„Dacă ar merge la ei cineva din morți…” (Luca 16, 19-31)
Un bogat nemilostiv cade prada propriei credinte despre nemurire. Dinaintea saraciei buboase a lui Lazar, care zacea la poarta lui, indiferentismul sau il condamna la foc vesnic. Doar astazi credem ca indiferentismul nu ucide, credem ca el naste toleranta. Salasul mortii, chin vesnic si sete chinuitoare. Mantuitorul nu e prea moale in descrierea vietii intru []Un bogat nemilostiv cade prada propriei credinte despre nemurire. Dinaintea saraciei buboase a lui Lazar, care zacea la poarta lui, indiferentismul sau il condamna la foc vesnic. Doar astazi credem ca indiferentismul nu ucide, credem ca el naste toleranta. Salasul mortii, chin vesnic si sete chinuitoare. Mantuitorul nu e prea moale in descrierea vietii intru vesnicie la care se autopropune bogatanul neatent. De partea cealalta, dincolo de un vad de foc, Lazar. De secole, povestea lor marcheaza lumea. De secole, bogatii nemilostivi cer mereu sa invie cineva din morti ca sa-i salveze pe cei din familia lor. Iar cand Hristos a Inviat, mereu au pus la indoiala Invierea Sa.
Cei necredinciosi cer mereu semne. Ca si cum Biserica ar fi un hipermarket din care sa cumperi, cu monedele indiferentei, mediocritatii si opulentei zdranganitoare, linistea unei minuni. Nu! Minunile nu vin la telcomanda indiferentului care, printre altele, isi aduce aminte ca Dumnezeu este pe undeva, dar pentru ca el nu-L vede, Acesta...
Cei necredinciosi cer mereu semne. Ca si cum Biserica ar fi un hipermarket din care sa cumperi, cu monedele indiferentei, mediocritatii si opulentei zdranganitoare, linistea unei minuni. Nu! Minunile nu vin la telcomanda indiferentului care, printre altele, isi aduce aminte ca Dumnezeu este pe undeva, dar pentru ca el nu-L vede, Acesta...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului