13 mai, Psalmul 55, v. 12 Meditarea asupra acestui verset este una din cele mai amare ocazii pentru oricine a avut un frate sau un prieten sau un ucenic apropiat si iubit nespus de mult Cu care si-a impartit painea, si haina, si bucuria, si comorile, si sufletul lui tot Pe care l-a crescut si [] 13 mai, Psalmul 55, v. 12 Meditarea asupra acestui verset este una din cele mai amare ocazii pentru oricine a avut un frate sau un prieten sau un ucenic apropiat si iubit nespus de mult Cu care si-a impartit painea, si haina, si bucuria, si comorile, si sufletul lui tot Pe care l-a crescut si incalzit la sanul lui, dar care i-a devenit apoi un inveninat raufacator, un indaratnic vrajmas, un vinovat uzurpator. Este una din cele mai amare ocazii de a-si reaminti dure-roasele lovituri primite de la el, insangeratele rani si vanatai, usturatoarele deziluzii pricinuite de purtarea nelegiuita a acestui zis frate, zis prieten si ucenic sau fiu cu care a raspuns dragostei, increderii si binefacerilor pe care le-a primit de la tine. Binefaceri care i-au fost daruite cu cea mai draga inima si cu cea mai desavarsita si sincera renuntare la orice folos personal al tau Aceste purtari te vor ustura pana la moarte, ca o rana nemaiinchisa si peste care, orice aduceri aminte, parca iti presara sare si jar. Negresit, Fiul Omului trebuia sa mearga dupa cum fusese scris despre El, dar vesnic va fi vai de acela prin care a fost vandut De mii de ori ar fi fost mai bine pentru el sa nu se fi nascut (Mat. 26, 24). Desigur, daca si acest fel de oameni, cel mai nelegiuit si mai blestemat fel de oameni din lume, trebuie sa existe si daca prilejurile de pacatuire trebuie sa vina (Luca 17, 1), ei vor exista si ele vor veni. Dar ce grozav lucru este ca ei exista si ca ele vin! Ei exista si ele vin, dar nu se intampla asa fiindca a fost scris asa. Ci a fost scris asa pentru ca Dumnezeu a stiut mai dinainte ca se va intampla asa. Nu intamplarile sunt din pricina profetiei, ci profetia a fost din pricina intamplarilor. Prestiinta lui...