Toti avem datoria ascultarii de poruncile lui Dumnezeu. Trebuie sa va cinstiti sotia, iar sotia trebuie sa va cinsteasca, la randul ei. Trebuie sa fiti deschisi si sinceri, netinand nimic tainuit unul fata de celalalt; si puteti sa va luati la intrecere: cine va face mai mult voia celuilalt. Atunci viata e minunata! In ceea []Toti avem datoria ascultarii de poruncile lui Dumnezeu. Trebuie sa va cinstiti sotia, iar sotia trebuie sa va cinsteasca, la randul ei. Trebuie sa fiti deschisi si sinceri, netinand nimic tainuit unul fata de celalalt; si puteti sa va luati la intrecere: cine va face mai mult voia celuilalt. Atunci viata e minunata!In ceea ce priveste copiii, eu nu cred ca prin cuvinte se invata sau primesc ei duhul lui Dumnezeu. Am sa va spun o intamplare. Stiu un preot care are trei fii. Niciodata nu le-a tinut predici si toti sunt in Biserica acum, unul dintre ei este chiar cleric. Iata cum facea acest preot: astepta pana se duceau toti la culcare si dupa ce adormeau, mergea, ingenunchea langa patul lor si se ruga o vreme, iar astfel duhul rugaciunii tatalui se impartasea fiilor sai. Niciodata nu le-a tinut lectii, ci vorbea cu Dumnezeu si Dumnezeu graia inimilor copiilor. Acum unul dintre ei este diacon si ceilalti doi sunt cantareti in parohia lui.

Uneori, credem ca prin cuvinte putem face mare lucru. Insa cand vrem sa-i ajutam pe oameni, de multe ori aduce mai multa roada daca vorbim cu Dumnezeu si Il lasam pe El sa gaseasca o cale de a grai inimii lor.

Arhimandritul Zaharia Zaharou, Largiti si voi inimile voastre!, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2009, p. 174