Totdeauna rugăciunea te duce spre o stare smerită.
Sfantul Paisie ne da un exemplu foarte bun, foarte practic sau o metoda foarte practica pe care sa o aplicam: atunci cand vrem sa rostim aceasta rugaciune, sa ne oprim putin si sa cugetam la viata noastra, sa ne aducem aminte numai de pacatele pe care le-am facut in ziua in care suntem, de dimineata []Sfantul Paisie ne da un exemplu foarte bun, foarte practic sau o metoda foarte practica pe care sa o aplicam: atunci cand vrem sa rostim aceasta rugaciune, sa ne oprim putin si sa cugetam la viata noastra, sa ne aducem aminte numai de pacatele pe care le-am facut in ziua in care suntem, de dimineata pana in momentul acela in care vrem sa ne rugam. i ne vom umili inaintea lui Dumnezeu vazand cat de reci suntem, cat de pacatosi, dar si cat de mare este bunatatea Lui fata de noi. In momentul acela in noi se naste un sentiment adanc de umilinta inaintea lui Dumnezeu. Daca am dobandit acest sentiment de umilinta si incepem sa rostim rugaciunea in starea aceasta, e cu totul altceva. i atunci cand spun: miluieste-ma pe mine, pacatosul, chiar simt ca sunt pacatos. Dar daca ma vad si zic: Doamne, nu sunt ca ceilalti oameni, nu suntem ca cei din lume, din momentul acela nu avem cum sa traim rugaciunea. Ca eu trebuie sa ma vad mai rau decat ultimul om. i cand nu ma vad in starea aceasta, nu la mental sa-mi impun sa ma vad mai rau decat orisice om, cand cu omul smerit nu se intampla lucrul acesta, iarasi totul este o minciuna goala. Observati ca rugaciunea nu este usoara....
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului