Chinurile sufleteşti pe care le are păcătosul în adâncul iadului
In multe locuri din Sfanta Scriptura se vorbeste despre pe deapsa si chinurile pacatosilor in iad. Insusi Mantuitorul a spus raspicat ca pe cei pacatosi, pe cei care staruie in ne pasare si in ticalosie sufleteasca, ii asteapta pedeapsa ia dului. Pedeapsa vesnica numeste Mantuitorul aceasta pe deapsa (Mt 25, 46). In evanghelia cu Lazar cel sarac si bogatul []In multe locuri din Sfanta Scriptura se vorbeste despre pe deapsa si chinurile pacatosilor in iad. Insusi Mantuitorul a spus raspicat ca pe cei pacatosi, pe cei care staruie in ne pasare si in ticalosie sufleteasca, ii asteapta pedeapsa ia dului. Pedeapsa vesnica numeste Mantuitorul aceasta pe deapsa (Mt 25, 46).
In evanghelia cu Lazar cel sarac si bogatul nemilostiv, Mantuitorul a spus raspicat ca pacatosii trec intr-un loc de chinuri cumplite (Lc 16, 19-31). Acest loc e numit si intu nericul cel din afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor (Mt 25, 30).
Scripturile spun ca chinurile iadului sunt groaznice si grozave. Chi nurile acestea sunt de doua feluri: chinuri trupesti si chinuri sufletesti. In chinurile iadului vor lua parte si simturile tru pesti ale omului. Cu trupul a pacatuit omul, cu trupul isi va lua si pedeapsa cuvenita.
Eu insa socot ca cele mai cumplite chinuri ale iadului sunt cele sufletesti.
Aceste chinuri ale iadului se vad si in chipul urmator. In mijlocul acestor chinuri sta Ion, omul cel nesocotit, cu care ne-am ocupat in paginile dinainte. A staruit pana la sfarsit in nepasare si in ticalosie sufleteasca si acum iata ce fel de rasplata l-a a juns! A ajuns in focul care nu se stinge nici odata A ajuns in cumplitele chinuri ale iadului. In fata lui o ceata de diavoli ranjesc plini de bucurie, isi bat joc de suferintele lui si il a rata cu dege tul. Ion ii cu noaste. Sunt cei care i au soptit in lume sa-si traiasca viata in desfa tari Sunt cei care i-au soptit ca nu este o alta viata din colo de mormant Sunt cei care ii sopteau ca nu este rai si iad, iar acum dupa ce l-au prins in ghearele lor isi bat joc de el si rad de suferintele lui. Ion intelege acum to tul, dar acum e prea tarziu, e prea tarziu. In toate partile se vede inconjurat de intuneric, de foc si osanda.
Dar iata, sus, in zare, se iveste un nor luminos. Pacatosul tresare infiorat. I se arata o vedenie. Vede in zare darurile Domnului, darurile mantuirii sufletesti pe care el, pana era in viata, le-a nesocotit, le-a respins si le-a batjocorit. Un glas sinistru ii striga mereu mustrarea: Iata darurile mantuirii pe care tu le-ai respins! Iata Crucea Domnului Care a stat me reu in fata ta cu bratele deschise, chemandu-te sa-ti dea ier tare si viata Iata Sangele Celui Care a murit ca sa te scape pe tine din moarte si pieire sufleteasca! Iata dragostea Lui, iata bunatatea Lui! Tu insa ai nesocotit mereu aceste da ruri, le-ai respins si le-ai batjocorit, iar acum te chinuiesti aici O Carte a avut Dumnezeu pe pamant, o Carte Sfanta Scriptura prin care a voit sa-ti vorbeasca despre El si despre planurile Lui; prin care a voit sa-ti arate planul mantuirii tale sufletesti, dar tu nici habar n-ai avut de aceasta Carte A fost plina lumea de darul si indurarea lui Dumnezeu. A fost plina lumea de darurile Duhului Sfant si de chemarile mantuirii sufletesti, dar tu, nesocotitule, pe toate le-ai res pins Pentru o clipa de patimi si placeri te chinuiesti acum o vesnicie! Pacatosul intelege mustrarea. O simte cum il roade me reu in suflet ca viermele care nu doarme . El striga ingrozit si disperat: Vai mie, nesocotitul si nebunul de mine, ce dar mare am respins! Vai mie, in ce cumplita orbie si ne bunie sufleteasca am trait! Pacatosul intelege acum totul, dar acum e prea tarziu, e prea tarziu Darurile Domnului i se arata acum nu spre mantuire, ci ca o teribila mustrare su fleteasca. Aceasta mustrare este mai grea decat chinurile cele trupesti ale iadului.
Eu socot ca se staruie prea mult asupra chinurilor tru pesti din iad si prea putin asupra celor sufletesti. Era o vre me cand predicatorii se intreceau sa arate grozavele chinuri trupesti ale iadului.
Un poet din Italia, Dante, a scris o carte intreaga despre fioroasele chinuri ale iadului. Ici il arata pe unul fierband in caldare, dincolo, pe altul spanzurat de limba si alte nesfarsite chinuri. Dar eu socot ca cele mai...
In evanghelia cu Lazar cel sarac si bogatul nemilostiv, Mantuitorul a spus raspicat ca pacatosii trec intr-un loc de chinuri cumplite (Lc 16, 19-31). Acest loc e numit si intu nericul cel din afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor (Mt 25, 30).
Scripturile spun ca chinurile iadului sunt groaznice si grozave. Chi nurile acestea sunt de doua feluri: chinuri trupesti si chinuri sufletesti. In chinurile iadului vor lua parte si simturile tru pesti ale omului. Cu trupul a pacatuit omul, cu trupul isi va lua si pedeapsa cuvenita.
Eu insa socot ca cele mai cumplite chinuri ale iadului sunt cele sufletesti.
Aceste chinuri ale iadului se vad si in chipul urmator. In mijlocul acestor chinuri sta Ion, omul cel nesocotit, cu care ne-am ocupat in paginile dinainte. A staruit pana la sfarsit in nepasare si in ticalosie sufleteasca si acum iata ce fel de rasplata l-a a juns! A ajuns in focul care nu se stinge nici odata A ajuns in cumplitele chinuri ale iadului. In fata lui o ceata de diavoli ranjesc plini de bucurie, isi bat joc de suferintele lui si il a rata cu dege tul. Ion ii cu noaste. Sunt cei care i au soptit in lume sa-si traiasca viata in desfa tari Sunt cei care i-au soptit ca nu este o alta viata din colo de mormant Sunt cei care ii sopteau ca nu este rai si iad, iar acum dupa ce l-au prins in ghearele lor isi bat joc de el si rad de suferintele lui. Ion intelege acum to tul, dar acum e prea tarziu, e prea tarziu. In toate partile se vede inconjurat de intuneric, de foc si osanda.
Dar iata, sus, in zare, se iveste un nor luminos. Pacatosul tresare infiorat. I se arata o vedenie. Vede in zare darurile Domnului, darurile mantuirii sufletesti pe care el, pana era in viata, le-a nesocotit, le-a respins si le-a batjocorit. Un glas sinistru ii striga mereu mustrarea: Iata darurile mantuirii pe care tu le-ai respins! Iata Crucea Domnului Care a stat me reu in fata ta cu bratele deschise, chemandu-te sa-ti dea ier tare si viata Iata Sangele Celui Care a murit ca sa te scape pe tine din moarte si pieire sufleteasca! Iata dragostea Lui, iata bunatatea Lui! Tu insa ai nesocotit mereu aceste da ruri, le-ai respins si le-ai batjocorit, iar acum te chinuiesti aici O Carte a avut Dumnezeu pe pamant, o Carte Sfanta Scriptura prin care a voit sa-ti vorbeasca despre El si despre planurile Lui; prin care a voit sa-ti arate planul mantuirii tale sufletesti, dar tu nici habar n-ai avut de aceasta Carte A fost plina lumea de darul si indurarea lui Dumnezeu. A fost plina lumea de darurile Duhului Sfant si de chemarile mantuirii sufletesti, dar tu, nesocotitule, pe toate le-ai res pins Pentru o clipa de patimi si placeri te chinuiesti acum o vesnicie! Pacatosul intelege mustrarea. O simte cum il roade me reu in suflet ca viermele care nu doarme . El striga ingrozit si disperat: Vai mie, nesocotitul si nebunul de mine, ce dar mare am respins! Vai mie, in ce cumplita orbie si ne bunie sufleteasca am trait! Pacatosul intelege acum totul, dar acum e prea tarziu, e prea tarziu Darurile Domnului i se arata acum nu spre mantuire, ci ca o teribila mustrare su fleteasca. Aceasta mustrare este mai grea decat chinurile cele trupesti ale iadului.
Eu socot ca se staruie prea mult asupra chinurilor tru pesti din iad si prea putin asupra celor sufletesti. Era o vre me cand predicatorii se intreceau sa arate grozavele chinuri trupesti ale iadului.
Un poet din Italia, Dante, a scris o carte intreaga despre fioroasele chinuri ale iadului. Ici il arata pe unul fierband in caldare, dincolo, pe altul spanzurat de limba si alte nesfarsite chinuri. Dar eu socot ca cele mai...
