In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Programul nostru trebuie sa se-mplineasca. i va trebui, peste cateva clipe, sa mergem pentru ceea ce trebuie sa facem si unde suntem asteptati. As fi dorit din toata inima aici, unde avem un moment asa de impresionant, asa de minunat si unde sunt atatea []In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Programul nostru trebuie sa se-mplineasca. i va trebui, peste cateva clipe, sa mergem pentru ceea ce trebuie sa facem si unde suntem asteptati.

As fi dorit din toata inima aici, unde avem un moment asa de impresionant, asa de minunat si unde sunt atatea suflete pe care le iubim atat de mult atatia ochi in care nu putem privi fara lacrimi Nu stiu cum toata viata noastra am cunoscut aceste doua mari si minunate conditii de la Dumnezeu; am avut aceste doua mari lucruri in viata noastra: dragostea si lacrimile Cum am mostenit de la parintii nostri: si-n cele mai luminoase zile, poate ca ochii nostri, de prea multa lumina, au fost mereu plini de lacrimi i-n cele mai intunecate nopti, poate ca ochii nostri, de prea mult intuneric, au avut numai lacrimiNoi multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a lasat dragostea fara lacrimi, nici lacrimile fara dragoste Lui ne rugam mereu pentru aceste doua mari si minunate daruri. Pentru ca vai de cei care nu pot iubi si vai de cei care nu pot plange. In cele mai fericite clipe, noi n-am putut sa ne sarutam de lacrimi. In cele mai indurerate clipe, noi am multumit lui Dumnezeu pentru toate acestea.

Da, pentru ca s-a vorbit asa de frumos despre semnificatia nuntii si despre ceea ce Dumnezeu intemeiaza, in primul rand, printr-o unire de tineri: familia, ne-am gandit mereu la cele trei mari intelesuri ale acestui cuvant: familia.

Trupeste, ne-am nascut dintr-o familie. Pana la moartea noastra vom purta numele acelei familii; asemanarea acelei familii; ceea ce-am invatat si ce-am primit, zestrea sufletului nostru in aceasta familie. Nu vom putea uita niciodata parintii care ne-au nascut. i, in orice fel s-ar fi purtat ei fata de noi, sufletele noastre le vor fi pana-n mormant recunoscatoare. Avem aceasta datorie inscrisa de Dumnezeu in sufletele noastre. i nimeni nu poate sa stearga aceste imagini scumpe pentru noi. [ i] cand ajung batrani si impovarati, aceste doua capete care au strajuit langa leaganul nostru trebuie sa fie pentru noi cele mai scumpe fete de pe pamant. i sunt! i nici mormintele lor sa nu le uitam. Chiar daca nu toti si chiar daca nu totdeauna am fost binecuvantati de Dumnezeu cu ceea ce ar fi trebuit sa primim de la aceste doua fiinte ca si care altele pe pamant, pentru noi, nu mai sunt. Noi totdeauna le vom fi recunoscatori, pentru ca Tatal nostru cel din cer, Mantuitorul nostru Preaiubit, in Sfantul Sau Cuvant, ne-a scris cu litere de foc pe sufletele noastre si pe cerul nostru datoria aceasta: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa fii fericit si sa traiesti multe zile pe pamant . Porunca aceasta ramane pentru noi o porunca vesnica. i, chiar daca s-ar intampla cum sunt destule cazuri cand copiii n-au putut sa vada in casa lor si-n familia lor, cu adevarat, astfel de fete scumpe, daca ei L-au cunoscut pe Dumnezeu, din dragostea de Dumnezeu, ii vor iubi pana la sfarsit pe acei fata de care sunt datori.

Dar, in afara de familia noastra in care ne-am nascut trupeste, noi, cei care ne-am nascut din Duhul Sfant, care ne-am nascut din Cuvantul Sfant, adica din Apa cea vie si din Duhul cel viu, avem fiinta noastra cea noua, fiinta duhovniceasca, cu care apartinem acelei familii duhovnicesti din care ne-a nascut pe noi Dumnezeu. Pentru familia, pentru viata trupeasca, pentru existenta pamanteasca, noi am avut, fiecare dintre noi, o familie pamanteasca si doi parinti pamantesti. Acestia sunt pe-un timp limitat, cat traim aici pe pamant. Insa vom parasi existenta aceasta pentru care am primit un nume, pentru care am primit o familie, pentru care am primit un trup, pentru care am primit obligatii, pentru care am primit drepturi, pentru care am primit satisfactii, pentru care am primit dureri, toate marginite in timp, pentru ca ne nastem si murim. Intre aceste doua dimensiuni se desfasoara viata noastra cea trupeasca. i, daca avem o familie, spun, pentru aceasta existenta trupeasca, noi trebuie sa stim ca am fost chemati la o existenta vesnica. Acea existenta care incepe dupa ce aceasta se termina. Moartea nu-i decat un prag intre aceste existente. Moartea nu-i un sfarsit de drum. Moartea este numai pragul peste care trecem, in cateva clipe, din existenta aceasta trecatoare, limitata, in existenta cea netrecatoare si nelimitata, vesnica. i cum, pentru aceasta existenta, ne-am primit trupul acesta, numele acesta, viata aceasta, forma aceasta, pentru existenta cealalta, eterna, pentru care am fost pregatiti, trebuie sa ne nastem din nou. i aceasta nastere din Cuvantul lui Dumnezeu este o conditie neaparat necesara. Mantuitorul nostru a spus si-n atatea locuri sunt scrise aceste cuvinte in Sfanta Evanghelie. Sfintele buze ale lui Hristos au zis cele de la Ioan capitolul 3, versetele 3 si 5: Nu va mirati. Trebuie sa va nasteti din nou. Cine nu se naste din nou cu nici un chip nu va mosteni nu va intra si nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu .

Prin aceasta nastere din nou, noi intram intr-o familie duhovniceasca. Pentru ca aceasta este o nastere duhovniceasca pentru o viata duhovniceasca, pentru o existenta duhovniceasca, pentru o durata duhovniceasca, noi trebuie sa ne nastem din nou. Aceasta nastere din nou este taina lui Dumnezeu prin care noi ne nastem si intram in mostenirea cea vesnica a lui Dumnezeu. Pentru ca din El trebuie sa ne nastem pentru El. Aceasta este taina prin care trebuie sa trecem toti. i oricine nu trece prin aceasta nastere din nou, prin care se face partas Imparatiei lui Dumnezeu celei vesnice, prin care capata un nume nou, prin care capata o faptura noua, prin care capata o viata noua, [nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu]. Aceasta trebuie s-o dobandim toti, prin harul lui Dumnezeu. i Lucrarea duhovniceasca in care ne naste pe noi Dumnezeu in acest fel sfant, prin Duhul si prin Cuvantul Sau, alcatuieste familia noastra duhovniceasca. In aceasta familie avem obligatii. In aceasta familie avem parinti. In aceasta familie avem frati. In aceasta familie avem bucurii duhovnicesti. In aceasta familie avem datorii duhovnicesti. In aceasta familie si-n aceasta viata avem ispite duhovnicesti, avem vrajmasi duhovnicesti, avem bucurii duhovnicesti, avem frati duhovnicesti. i, pentru ca aceasta faptura noua in care intram prin nasterea din nou e de durata vesnica, de importanta vesnica, noi simtim, prin Duhul lui Dumnezeu, in noi datoriile fata de aceasta familie mai mari decat datoriile fata de familia noastra trupeasca.

O veche intelepciune spune asa: daca parintele tau duhovnicesc si parintele tau trupesc au un necaz mare, la fel, in acelasi timp, tu esti dator mai intai sa te duci sa-l ajuti pe parintele tau duhovnicesc si apoi pe parintele tau trupesc. De aceea noi trecem pe langa fratii trupesti si ne ducem la fratii duhovnicesti. De aceea noi ascultam, inainte de a-i asculta pe parintii nostri trupesti, pe parintii nostri duhovnicesti, cu atat mai mult cu cat sunt mai mari datoriile fata de Dumnezeu si de Cuvantul Sau, decat datoriile fata de oameni si de cuvintele lor, indiferent ce grad de inrudire am avea cu ei.

Daca parintii nostri trupesti sunt si parintii nostri duhovnicesti, ei nu ne vor cere niciodata nimic din ceea ce ar intrista Fata lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, gandurile lui Dumnezeu, inima lui Dumnezeu. Pentru ca ei ne vor fi atunci parinti nu numai trupesti, ci si parinti duhovnicesti. Binecuvantati sunt fiii care, nascuti trupeste, au avut parinti si duhovnicesti si aceiasi parinti care i au nascut cu trupul, pentru existenta aceasta, i-au nascut si sufleteste, pentru existenta vesnica. Binecuvantati de Dumnezeu vor fi parintii care, crezand si ascultand de Dumnezeu, ii invata si pe copiii lor la fel. i, pe langa aceasta familie duhovniceasca in care noi trebuie sa ne cunoastem totdeauna locul si datoriile si sa ni le implinim mai avem o mare familie: familia neamului nostru in care ne-a nascut Dumnezeu din parintii nostri trupesti si din cei sufletesti. Noi nu ne putem si n-ar trebui sa ne putem niciodata ruga pentru noi insine fara sa ne rugam mai intai pentru toata familia noastra cea mare, neamul nostru, a carui limba o vorbim, pe al carui pamant calcam, din glia caruia ne tragem painea si viata. i in glia caruia ne vom odihni trupul pana la invierea din morti. Acest neam al nostru este marea noastra familie pe care trebuie s-o iubim cu toata puterea sufletului nostru. i, cand aceasta familie mare a noastra, patria si poporul din care ne-a nascut pe noi Dumnezeu, este in primejdie sau ne cer jertfe, obligatii si datorii, din dragoste fata de Dumnezeu, noi trebuie...