LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
Era intr-una din serile in care Domnul Iisus, dupa o zi obositoare, in care predicase neincetat poporului si discutase cu fariseii si cu ucenicii Sai, continua sa se afle inca in mijlocul lor. Atunci cateva dintre mame au vrut sa isi aduca pruncii la Dansul, ca sa ii binecuvanteze. Ucenicii nu doreau insa sa tulbure linistea Domnului si []Era intr-una din serile in care Domnul Iisus, dupa o zi obositoare, in care predicase neincetat poporului si discutase cu fariseii si cu ucenicii Sai, continua sa se afle inca in mijlocul lor. Atunci cateva dintre mame au vrut sa isi aduca pruncii la Dansul, ca sa ii binecuvanteze. Ucenicii nu doreau insa sa tulbure linistea Domnului si de aceea nu le lasau sa se apropie. Atunci Mantuitul a spus aceste cuvinte mangaietoare: Lasati copiii sa vina la Mine (Luca 18,16). Exact aceasta este cea mai mare datorie a parintilor crestini: sa ii calauzeasca pe copiii lor catre Mantuitorul Hristos.
Veti intreba desigur, cum este posibil sa facem aceasta, de vreme ce Mantuitorul nu mai predica printre noi, ci S-a Inaltat la ceruri?Implinirea acestei misiuni sfinte se realizeaza prin aducerea copiilor la biserica, unde intra in contact cu invatatura de credinta ortodoxa si cu Sfintele Taine, unde invata sa il iubeasca pe Hristos si sa urmeze invataturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se intemeiaza pe educatia bisericeasca crestin ortodoxa.
Cea mai mare problema a vremurilor noastre este aceea ca, in multe cazuri, copii nu primesc o educatie corespunzatoare. Multi parinti se plang de aceasta si pe buna dreptate.
Conceptia pe care o au cei mai multi despre educatie este plina de greseli si lipsuri.
Educatia copiilor poate fi asemanata cu un organism bolnav. Atunci cand dorim sa ne ingrijim de un bolnav, primul lucru pe care trebuie sa il facem, este de a afla ce il doare. De aceea si noi ne punem intrebarea: care este durerea educatiei copiilor nostri? Aceia care petrec mult timp in compania tinerilor, ne vor spune daca vor fi sinceri desigur ca ceea ce ii caracterizeaza este lipsa unui model de viata crestin si a unei morale ortodoxe. Pentru aceasta este responsabila in primul rand familia. Profesorii de religie ne informeaza, ca de cele mai multe ori, copiii intra la scoala, fara sa aiba nici cele mai elementare notiuni crestine, care ar fi trebuit sa fie dobandite in cadrul familiilor lor.
Il intreaba pe copil: Obisnuiesti sa te rogi lui Dumnezeu? Si primeste raspunsul: La noi acasa nimeni nu se roaga! Astfel straduinta educatorului nu gaseste nici un sprijin din partea mediului familial.
De aceea este foarte greu de gasit o formula eficienta, pentru implinirea unei educatii duhovnicesti corecte. De multe ori copiii manifesta o mare indiferenta fata de biserica sau rugaciune sau nu stiu sa isi faca nici macar semnul sfintei cruci. Din gura scolarilor se aud adesea discutii obraznice si impertinente referitoare la teme de credinta, minciuni, juraminte false, blasfemii sau chiar declaratii categorice de necredinta.
Observam in acelasi timp, ca la copiii din zilele noastre nu mai intalnim acele virtuti firesti, care ar fi trebuit sa impodobeasca fiecare varsta a copilariei.
Despre copilul Iisus, in varsta de doisprezece ani, aflam ca mergea cu parintii sai sa se inchine la templul din Ierusalim si ca le era supus. sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni (Luca 2,52). Acesta este modelul pe care trebuie sa il urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie sa il imite. Se intampla asta in zilele noastre?Va voi reaminti numai cateva dintre slabiciunile pe care le au copiii de astazi, lucru de care si voi va plangeti si cred ca o sa-mi dati dreptate.
Mai intai de toate, asa cum si voi insiva spuneti, copiii si-au pierdut buna cuviinta, sunt nepoliticosi, alintati, salbaticiti si inraiti. E de ajuns sa le vada cineva comportamentul fata de parintii lor, sau fata de cei mai mari!Voi insiva va plangeti pentru neascultarea si minciunile lor, pentru faptul ca sunt foarte superficiali si ca nu vor sa se gandeasca serios la viitorul lor. Va nelinisteste indiferenta lor si dorinta nestapanita pentru dobandirea placerilor de orice fel.
De asemenea spuneti ca ei cunosc lucruri, despre care cei mari vorbesc de obicei cu multa retinere si pudoare, si care, dupa sfatul Sfantului apostol Pavel, nu ar trebui discutate nici de catre cei in varsta.
Cine greseste insa pentru toate acestea?Un raspuns scurt si corect este urmatorul: daca ei nu au fost corect educati, cea mai mare parte de vina le apartine parintilor.
Desigur ca putini sunt aceia care o vor recunoaste. Cei mai multi cred si sunt mandri de asta ca si-au facut cu constiinciozitate datoria. Cine greseste atunci, pentru faptul ca acesti copii ai vostri nu si-au insutit educatia necesara?Veti incerca poate, sa va plangeti ca Dumnezeu este Cel care poarta toata vina!Cum putem insa sa Il acuzam pe Dumnezeu, cand vedem ca El a facut tot ceea ce era necesar, pentru a ajuta la dobandirea de catre copii a unei educatii bune. Inca de la inceput El a binecuvantat unirea dintre barbat si femeie, si a intemeiat legatura cea inseparabila a nuntii, pentru a putea cei doi soti, in unitate, prin iubirea comuna catre copiiilor, sa ii conduca pe calea cea buna! Domnul nostru Iisus Hristos a inaltat unirea nuntii la rangul de Sfanta Taina a Bisericii, daruindu-le parintilor harul cel sfant, care sa ii ajute sa inainteze duhovniceste, ei si pruncii lor.
Dumnezeu a daruit fiecarui copil ingerul cel pazitor. Prin Taina Sfantului Botez sufletul pruncului este curatat de pacatul stramosesc, iar prin cea a Mirungerii este daruit cu harismele Sfantului Duh astfel incat, cu sprijinul parintilor, fiecare samanta buna a educatiei sa rodeasca insutit. In sfarsit, prin Taina Sfintei Impartasanii, copilul se uneste in mod tainic chiar cu Domnul, se intareste in viata duhovniceasca si primeste garantia vietii celei vesnice.
Ce altceva in plus ar fi putut sa faca Dumnezeu, ca sa va ajute in straduintele voastre? Prin urmare nu greseste Dumnezeu, pentru ca voi nu puteti oferi o educatie corecta copiilor vostri!Oare sa greseasca dascalii lor?La aceasta vom raspunde cu cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec I d.
Hr.): Copiii nu isi insusesc obisnuinte rele la scoala. Ei vin la scoala cu ele gata insusite .
De obicei raul isi are originea in comportamentul parintilor, care ofera copiilor un exemplu rau. De multe ori, inca de mici, copiii aud si vad la acestia lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le cunoasca asa de curand. Astfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse fapte condamnabile si se umplu de defecte,...
Veti intreba desigur, cum este posibil sa facem aceasta, de vreme ce Mantuitorul nu mai predica printre noi, ci S-a Inaltat la ceruri?Implinirea acestei misiuni sfinte se realizeaza prin aducerea copiilor la biserica, unde intra in contact cu invatatura de credinta ortodoxa si cu Sfintele Taine, unde invata sa il iubeasca pe Hristos si sa urmeze invataturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se intemeiaza pe educatia bisericeasca crestin ortodoxa.
Cea mai mare problema a vremurilor noastre este aceea ca, in multe cazuri, copii nu primesc o educatie corespunzatoare. Multi parinti se plang de aceasta si pe buna dreptate.
Conceptia pe care o au cei mai multi despre educatie este plina de greseli si lipsuri.
Educatia copiilor poate fi asemanata cu un organism bolnav. Atunci cand dorim sa ne ingrijim de un bolnav, primul lucru pe care trebuie sa il facem, este de a afla ce il doare. De aceea si noi ne punem intrebarea: care este durerea educatiei copiilor nostri? Aceia care petrec mult timp in compania tinerilor, ne vor spune daca vor fi sinceri desigur ca ceea ce ii caracterizeaza este lipsa unui model de viata crestin si a unei morale ortodoxe. Pentru aceasta este responsabila in primul rand familia. Profesorii de religie ne informeaza, ca de cele mai multe ori, copiii intra la scoala, fara sa aiba nici cele mai elementare notiuni crestine, care ar fi trebuit sa fie dobandite in cadrul familiilor lor.
Il intreaba pe copil: Obisnuiesti sa te rogi lui Dumnezeu? Si primeste raspunsul: La noi acasa nimeni nu se roaga! Astfel straduinta educatorului nu gaseste nici un sprijin din partea mediului familial.
De aceea este foarte greu de gasit o formula eficienta, pentru implinirea unei educatii duhovnicesti corecte. De multe ori copiii manifesta o mare indiferenta fata de biserica sau rugaciune sau nu stiu sa isi faca nici macar semnul sfintei cruci. Din gura scolarilor se aud adesea discutii obraznice si impertinente referitoare la teme de credinta, minciuni, juraminte false, blasfemii sau chiar declaratii categorice de necredinta.
Observam in acelasi timp, ca la copiii din zilele noastre nu mai intalnim acele virtuti firesti, care ar fi trebuit sa impodobeasca fiecare varsta a copilariei.
Despre copilul Iisus, in varsta de doisprezece ani, aflam ca mergea cu parintii sai sa se inchine la templul din Ierusalim si ca le era supus. sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni (Luca 2,52). Acesta este modelul pe care trebuie sa il urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie sa il imite. Se intampla asta in zilele noastre?Va voi reaminti numai cateva dintre slabiciunile pe care le au copiii de astazi, lucru de care si voi va plangeti si cred ca o sa-mi dati dreptate.
Mai intai de toate, asa cum si voi insiva spuneti, copiii si-au pierdut buna cuviinta, sunt nepoliticosi, alintati, salbaticiti si inraiti. E de ajuns sa le vada cineva comportamentul fata de parintii lor, sau fata de cei mai mari!Voi insiva va plangeti pentru neascultarea si minciunile lor, pentru faptul ca sunt foarte superficiali si ca nu vor sa se gandeasca serios la viitorul lor. Va nelinisteste indiferenta lor si dorinta nestapanita pentru dobandirea placerilor de orice fel.
De asemenea spuneti ca ei cunosc lucruri, despre care cei mari vorbesc de obicei cu multa retinere si pudoare, si care, dupa sfatul Sfantului apostol Pavel, nu ar trebui discutate nici de catre cei in varsta.
Cine greseste insa pentru toate acestea?Un raspuns scurt si corect este urmatorul: daca ei nu au fost corect educati, cea mai mare parte de vina le apartine parintilor.
Desigur ca putini sunt aceia care o vor recunoaste. Cei mai multi cred si sunt mandri de asta ca si-au facut cu constiinciozitate datoria. Cine greseste atunci, pentru faptul ca acesti copii ai vostri nu si-au insutit educatia necesara?Veti incerca poate, sa va plangeti ca Dumnezeu este Cel care poarta toata vina!Cum putem insa sa Il acuzam pe Dumnezeu, cand vedem ca El a facut tot ceea ce era necesar, pentru a ajuta la dobandirea de catre copii a unei educatii bune. Inca de la inceput El a binecuvantat unirea dintre barbat si femeie, si a intemeiat legatura cea inseparabila a nuntii, pentru a putea cei doi soti, in unitate, prin iubirea comuna catre copiiilor, sa ii conduca pe calea cea buna! Domnul nostru Iisus Hristos a inaltat unirea nuntii la rangul de Sfanta Taina a Bisericii, daruindu-le parintilor harul cel sfant, care sa ii ajute sa inainteze duhovniceste, ei si pruncii lor.
Dumnezeu a daruit fiecarui copil ingerul cel pazitor. Prin Taina Sfantului Botez sufletul pruncului este curatat de pacatul stramosesc, iar prin cea a Mirungerii este daruit cu harismele Sfantului Duh astfel incat, cu sprijinul parintilor, fiecare samanta buna a educatiei sa rodeasca insutit. In sfarsit, prin Taina Sfintei Impartasanii, copilul se uneste in mod tainic chiar cu Domnul, se intareste in viata duhovniceasca si primeste garantia vietii celei vesnice.
Ce altceva in plus ar fi putut sa faca Dumnezeu, ca sa va ajute in straduintele voastre? Prin urmare nu greseste Dumnezeu, pentru ca voi nu puteti oferi o educatie corecta copiilor vostri!Oare sa greseasca dascalii lor?La aceasta vom raspunde cu cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec I d.
Hr.): Copiii nu isi insusesc obisnuinte rele la scoala. Ei vin la scoala cu ele gata insusite .
De obicei raul isi are originea in comportamentul parintilor, care ofera copiilor un exemplu rau. De multe ori, inca de mici, copiii aud si vad la acestia lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le cunoasca asa de curand. Astfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse fapte condamnabile si se umplu de defecte,...
