Forme eronate de evlavie – Credinţă şi credulitate
Cu toate ca majoritatea oamenilor de la noi se declara crestini ortodocsi care tin la traditia si cultura stramoseasca, evlavia multora dintre ei este deviata spre forme eronate de manifestare a ei. Mai mult, exista si in motivatia lor religioasa o anumita obsesie terorizanta a farmecelor si facaturilor necurate, obsesie care deseori ii paralizeaza in []Cu toate ca majoritatea oamenilor de la noi se declara crestini ortodocsi care tin la traditia si cultura stramoseasca, evlavia multora dintre ei este deviata spre forme eronate de manifestare a ei. Mai mult, exista si in motivatia lor religioasa o anumita obsesie terorizanta a farmecelor si facaturilor necurate, obsesie care deseori ii paralizeaza in demersul lor rational-iubitor catre Dumnezeu. Relatia de iubire cu Dumnezeu, libera si constienta, este astfel dispretuita si chiar inlocuita cu una contractuala, magica, marcata pregnant de o frica denatura oculta. De aceea crestinii trebuie lamuriti in credinta ca sa nu se lase intimidati de mestesugirile diavolului si ale proorocilor lui.
Credinta este o putere de legatura care infaptuieste unirea desavarsita, nemijlocita si mai presus de fire a celui ce crede cu Dumnezeu Cel crezut . Ea presupune deci deschiderea omului, prin puterea harului dumnezeiesc, catre dialogul iubitor cu Dumnezeu. Iar actul de credinta angajeaza omul intreg, cu tot sufletul si cu tot trupul. Credinta nu e doar o adeziune intelectuala la invatatura crestina despre Dumnezeu, ci este un mod de viata sustinut de harul divin. De fapt este raspunsul multumitor al omului la chemarea iubitoare a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a iubit mai intai si S-a descoperit noua. Credinta se bazeaza, asadar, pe acceptarea fagaduintelor lui Dumnezeu Care ni Se descopera prin Iisus Hristos si...
Credinta este o putere de legatura care infaptuieste unirea desavarsita, nemijlocita si mai presus de fire a celui ce crede cu Dumnezeu Cel crezut . Ea presupune deci deschiderea omului, prin puterea harului dumnezeiesc, catre dialogul iubitor cu Dumnezeu. Iar actul de credinta angajeaza omul intreg, cu tot sufletul si cu tot trupul. Credinta nu e doar o adeziune intelectuala la invatatura crestina despre Dumnezeu, ci este un mod de viata sustinut de harul divin. De fapt este raspunsul multumitor al omului la chemarea iubitoare a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a iubit mai intai si S-a descoperit noua. Credinta se bazeaza, asadar, pe acceptarea fagaduintelor lui Dumnezeu Care ni Se descopera prin Iisus Hristos si...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului