Sf. Ioan Gură de Aur – Despre prietenie
(Migne,P. G. 62,403-406) Asa trebuie prietenul [adevarat] sa iubeasca, incat si sufletul daca ii este cerut, sa nu refuze a-l da, daca ii este cu putinta. Dar ce zic eu: daca ii este cerut? Chiar el trebuie sa alerge [cu sarguinta] sa-l dea. Caci nimic, nimic nu este mai dulce decat aceasta dragoste si nimic [](Migne,P. G. 62,403-406)Asa trebuie prietenul [adevarat] sa iubeasca, incat si sufletul daca ii este cerut, sa nu refuze a-l da, daca ii este cu putinta. Dar ce zic eu: daca ii este cerut? Chiar el trebuie sa alerge [cu sarguinta] sa-l dea. Caci nimic, nimic nu este mai dulce decat aceasta dragoste si nimic intristator nu este in ea. Cu adevarat prietenul credincios este leacul vietii. Cu adevarat prietenul credincios este scapare tare. Ce nu face prietenul adevarat? Cata dulceata nu aduce? Cat folos? Cata siguranta? Chiar daca mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compara cu prietenul adevarat.
Sa spunem mai intai cata dulceata aduce prietenia. Cand [prietenul] vede pe prietenul sau, se lumineaza si se revarsa din sine [se topeste]2, se impleteste cu acela cu o impletire care contine o dulceata sufleteasca negraita [si tainica]. i chiar daca numai isi aduce aminte [anamnesis] de el, ii invie si i se-ntraripeaza mintea [dianoia]3. Iar acestea le spun despre prietenii cei adevarati care sunt de un suflet si care aleg sa si moara unul pentru altul si care se iubesc cu caldura.
Degeaba imi mustrati cuvantul gandindu-va la cei care sunt prieteni numai asa [de forma], avand partasie la mese si fiind prieteni numai cu numele. Daca cineva are un prieten de felul celor despre care eu vorbesc, va cunoaste ce spun4. Chiar daca il vede pe acest [prieten] in flecare zi, nu se satura5. Aceleasi le cere pentru acela in rugaciune ca si pentru sine. Iar eu stiu pe cineva care, indemnandu-i pe barbatii cei sfinti sa se roage pentru prietenul lui, ii indemna sa se roage mai intai pentru prieten, si abia dupa aceea pentru sine.
Atat de mare lucru este un prieten bun, incat de dragul lui sunt iubite si locurile si vremile [legate de el]6. Caci dupa cum corpurile stralucitoare isi lasa lumina7 sa cada in locurile din apropiere, asa si prietenii isi lasa harul [farmecul] [charis] in locurile in care au fost prezenti8. i adeseori stand fara prieteni in locurile acelea, am lacrimat si am suspinat, aducandu-ne aminte de zilele in care eram [acolo] dimpreuna cu ei.
Nu este cu putinta sa infatisam cu cuvantul cata dulceata este in prezenta prietenilor. Numai cei care au experienta [acestor lucruri] stiu. Iar de la un prieten este cu putinta sa ceri si sa primesti un har [favoare] [charis]9 fara nici o banuiala [si impovarare]10. Cand prietenii ne poruncesc, ca un har [charis] privim [porunca] 11. Iar cand ezita [sa ne porunceasca] atunci ne mahnim 12. Nimic nu avem care sa nu fie si a lor. Adeseori, dispretuind toate cele de aici, de dragul lor totusi nu vrem sa plecam de aici. i decat lumina ne sunt ei mai doriti. Caci, cu adevarat, si decat lumina este mai dorit prietenul. Ma refer la cel adevarat. i nu te minuna!Caci mai bine pentru noi este sa se stinga soarele decat sa ne lipsim de prieteni. Mai bine este sa petrecem in intuneric decat sa fim tara prieteni. Cum vine asta? Va spun.
Multi dintre cei care vad soarele sunt in intuneric13, pe cand cei care sunt bogati in prieteni nu au necaz14. Ma refer la prietenii duhovnicesti care nu cinstesc nimic mai mult decat prietenia. Asa era Pavel care si-ar fi dat cu bucurie sufletul fara sa ceara nimic si l-ar fi zvarlit cu bucurie in gheena. Cu asa dragoste aprinsa trebuie sa iubim.
Vreau sa va dau o pilda de prietenie. Prietenii desigur prietenii dupa Hristos trec cu vederea si pe parinti si pe copii. Sa nu-mi spui de cei de acum care, impreuna cu celelalte, au lepadat si acest bun al [prieteniei adevarate]. Gandeste-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credinciosii [simpli]. Sufletul si inima tuturor , zice [Scriptura], era una; si nici unul nu zicea ca ceva din cele ce le avea este al lui i se impartea fiecaruia dupa cum avea fiecare nevoie (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci al meu si al tau .
Aceasta inseamna prietenie: sa nu socoteasca cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, si cele ale sale sa-i fie straine.15 Atata grijire sa aiba de sufletul aceluia ca de al sau, si acela din partea sa sa faca dovada aceleiasi dragoste. i cum e cu putinta , ar zice [careva], sa afli pe unul ca acesta ? intr-adevar, nu e cu putinta, pentru ca nu vrem, caci daca am vrea, este foarte cu putinta. Ca daca nu ar fi fost cu putinta, nu ar fi poruncit Hristos, nici nu ne-ar fi spus atatea despre dragoste.
Mare [lucru] este prietenia! Atat de mare, incat nimeni nu ar putea sa o invete [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvant sa o infatiseze, in afara trairii ei16. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt ii face pe paganira fie inca pagani? 17. Prietenul nu vrea sa porunceasca, nici sa conduca [archein], ci are bucurie [charis] mai degraba daca este condus si i se porunceste18. El vrea mai degraba sa daruiasca [charizomai] decat sa primeasca vreun dar [charis]19. Caci el iubeste pe prieten si nu se mai satura de dorirea lui. Asa de mult il iubeste. Nu se desfata asa de mult cand i se face lui bine, ca atunci cand face el bine. Vrea mai degraba ca acela sa fie mai presus decat sa-i fie datornic. Vrea mai degraba ca el sa-i fie datornic aceluia decat sa-l aiba ca datornic20. i vrea sa-i daruiasca, dar nu vrea sa para ca daruieste, ci ca de fapt ii este dator celuilalt.
Cred ca multi dintre voi nu stiu ce vorbesc. De aceea este de trebuinta sa spun iarasi. [Unul ca acesta] vrea sa faca de la sine o binefacere, dar sa nu para ca o face de la sine, ci ca de fapt [binefacerea] n-ar fi decat o rasplatire datorata celuilalt. Asa a facut si Dumnezeu cu oamenii. Urma sa-L daruiasca pe Fiul Sau pentru noi, insa, ca sa nu para ca ni-L da in dar, ci ca de fapt ne este dator, a poruncit lui Avraam sa i-l dea pe fiul lui ca, facand Avraam ceva mare, sa nu para ca El face ceva mare.21 Cand nu exista prietenie [iubire] [filia], batjocorim binefacerile [primite], [iar cele pe care le facem], chiar cand sunt mici, le socotim mari si ne laudam cu ele. Insa cand exista dragoste [prietenie], [filia] ascundem binefacerile si vrem ca si cele mari sa se arate mici ca sa nu parem ca il indatoram pe prieten, ci ca noi de fapt suntem datori lui prin aceea ca el ne este dator. tiu ca multi nu pricep ceea ce spun. Iar pricina este ca vorbesc despre un lucru care acum se afla in cer22. Dupa cum daca vorbeam de vreo planta ce se gaseste in India, cu care nimeni nu a avut nici un contact, nu ar fi putut cuvantul [singur] sa o infatiseze, chiar daca as fi spus mii de vorbe, asa si cate le spun acum, le voi spune degeaba, caci nimeni nu le va putea cunoaste, in cer este sadita aceasta planta si are ramuri incarcate nu cu margaritare, ci cu vietuirea virtuoasa cea cu mult mai dulce decat acestea23.
De ce fel de dulceata vrea sa ne vorbeasca? De cea rusinoasa? Sau de cea cuviincioasa?24 Nu! Ci dulceata unei prietenii le covarseste pe toate, chiar daca mi-ai vorbi si de cea a mierii. Caci dulceata mierii este trecatoare, prietenia insa niciodata. Fiindca pana ramane prieten, mai mult creste dorirea, si o astfel de dulceata nu are nicicand sat. Chiar decat viata aceasta de acum este mai dulce prietenul. i, de buna seama, pentru ca multi, dupa sfarsitul prietenilor, nu au mai trait prea mult. Impreuna cu prietenul sufera cineva cu bucurie instrainarea, pe cand fara prieten nu ar vrea nici in tara lui sa locuiasca, impreuna cu prietenul si saracia o putem rabda, iar fara el pana si sanatatea si bogatia sunt de nesuferit. Unul ca acesta pe altul [pe prieten] il socoteste ca pe sine insusi. Ma sufoc ca nu pot sa va dau un exemplu, caci am inteles ca mult mai mici sunt cele graite decat realitatea25.
Iar acestea se intampla aici [pe lumea asta]. Dar la Dumnezeu atata plata are prietenia, cat nici nu se poate spune. Ne da plata ca sa ne iubim unii pe altii. Iubeste , zice [Dumnezeu], si ia si plata , cand de fapt noi am fi cei care am datora plata pentru acest lucru [pentru sansa unei prietenii adevarate]. Roaga-te , zice [Dumnezeu], si primeste si plata , cand de fapt noi am fi cei care am datora plata pentru ca cerem cele bune. Pentru ceea ce ceri, ia si plata , ne zice. Posteste, si ia si plata! Fii virtuos, si ia si plata , desi tu esti dator cu plata. Dar dupa cum parintii, cand ii fac pe copii sa fie virtuosi, atunci le dau si plata caci ei se simt datori [fata de copii], caci acestia le fac bucurie [cu vietuirea lor virtuoasa] -, asa si Dumnezeu zice: Ia plata, de vreme ce ai devenit virtuos. Caci [facand asa], tu veselesti pe Tatal si iti sunt dator cu plata acestei veselii. Pe cand daca esti rau, nu mai fac asa, caci tu il manii pe Cel Ce te-a nascut .
Sa nu maniem pe Dumnezeu, ci sa-L inveselim26, ca sa avem parte de imparatia cerurilor intru Hristos Domnul nostru. Amin.1Extras din Omilia a II-a a Comentariului la Epistola I catre Tesalonicieni. Am tradus acest extras pentru a arata modul cum ar trebui sa fie si relatia intre un baiat si o fata inainte de casatorie si dupa. Sotul si sotia trebuie sa-si fie reciproc prietenii cei mai adanci.2 Se revarsa din sine in celalalt, traieste prin el si impreuna cu el si nu poate concepe sa existe fara el.3 Iata si efectul adevaratei pomeniri [anamnesis] in rugaciune: nu il ajuti doar tu pe cel pomenit, ci, prin pomenirea lui, te inalti si tu. Iar harul, vazand aceasta daruire, ii inalta pe amandoi catre vietuirea cereasca. Vesnicia va fi nu doar adancire si intrepatrundere la infinit cu Dumnezeu, ci acest proces se va petrece si cu oamenii. Intr-o astfel de prietenie, Duhul Sfant descopera fiecaruia starea celuilalt si inima lor se face treptat una.4 Ca sa intelegem vorbele, trebuie sa avem experienta realitatii lor, altfel le judecau din inchipuiri sau din experientele asemanatoare pe care le avem.s Faptul ca ne plictisim unii de altii prietenii de prieteni, sotii intre ei arata ca de fapt intre noi nu exista relatii adevarate. Ca sa ma plictisesc de cineva, trebuie sa-l epuizez, sa-l stiu ca in palma. Or, persoana este infinit de adanca, fiind chip al Treimii neajunse. Daca ne plictisim de om, inseamna ca il privim doar la suprafata. Dar atunci suntem superficiali si ne plictisim si de noi insine. De aceea cautam tot timpul noul de suprafata. Omul modern, in general, habar nu are ce...
Sa spunem mai intai cata dulceata aduce prietenia. Cand [prietenul] vede pe prietenul sau, se lumineaza si se revarsa din sine [se topeste]2, se impleteste cu acela cu o impletire care contine o dulceata sufleteasca negraita [si tainica]. i chiar daca numai isi aduce aminte [anamnesis] de el, ii invie si i se-ntraripeaza mintea [dianoia]3. Iar acestea le spun despre prietenii cei adevarati care sunt de un suflet si care aleg sa si moara unul pentru altul si care se iubesc cu caldura.
Degeaba imi mustrati cuvantul gandindu-va la cei care sunt prieteni numai asa [de forma], avand partasie la mese si fiind prieteni numai cu numele. Daca cineva are un prieten de felul celor despre care eu vorbesc, va cunoaste ce spun4. Chiar daca il vede pe acest [prieten] in flecare zi, nu se satura5. Aceleasi le cere pentru acela in rugaciune ca si pentru sine. Iar eu stiu pe cineva care, indemnandu-i pe barbatii cei sfinti sa se roage pentru prietenul lui, ii indemna sa se roage mai intai pentru prieten, si abia dupa aceea pentru sine.
Atat de mare lucru este un prieten bun, incat de dragul lui sunt iubite si locurile si vremile [legate de el]6. Caci dupa cum corpurile stralucitoare isi lasa lumina7 sa cada in locurile din apropiere, asa si prietenii isi lasa harul [farmecul] [charis] in locurile in care au fost prezenti8. i adeseori stand fara prieteni in locurile acelea, am lacrimat si am suspinat, aducandu-ne aminte de zilele in care eram [acolo] dimpreuna cu ei.
Nu este cu putinta sa infatisam cu cuvantul cata dulceata este in prezenta prietenilor. Numai cei care au experienta [acestor lucruri] stiu. Iar de la un prieten este cu putinta sa ceri si sa primesti un har [favoare] [charis]9 fara nici o banuiala [si impovarare]10. Cand prietenii ne poruncesc, ca un har [charis] privim [porunca] 11. Iar cand ezita [sa ne porunceasca] atunci ne mahnim 12. Nimic nu avem care sa nu fie si a lor. Adeseori, dispretuind toate cele de aici, de dragul lor totusi nu vrem sa plecam de aici. i decat lumina ne sunt ei mai doriti. Caci, cu adevarat, si decat lumina este mai dorit prietenul. Ma refer la cel adevarat. i nu te minuna!Caci mai bine pentru noi este sa se stinga soarele decat sa ne lipsim de prieteni. Mai bine este sa petrecem in intuneric decat sa fim tara prieteni. Cum vine asta? Va spun.
Multi dintre cei care vad soarele sunt in intuneric13, pe cand cei care sunt bogati in prieteni nu au necaz14. Ma refer la prietenii duhovnicesti care nu cinstesc nimic mai mult decat prietenia. Asa era Pavel care si-ar fi dat cu bucurie sufletul fara sa ceara nimic si l-ar fi zvarlit cu bucurie in gheena. Cu asa dragoste aprinsa trebuie sa iubim.
Vreau sa va dau o pilda de prietenie. Prietenii desigur prietenii dupa Hristos trec cu vederea si pe parinti si pe copii. Sa nu-mi spui de cei de acum care, impreuna cu celelalte, au lepadat si acest bun al [prieteniei adevarate]. Gandeste-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credinciosii [simpli]. Sufletul si inima tuturor , zice [Scriptura], era una; si nici unul nu zicea ca ceva din cele ce le avea este al lui i se impartea fiecaruia dupa cum avea fiecare nevoie (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci al meu si al tau .
Aceasta inseamna prietenie: sa nu socoteasca cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, si cele ale sale sa-i fie straine.15 Atata grijire sa aiba de sufletul aceluia ca de al sau, si acela din partea sa sa faca dovada aceleiasi dragoste. i cum e cu putinta , ar zice [careva], sa afli pe unul ca acesta ? intr-adevar, nu e cu putinta, pentru ca nu vrem, caci daca am vrea, este foarte cu putinta. Ca daca nu ar fi fost cu putinta, nu ar fi poruncit Hristos, nici nu ne-ar fi spus atatea despre dragoste.
Mare [lucru] este prietenia! Atat de mare, incat nimeni nu ar putea sa o invete [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvant sa o infatiseze, in afara trairii ei16. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt ii face pe paganira fie inca pagani? 17. Prietenul nu vrea sa porunceasca, nici sa conduca [archein], ci are bucurie [charis] mai degraba daca este condus si i se porunceste18. El vrea mai degraba sa daruiasca [charizomai] decat sa primeasca vreun dar [charis]19. Caci el iubeste pe prieten si nu se mai satura de dorirea lui. Asa de mult il iubeste. Nu se desfata asa de mult cand i se face lui bine, ca atunci cand face el bine. Vrea mai degraba ca acela sa fie mai presus decat sa-i fie datornic. Vrea mai degraba ca el sa-i fie datornic aceluia decat sa-l aiba ca datornic20. i vrea sa-i daruiasca, dar nu vrea sa para ca daruieste, ci ca de fapt ii este dator celuilalt.
Cred ca multi dintre voi nu stiu ce vorbesc. De aceea este de trebuinta sa spun iarasi. [Unul ca acesta] vrea sa faca de la sine o binefacere, dar sa nu para ca o face de la sine, ci ca de fapt [binefacerea] n-ar fi decat o rasplatire datorata celuilalt. Asa a facut si Dumnezeu cu oamenii. Urma sa-L daruiasca pe Fiul Sau pentru noi, insa, ca sa nu para ca ni-L da in dar, ci ca de fapt ne este dator, a poruncit lui Avraam sa i-l dea pe fiul lui ca, facand Avraam ceva mare, sa nu para ca El face ceva mare.21 Cand nu exista prietenie [iubire] [filia], batjocorim binefacerile [primite], [iar cele pe care le facem], chiar cand sunt mici, le socotim mari si ne laudam cu ele. Insa cand exista dragoste [prietenie], [filia] ascundem binefacerile si vrem ca si cele mari sa se arate mici ca sa nu parem ca il indatoram pe prieten, ci ca noi de fapt suntem datori lui prin aceea ca el ne este dator. tiu ca multi nu pricep ceea ce spun. Iar pricina este ca vorbesc despre un lucru care acum se afla in cer22. Dupa cum daca vorbeam de vreo planta ce se gaseste in India, cu care nimeni nu a avut nici un contact, nu ar fi putut cuvantul [singur] sa o infatiseze, chiar daca as fi spus mii de vorbe, asa si cate le spun acum, le voi spune degeaba, caci nimeni nu le va putea cunoaste, in cer este sadita aceasta planta si are ramuri incarcate nu cu margaritare, ci cu vietuirea virtuoasa cea cu mult mai dulce decat acestea23.
De ce fel de dulceata vrea sa ne vorbeasca? De cea rusinoasa? Sau de cea cuviincioasa?24 Nu! Ci dulceata unei prietenii le covarseste pe toate, chiar daca mi-ai vorbi si de cea a mierii. Caci dulceata mierii este trecatoare, prietenia insa niciodata. Fiindca pana ramane prieten, mai mult creste dorirea, si o astfel de dulceata nu are nicicand sat. Chiar decat viata aceasta de acum este mai dulce prietenul. i, de buna seama, pentru ca multi, dupa sfarsitul prietenilor, nu au mai trait prea mult. Impreuna cu prietenul sufera cineva cu bucurie instrainarea, pe cand fara prieten nu ar vrea nici in tara lui sa locuiasca, impreuna cu prietenul si saracia o putem rabda, iar fara el pana si sanatatea si bogatia sunt de nesuferit. Unul ca acesta pe altul [pe prieten] il socoteste ca pe sine insusi. Ma sufoc ca nu pot sa va dau un exemplu, caci am inteles ca mult mai mici sunt cele graite decat realitatea25.
Iar acestea se intampla aici [pe lumea asta]. Dar la Dumnezeu atata plata are prietenia, cat nici nu se poate spune. Ne da plata ca sa ne iubim unii pe altii. Iubeste , zice [Dumnezeu], si ia si plata , cand de fapt noi am fi cei care am datora plata pentru acest lucru [pentru sansa unei prietenii adevarate]. Roaga-te , zice [Dumnezeu], si primeste si plata , cand de fapt noi am fi cei care am datora plata pentru ca cerem cele bune. Pentru ceea ce ceri, ia si plata , ne zice. Posteste, si ia si plata! Fii virtuos, si ia si plata , desi tu esti dator cu plata. Dar dupa cum parintii, cand ii fac pe copii sa fie virtuosi, atunci le dau si plata caci ei se simt datori [fata de copii], caci acestia le fac bucurie [cu vietuirea lor virtuoasa] -, asa si Dumnezeu zice: Ia plata, de vreme ce ai devenit virtuos. Caci [facand asa], tu veselesti pe Tatal si iti sunt dator cu plata acestei veselii. Pe cand daca esti rau, nu mai fac asa, caci tu il manii pe Cel Ce te-a nascut .
Sa nu maniem pe Dumnezeu, ci sa-L inveselim26, ca sa avem parte de imparatia cerurilor intru Hristos Domnul nostru. Amin.1Extras din Omilia a II-a a Comentariului la Epistola I catre Tesalonicieni. Am tradus acest extras pentru a arata modul cum ar trebui sa fie si relatia intre un baiat si o fata inainte de casatorie si dupa. Sotul si sotia trebuie sa-si fie reciproc prietenii cei mai adanci.2 Se revarsa din sine in celalalt, traieste prin el si impreuna cu el si nu poate concepe sa existe fara el.3 Iata si efectul adevaratei pomeniri [anamnesis] in rugaciune: nu il ajuti doar tu pe cel pomenit, ci, prin pomenirea lui, te inalti si tu. Iar harul, vazand aceasta daruire, ii inalta pe amandoi catre vietuirea cereasca. Vesnicia va fi nu doar adancire si intrepatrundere la infinit cu Dumnezeu, ci acest proces se va petrece si cu oamenii. Intr-o astfel de prietenie, Duhul Sfant descopera fiecaruia starea celuilalt si inima lor se face treptat una.4 Ca sa intelegem vorbele, trebuie sa avem experienta realitatii lor, altfel le judecau din inchipuiri sau din experientele asemanatoare pe care le avem.s Faptul ca ne plictisim unii de altii prietenii de prieteni, sotii intre ei arata ca de fapt intre noi nu exista relatii adevarate. Ca sa ma plictisesc de cineva, trebuie sa-l epuizez, sa-l stiu ca in palma. Or, persoana este infinit de adanca, fiind chip al Treimii neajunse. Daca ne plictisim de om, inseamna ca il privim doar la suprafata. Dar atunci suntem superficiali si ne plictisim si de noi insine. De aceea cautam tot timpul noul de suprafata. Omul modern, in general, habar nu are ce...
