Corabia – Duminica a IX-a după Rusalii
Evanghelia de la Matei 14,22-34 22 i indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 23 Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. i, facandu-se seara, era singur acolo. 24 Iar corabia []Evanghelia de la Matei 14,22-3422 i indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 23 Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. i, facandu-se seara, era singur acolo. 24 Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. 25 Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. 26 Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat. 27 Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! 28 Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa. 29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. 30 Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! 31 Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? 32 i suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. 33 Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu. 34 i, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului. 1. O prima minune: Iisus umbla pe apa. Dupa prima inmultire a painilor, Mantuitorul a savarsit alte doua mari minuni asupra naturii, despre care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici. Anume, minunea umblarii pe mare si cea a unei noi potoliri a furtunii pe mare (cf. Mt 8,23-27).
Dupa ce multimea a mancat si s-a saturat din painile si pestii inmultiti prin minune, indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor (v. 22). El face acest lucru nu numai pentru ca voia sa se roage singur (v. 23), ci mai ales pentru ca, asa cum ne spune Evanghelia de la Ioan 6,15, multimea voia sa-L ia cu sila si sa-L faca rege. Neintelegand inca indeajuns caracterul mesianitatii lui Iisus, ucenicii erau in pericol de a deveni si ei sustinatori ai acestei idei. Era o cursa in care s-au lasat prinsi adeseori oamenii nu indeajuns de duhovnicesti. Istoria Bisericii ne da numeroase exemple de ratacire a unor oameni care au crezut ca Imparatia lui Dumnezeu are nevoie sa fie slujita cu mijloace lumesti. i care n-au inteles ca Dumnezeu i-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Cor 1,27).
Iisus le poruncise ucenicilor sa treaca pe tarmul celalalt, adica spre Betsaida, cum precizeaza Evanghelia de la Marcu (6,45). Dar vantul le era impotriva. De aceea, la a patra straja din noapte (v. 25), adica spre dimineata, intre orele 3 si 6 (caci cei vechi imparteau cele 12 ore ale noptii in patru straji , de cate trei ore fiecare), corabia se afla inca in mijlocul marii (Mc 6,47). Evanghelia de la Ioan ne spune ca ea se afla ca la douazeci si cinci sau treizeci de stadii de la tarmul de unde plecasera ucenicii, adica la vreo 5 km. Cum marea Galileii are o latime de aproximativ 10 km, inseamna ca se aflau, intr-adevar, in mijlocul marii . Ucenicii erau, desigur, nu numai obositi peste masura, ci si tulburati de neputinta de a ajunge la tarmul dorit. Atunci Iisus, Care ii vedea cum se chinuiau vaslind (Mc 6,48), vine la ei pe mare. Iata o prima minune despre care ne vorbeste aceasta pericopa: Iisus umbla cu picioarele pe marea infuriata!2. Alte mari minuni. Vazandu-L ucenicii s-au inspaimantat, crezand ca e o naluca, si au strigat infricosati. Atunci Domnul le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti! (v. 27). El se face astfel cunoscut ucenicilor. Cuvantul lui Petru: Daca esti Tu nu exprima o indoiala, ci o certitudine; expresia insemnand de fapt: Fiindca esti Tu . Este evident ca daca Apostolul ar fi avut vreo indoiala, el nu s-ar fi aruncat in valuri la cuvantul Celui Care li se aratase astfel mergand pe mare. El nici nu ceruse un semn prin care sa-L recunoasca pe Iisus, ci numai permisiunea de a veni la El pe apa. Numai dorinta de a fi mai repede alaturi de Domnul il determina pe Petru sa ceara acest lucru. Atat de mult le lipsise Iisus in lungile ceasuri de lupta cu vantul si cu valurile! Vino! , i-a zis Mantuitorul. Plin de incredere, Petru s-a coborat din corabie si a pornit sa mearga pe valuri. Evanghelia ne spune ca a mers pe apa si a venit catre Iisus (v. 29). Iata o a doua minune: Cata vreme priveste la Iisus, Petru umbla si El pe apa! Dar, o clipa, Petru si-a desprins privirea de la Mantuitorul. A luat seama la vantul cel puternic si la valurile infricosatoare si increderea i s-a clatinat. Atunci a inceput sa se scufunde in apa. A strigat deci catre Mantuitorul: Doamne, scapa-ma! (v. 30). Asa cum strigasera intr-o imprejurare asemanatoare ucenicii: Doamne, mantuies te ne ca pierim! (Mt 8,25). i tot ca si atunci, Iisus ii vine imediat in ajutor celui care Il cheama. El ii intinde mana lui Petru si-l smulge din valuri. Dar totodata il mustra pentru indoiala sa, prin cuvintele: Putin, credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (v. 31).
Impreuna cu Petru, Domnul Se suie in corabie. S-a petrecut atunci o noua mare minune, a treia de care da seama Evanghelia acestei Duminici: vantul s-a potolit dintr o data (v. 32; cf. Mc 6,51). Relatarea mateiana atinge punctul ei culminant atunci cand ne spune ca cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu (v. 33). Minunile succesive nu numai ca ii uimesc pe cei care participa la ele, dar ii si conduc la credinta si la marturisirea credintei.
Dupa Evanghelia de la Ioan, s-a petrecut atunci si o a patra minune: Iisus nici nu apucase bine sa se suie in corabie (ucenicii voiau sa L ia in corabie ), ca indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau (In 6,21).3. Credinta in Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pline de dumnezeiesti invataturi sunt aceste trei minuni alaturate si relatarile evanghelice care marturisesc despre ele.
In primul rand, inca o data se descopera puterea dumnezeiasca a Mantuitorului Hristos. Ucenicii erau inca plini de indoiala. Iisus l-a si mustrat pe Petru pentru putinatatea credintei sale. Ceilalti nu erau nici ei mai credinciosi. Erau mai degraba nedumeriti. Evanghelia de la Marcu ne spune ca ucenicii erau peste masura de uimiti in sinea lor ca unii care nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata (Mc 6,51-52). Cu toate acestea, seria de minuni la care au fost martori ii determina pe ucenici sa se inchine lui Iisus ca lui Dumnezeu, martu risindu-L totodata ca atare: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu . Desigur, credinta lor in dumnezeirea lui Iisus inca nu era desavarsita. Numai dupa Inviere si numai prin Lucrarea Duhului Sfant in inima lor, vor putea ucenicii sa-L marturiseasca intr-adevar pe Hristos-Dumnezeu. Nimeni nu poate face o adevarata marturisire a lui Iisus numai cu puterile sale firesti. Atunci cand la Cezareea lui Filip, Apostolul Petru va face marturisirea ca Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mt 16,16), Mantuitorul il va ferici, dezvaluind faptul ca numai printr-o descoperire a Tatalui Ceresc a putut el face aceasta marturisire (Mt 16,17). Iata insa ca, inca de pe acum, ucenicii anticipeaza aceasta marturisire ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Iar Evanghelia, infatisandu-ne acest moment, ne invita si pe noi sa marturisim cu deplina credinta ca Iisus Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Caci numai prin aceasta credinta si aceasta marturisire ne putem mantui. Aceasta ne-o spune lamurit Apostolul neamurilor: Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul (adica Dumnezeu adevarat n. n.) si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti te vei mantui (Rom 10,9).
O alta importanta invatatura a acestei pericope evanghelice este aceea ca, in calatoria noastra spre cer, trebuie sa avem ochii inimii indreptati numai catre Hristos. Ca nu trebuie sa privim la vantul care ne sta impotriva, nici la valurile pe care el le ridica inaintea noastra. Daca Petru ar fi privit numai spre Iisus nu s-ar fi afundat deloc in valuri; ar fi mers pe apa ca si Iisus, spre El si impreuna cu El. Sfanta Scriptura ne indeamna, intr-adevar, sa strabatem calea mantuirii noastre cu ochii atintiti asupra lui Iisus (Evrei 12,2). Atunci biruinta noastra va fi usoara si sigura.4. Corabia mantuirii si cei din corabie . Ne vom referi insa pe larg la o alta invatatura importanta ce se desprinde...
Dupa ce multimea a mancat si s-a saturat din painile si pestii inmultiti prin minune, indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor (v. 22). El face acest lucru nu numai pentru ca voia sa se roage singur (v. 23), ci mai ales pentru ca, asa cum ne spune Evanghelia de la Ioan 6,15, multimea voia sa-L ia cu sila si sa-L faca rege. Neintelegand inca indeajuns caracterul mesianitatii lui Iisus, ucenicii erau in pericol de a deveni si ei sustinatori ai acestei idei. Era o cursa in care s-au lasat prinsi adeseori oamenii nu indeajuns de duhovnicesti. Istoria Bisericii ne da numeroase exemple de ratacire a unor oameni care au crezut ca Imparatia lui Dumnezeu are nevoie sa fie slujita cu mijloace lumesti. i care n-au inteles ca Dumnezeu i-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Cor 1,27).
Iisus le poruncise ucenicilor sa treaca pe tarmul celalalt, adica spre Betsaida, cum precizeaza Evanghelia de la Marcu (6,45). Dar vantul le era impotriva. De aceea, la a patra straja din noapte (v. 25), adica spre dimineata, intre orele 3 si 6 (caci cei vechi imparteau cele 12 ore ale noptii in patru straji , de cate trei ore fiecare), corabia se afla inca in mijlocul marii (Mc 6,47). Evanghelia de la Ioan ne spune ca ea se afla ca la douazeci si cinci sau treizeci de stadii de la tarmul de unde plecasera ucenicii, adica la vreo 5 km. Cum marea Galileii are o latime de aproximativ 10 km, inseamna ca se aflau, intr-adevar, in mijlocul marii . Ucenicii erau, desigur, nu numai obositi peste masura, ci si tulburati de neputinta de a ajunge la tarmul dorit. Atunci Iisus, Care ii vedea cum se chinuiau vaslind (Mc 6,48), vine la ei pe mare. Iata o prima minune despre care ne vorbeste aceasta pericopa: Iisus umbla cu picioarele pe marea infuriata!2. Alte mari minuni. Vazandu-L ucenicii s-au inspaimantat, crezand ca e o naluca, si au strigat infricosati. Atunci Domnul le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti! (v. 27). El se face astfel cunoscut ucenicilor. Cuvantul lui Petru: Daca esti Tu nu exprima o indoiala, ci o certitudine; expresia insemnand de fapt: Fiindca esti Tu . Este evident ca daca Apostolul ar fi avut vreo indoiala, el nu s-ar fi aruncat in valuri la cuvantul Celui Care li se aratase astfel mergand pe mare. El nici nu ceruse un semn prin care sa-L recunoasca pe Iisus, ci numai permisiunea de a veni la El pe apa. Numai dorinta de a fi mai repede alaturi de Domnul il determina pe Petru sa ceara acest lucru. Atat de mult le lipsise Iisus in lungile ceasuri de lupta cu vantul si cu valurile! Vino! , i-a zis Mantuitorul. Plin de incredere, Petru s-a coborat din corabie si a pornit sa mearga pe valuri. Evanghelia ne spune ca a mers pe apa si a venit catre Iisus (v. 29). Iata o a doua minune: Cata vreme priveste la Iisus, Petru umbla si El pe apa! Dar, o clipa, Petru si-a desprins privirea de la Mantuitorul. A luat seama la vantul cel puternic si la valurile infricosatoare si increderea i s-a clatinat. Atunci a inceput sa se scufunde in apa. A strigat deci catre Mantuitorul: Doamne, scapa-ma! (v. 30). Asa cum strigasera intr-o imprejurare asemanatoare ucenicii: Doamne, mantuies te ne ca pierim! (Mt 8,25). i tot ca si atunci, Iisus ii vine imediat in ajutor celui care Il cheama. El ii intinde mana lui Petru si-l smulge din valuri. Dar totodata il mustra pentru indoiala sa, prin cuvintele: Putin, credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (v. 31).
Impreuna cu Petru, Domnul Se suie in corabie. S-a petrecut atunci o noua mare minune, a treia de care da seama Evanghelia acestei Duminici: vantul s-a potolit dintr o data (v. 32; cf. Mc 6,51). Relatarea mateiana atinge punctul ei culminant atunci cand ne spune ca cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu (v. 33). Minunile succesive nu numai ca ii uimesc pe cei care participa la ele, dar ii si conduc la credinta si la marturisirea credintei.
Dupa Evanghelia de la Ioan, s-a petrecut atunci si o a patra minune: Iisus nici nu apucase bine sa se suie in corabie (ucenicii voiau sa L ia in corabie ), ca indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau (In 6,21).3. Credinta in Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pline de dumnezeiesti invataturi sunt aceste trei minuni alaturate si relatarile evanghelice care marturisesc despre ele.
In primul rand, inca o data se descopera puterea dumnezeiasca a Mantuitorului Hristos. Ucenicii erau inca plini de indoiala. Iisus l-a si mustrat pe Petru pentru putinatatea credintei sale. Ceilalti nu erau nici ei mai credinciosi. Erau mai degraba nedumeriti. Evanghelia de la Marcu ne spune ca ucenicii erau peste masura de uimiti in sinea lor ca unii care nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata (Mc 6,51-52). Cu toate acestea, seria de minuni la care au fost martori ii determina pe ucenici sa se inchine lui Iisus ca lui Dumnezeu, martu risindu-L totodata ca atare: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu . Desigur, credinta lor in dumnezeirea lui Iisus inca nu era desavarsita. Numai dupa Inviere si numai prin Lucrarea Duhului Sfant in inima lor, vor putea ucenicii sa-L marturiseasca intr-adevar pe Hristos-Dumnezeu. Nimeni nu poate face o adevarata marturisire a lui Iisus numai cu puterile sale firesti. Atunci cand la Cezareea lui Filip, Apostolul Petru va face marturisirea ca Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mt 16,16), Mantuitorul il va ferici, dezvaluind faptul ca numai printr-o descoperire a Tatalui Ceresc a putut el face aceasta marturisire (Mt 16,17). Iata insa ca, inca de pe acum, ucenicii anticipeaza aceasta marturisire ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Iar Evanghelia, infatisandu-ne acest moment, ne invita si pe noi sa marturisim cu deplina credinta ca Iisus Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Caci numai prin aceasta credinta si aceasta marturisire ne putem mantui. Aceasta ne-o spune lamurit Apostolul neamurilor: Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul (adica Dumnezeu adevarat n. n.) si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti te vei mantui (Rom 10,9).
O alta importanta invatatura a acestei pericope evanghelice este aceea ca, in calatoria noastra spre cer, trebuie sa avem ochii inimii indreptati numai catre Hristos. Ca nu trebuie sa privim la vantul care ne sta impotriva, nici la valurile pe care el le ridica inaintea noastra. Daca Petru ar fi privit numai spre Iisus nu s-ar fi afundat deloc in valuri; ar fi mers pe apa ca si Iisus, spre El si impreuna cu El. Sfanta Scriptura ne indeamna, intr-adevar, sa strabatem calea mantuirii noastre cu ochii atintiti asupra lui Iisus (Evrei 12,2). Atunci biruinta noastra va fi usoara si sigura.4. Corabia mantuirii si cei din corabie . Ne vom referi insa pe larg la o alta invatatura importanta ce se desprinde...
