La Miazazi, intr-o tara departata, traiau doi pustnici, care sadisera fiecare cate un maslin. Doamne Dumnezeule, se ruga cel dintai, trimite ploaie binefacatoare, ca sa prinda pomisorul meu radacina! i Dumnezeu trimise ploaie. Acum imi trebuie soare! se ruga iarasi cucernicul calugar. Stapane, Doamne, insenineaza cerul! i Dumnezeu trimise razele soarelui sa incalzeasca pamantul. []La Miazazi, intr-o tara departata, traiau doi pustnici, care sadisera fiecare cate un maslin. Doamne Dumnezeule, se ruga cel dintai, trimite ploaie binefacatoare, ca sa prinda pomisorul meu radacina! i Dumnezeu trimise ploaie.

Acum imi trebuie soare! se ruga iarasi cucernicul calugar. Stapane, Doamne, insenineaza cerul! i Dumnezeu trimise razele soarelui sa incalzeasca pamantul.

Peste catva timp, calugarul se gandi: Ce bine ar fi sa vina putin ger, sa se intareasca coaja maslinului meu. Parinte Ceresc, trimite-mi ger! i Dumnezeu trimise ger. i iata ca, a doua zi, maslinul era acoperi cu o promoroaca argintie si pieri.

Pustnicul intra mahnit in chilia fratelui sau. Frate, iata maslinul tau e verde, frumos si inflorit; al meu a pierit. i cat m-am rugat eu pentru el! i eu m-am rugat, fratele meu raspunse calugarul dar am pus pomisorul meu in mana Tatalui Ceresc, caci m-am gandit: Acela Care a facut cerul si pamantul, Care a poruncit: Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori! , Acela va sti mai bine decat mine ce-i trebuie pomisorului meu; astfel ca eu n-am dat Dumnezeului meu sfaturi; nu I-am cerut sa faca ce vreau eu, ci m-am rugat: Parinte, ia maslinul meu in sfanta paza Ta! .

Pr. Iosif Trifa