De cincisprezece-douazeci de ani, parintii si educatorii au constatat cu ingrijorare tendinta generala a copiilor de-a citi tot mai putin. Imi permit sa adaug, cu toata raspunderea, ca aceasta tendinta se manifesta si la majoritatea adultilor, chiar si la o mare parte dintre adultii intelectuali care, din pricina volumului mare de munca, nu mai reusesc []De cincisprezece-douazeci de ani, parintii si educatorii au constatat cu ingrijorare tendinta generala a copiilor de-a citi tot mai putin. Imi permit sa adaug, cu toata raspunderea, ca aceasta tendinta se manifesta si la majoritatea adultilor, chiar si la o mare parte dintre adultii intelectuali care, din pricina volumului mare de munca, nu mai reusesc sa-si faca timp pentru lectura decat in vacante, in mijloacele de transport in comun, in drum spre munca sau atunci cand calatoresc cu trenul daca, si accentuez, daca nu cumva citesc presa online sau postarile de pe retelele de socializare.

Inca de acum cincisprezece-saisprezece ani, cand filmam pentru programul TV Supernanny , care ma aducea in contact cu familii de toate conditiile si din toate colturile tarii, am putut constata disparitia bibliotecii si inlocuirea cartilor cu reviste (de preferinta glossy).

Cadrele didactice vorbesc de ani de zile despre cat de saracacios a ajuns vocabularul elevilor, cat de greoaie si de neingrijita este exprimarea lor scrisa, ca urmare a lipsei lecturii, dar, consultand bibliografia obligatorie, am constatat ca, de cele mai multe ori, recomandarile erau similare celor din vremea copilariei mele, desi multe alte carti valoroase au mai fost publicate de atunci, mult mai relevante si mai atractive pentru copii si adolescenti.

Este adevarat, dezvoltarea mediului online este o piedica serioasa in calea cartilor, iar generatiile de dinainte de 89 nu aveau acces nici macar la programe de televiziune interesante mai mult de maxim cateva ore pe saptamana, in timp ce acum sunt zeci de canale TV care ruleaza non-stop.

In afara mediului online, a jocurilor video si a televiziunii, alte doua piedici majore in calea obiceiului de-a citi sunt: contraexemplul parintilor (care nu citesc nici ei, ba chiar ar putea sa fie niste consumatori mai avizi de jocuri video/programe TV decat propriii copii!); lipsa de intelegere din partea unor profesori care nu stiu sa alcatuiasca cercuri de lectura, nici bibliografii interesante si relevante pentru copii.

Multi adulti ajung chiar sa contrazica recomandarile pedagogilor si psihologilor de a le dezvolta copiilor obiceiul lecturii, argumentand ca acestia fac parte din generatiile digitale , pentru care cartile in hard copy, adica pe hartie, sunt ceva perimat, care nu mai face parte din lumea si din dezvoltarea lor.

Lectura si dezvoltarea creierului In iunie 2014, Asociatia Americana de Pediatrie a dat publicitatii un studiu referitor la importanta pe care o are cititul asupra dezvoltarii creierului copiilor. Studiul pune in evidenta faptul ca obiceiul parintilor de-a le citi copiilor inca din primele luni de viata este vital pentru dezvoltarea creierului, contribuind la dezvoltarea vocabularului (si, implicit, a vorbirii, care in sine contribuie la dezvoltarea logicii), a comunicarii, a empatiei, ca sa nu mai vorbim de impactul asupra succesului scolar de mai tarziu al copilului. Cei 62.000 de medici care fac parte din aceasta organizatie profesionala le recomanda atat medicilor pediatri, cat si parintilor sa tina cont de aceste noi dovezi in favoarea lecturii si sa-si tina departe de orice ecran copiii cu varste mai mici de doi ani.

Lectura si dezvoltarea socio-emotionala Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea Britanie dovedeste ca obiceiul copiilor de a citi ii ajuta sa-si dezvolte abilitatile de exprimare orala si, datorita acestora, abilitatile sociale, ceea ce-i ajuta pe mai departe in...