intr-o situatie sau alta si ascultam si ne place ceva, uitam de mancare. Inchipuiti-va puterea si dulceata cuvintelor dumnezeiesti rostite de Mantuitorul, incat oameni uitau sa mai manance. Nu le mai era foame. Asta inseamna ca le era de ajuns cuvantul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca se implinea cuvantul acela pe care-l zisese: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura lui Dumnezeu .
Ce este mancarea?Cu toate acestea, trupuri fiind, neputinciosi fiind, oamenilor, dupa cateva zile, li s-a facut foame. Nu li s-a facut lor foame, cat Apostolii au sesizat pe Mantuitorul Hristos: Inceteaza sa mai vorbesti, pentru ca oamenilor le este necesara si hrana trupeasca. Da-le drumul sa mearga prin sate, sa-si cumpere paine . Mantuitorul Hristos le raspunde: Dati-le voi sa manance . Cum sa le dam noi sa manance, cand noi nu avem decat cinci paini si doi pesti? N-avem de ajuns nici pentru noi. Bine, le dam si pe acestea, dar la atata multime .
Cat era de mare multimea? i atunci era ca acum. Mai multe femei decat barbati vroiau cuvantul lui Dumnezeu. Daca zice Evanghelia ca a saturat mai mult de cinci mii de barbati, afara de femei si copii, inseamna ca Mantuitorul Hristos a saturat, a dat de mancare la vreo treizeci de mii. Asa de mult! i de ce nu s-au socotit femeile la numaratoare? Au fost mai greu de numarat, pe de o parte si pe de alta parte femeile mananca mai putin decat barbatii. i atunci Evanghelia ne spune cifra aceasta de cinci mii de barbati, afara de femei si copii.
Mantuitorul Iisus Hristos a facut aceasta minune. Care minune? Le-a inmultit. Cum le-a inmultit? Le-a binecuvantat, le-a dat Apostolilor: Impartiti-le! . Ei, uimiti, au inceput sa imparta, crezand ca raman fara. Dar Dumnezeu facea minunea si continuu aveau ce sa dea.
Dupa toate alergam in viata aceasta, dar in special dupa mancare. Omul nu poate trai fara mancare, chiar daca este putina. Chiar si pustnicii, chiar si sfintii in pustiu, tot mananca putin. Important este insa nu cat mancam, ci cum mancam. Important este daca intelegem ce este mancarea. Este ceva care sa ne tina in viata, care sa ne dea putere ca sa lucram.
Mancarea nu este scop. Mancarea este intretinerea vietii.
De asemenea, mancarea este posibilitatea noastra de a fi impreuna si de a ne impartasi dragostea unul catre altul. De aceea, primii crestini, dupa fiecare Liturghie erau impreuna la masa.
Oamenii Il scuipa pe Dumnezeu sarbatoare de sarbatoare. Facand minunea aceasta, Hristos ne-a invatat ca, daca ascultam cuvantul lui Dumnezeu, daca facem voia Lui, celelalte se adauga noua.
Ati vazut cum a venit la ei mancarea: gratuit, fara efort. In zilele noastre ce o sa facem? O sa ascultam cuvantul lui Dumnezeu si o sa asteptam ca Dumnezeu sa inmulteasca hrana fara sa mai muncim? Nu.
In primul rand, chiar daca ascultam cuvantul lui Dumnezeu si bine facem intrebarea va fi: cu cata credinta, cu cata miscare a inimii, a sufletului nostru, o vom face, ca Dumnezeu sa vina cu minunea? i in al doilea rand, oamenii aceia n-au asteptat o minune. Oamenii s-au hranit din dulceata cuvintelor lui Hristos.
Niciodata n-a vorbit cineva ca Omul Acesta! , spuneau toti.
Asadar, sa ascultam cuvintele lui Dumnezeu, sa ne bucuram de lucrarea Lui si prezenta Lui in lume si sa muncim, rugandu-L sa sporeasca munca noastra si sa dea folos muncii noastre.
Exceptand lenesii, in rest toti lucreaza, dar foarte putini au spor. De ce? Pentru ca nu lucreaza cu Dumnezeu, pentru ca nu inteleg ca, de fapt, Dumnezeu sta cu mainile intinse si ne asteapta sa luam din mainile Lui bunatatile. Iar noi refuzam.
Dumnezeu intinde Duminica si zice: Folositi-o pentru suflet si noi o folosim pentru boi, pentru vaci, pentru magari, pentru porci, pentru gaini. Dumnezeu intinde mainile Sale cu sarbatorile din timpul anului si zice: Bucurati-va in aceste zile! . Iar oamenii, in loc sa se bucure de aceste zile, iau coasa si furca si sapa si merg pe camp. i ca sa se acopere cu mai multa osanda, spun: Animalele n-au sarbatoare .
Animalele, intr-adevar, n-au sarbatoare; dar noi avem sarbatoare, iar animalele sunt pentru noi. Cei peste care au venit apele nu au fost pedepsiti de Dumnezeu. Dumnezeu i-a iubit. De ce? Pentru ca se stransese raul si in iubirea Lui, Dumnezeu a echilibrat. Acum este echilibru. i daca Dumnezeu in continuare ne iubeste, ia si de la noi. Poate nu o sa ia cu apa, dartrebuie sa ia intr-un fel. De ce? Pentru ca oamenii-L scuipa Duminica de Duminica, sarbatoare de sarbatoare. Oamenii nu profita de sarbatori, nu inteleg ca sarbatoarea-i sarbatoare .
Mergem in intuneric, spre intuneric. Dumnezeu, in iubirea Lui, tot vine si tot incearca. Ati auzit, in vremea Sfantului Ilie, cate incercari n-a avut Dumnezeu sa salveze. Ati auzit, in vremea Proorocului Iona, ce incercari, ce lupta avea Dumnezeu, doar-doar se va intoarce poporul. i nu a reusit, inchipuiti-va ce nebunie era si atunci, in vremea Sfantului Ilie, incat ajunsese sa se lupte Dumnezeu cu Ilie sa nu se mai roage, pentru ca el zicea: Doamne, fa echilibru. Pedepseste poporul. Uite in ce hal au ajuns. Uite cui i se inchina. Se inchina la dumnezei morti, la dumnezei facuti de mana omeneasca, la dumnezei fara putere, se inchina la idoli .
Dumnezeu incerca sa-l induplece, dar Ilie nu voia. Auziti unde ajunsese, in ce stare ajunsese poporul. i noi, probabil, astazi suntem in aceasta stare. Dar noi, cei ce am venit astazi la biserica, nefiind mai sfinti decat altii, nefiind mai buni decat altii, poate mai pacatosi decat altii, L-am inteles pe Dumnezeu cu mainile intinse. Este un lucru nepoliticos sa dai cuiva ceva si el sa nu intinda mana. Ii dai ceva, el nu intinde mana. Te tine, asa, cu mana intinsa. Te superi: Ma tii cu mana intinsa? . Mai incerci o data. El tot nu intinde mana sa ia ce-i dai!Inchipuiti-va, de cate ori L-am lasat fiecare din noi pe Dumnezeu cu mainile intinse, dandu-ne bucuriile, bunatatile Lui, frumusetile acestei lumi, frumusetile sufletului nostru?Observati, totul imbatraneste. Dar sufletul ramane tanar. Totul piere, sufletul nu. Totul este sortit pieirii, dar in puterea lui...
