STEAUA NEAMURILOR
Mai mult decat oricand, astazi parca ne-au ajuns din urma prorociile, ne-a ajuns din urma vesnicia! A sosit din nou praznicul Nasterii Domnului Cerul se infrateste cu pamantul. Cele de sus praznuiesc impreuna cu cele de jos in imnuri de slava pe Cel care paraseste tronul cel ceresc si, spre tara lui Soare-Rasare, se intrupeaza []Mai mult decat oricand, astazi parca ne-au ajuns din urma prorociile, ne-a ajuns din urma vesnicia! A sosit din nou praznicul Nasterii Domnului Cerul se infrateste cu pamantul. Cele de sus praznuiesc impreuna cu cele de jos in imnuri de slava pe Cel care paraseste tronul cel ceresc si, spre tara lui Soare-Rasare, se intrupeaza din sanul unei Fecioare. El Se naste departe de zgomotul lumii, de slava efemera, intr-un orasel modest Betleemul Iudeii intr-un staul de vite.
Vitele sunt primii inchinatori ai Pruncului divin. Atatea secole omenirea s-a inchinat diversilor vitei de aur fauriti de mintea si mana omeneasca intunecata, iar acum Iisus Hristos, noul nascut, pentru a pune capat acestei idolatrii, primeste inchinaciunea vitelor. Dupa ele, pastorii acestora se prostern in fata Copilasului Sfant, fiind urmati de cele mai proeminente figuri ale timpului magii, care, la randul lor, aduc metanie Celui nascut spre caderea si spre ridicarea multora (Lc 2,34).
Toate cele care l-au inconjurat pe Pruncul Iisus, desi au fost simple, s-au dovedit a fi CURATE: paiele mai curate ca orice matase imparateasca; ieslea incomparabil mai neintinata decat orice curte imperiala; oile si boii care nu cunosc pacatul, pe cand oamenii il strang din belsug in inima (Sf. Ioan Gura de Aur).
Patruzeci de ani a fost nevoit sa rataceasca poporul lui Israel in pustie pana sa intre in pamantul Canaanului; iar acum, in acest pamant binecuvantat, se pogoara Dumnezeu. Nu in rug aprins ca pe muntele Horeb, nici intre tunete si fulgere ca pe Sinai, ci in haina IUBIRII. i nu doar pentru un popor, ci pentru toti cei ce vor sa urmeze cuvintelor Sale: Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi (Mt 11,28).
Incepand de la asezarea in gradina Edenului a celor dintai pamanteni, Dumnezeu a facut atat de multe legaminte cu neamul omenesc, care tot de atatea ori au fost nesocotite de fiii oamenilor. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne abandoneaza si Isi alege un popor in mijlocul caruia avea sa Se nasca...
Vitele sunt primii inchinatori ai Pruncului divin. Atatea secole omenirea s-a inchinat diversilor vitei de aur fauriti de mintea si mana omeneasca intunecata, iar acum Iisus Hristos, noul nascut, pentru a pune capat acestei idolatrii, primeste inchinaciunea vitelor. Dupa ele, pastorii acestora se prostern in fata Copilasului Sfant, fiind urmati de cele mai proeminente figuri ale timpului magii, care, la randul lor, aduc metanie Celui nascut spre caderea si spre ridicarea multora (Lc 2,34).
Toate cele care l-au inconjurat pe Pruncul Iisus, desi au fost simple, s-au dovedit a fi CURATE: paiele mai curate ca orice matase imparateasca; ieslea incomparabil mai neintinata decat orice curte imperiala; oile si boii care nu cunosc pacatul, pe cand oamenii il strang din belsug in inima (Sf. Ioan Gura de Aur).
Patruzeci de ani a fost nevoit sa rataceasca poporul lui Israel in pustie pana sa intre in pamantul Canaanului; iar acum, in acest pamant binecuvantat, se pogoara Dumnezeu. Nu in rug aprins ca pe muntele Horeb, nici intre tunete si fulgere ca pe Sinai, ci in haina IUBIRII. i nu doar pentru un popor, ci pentru toti cei ce vor sa urmeze cuvintelor Sale: Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi (Mt 11,28).
Incepand de la asezarea in gradina Edenului a celor dintai pamanteni, Dumnezeu a facut atat de multe legaminte cu neamul omenesc, care tot de atatea ori au fost nesocotite de fiii oamenilor. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne abandoneaza si Isi alege un popor in mijlocul caruia avea sa Se nasca...
