Cuvantul 3 / Pentru constiinta Dumnezeu cand a facut pe om a sadit intr-insul o dumnezeiasca scanteie de luminare, ca un cuget mai calduros si ca un cuvant povatuitor mintii omenesti, ca sa deosebeasca binele de rau. Aceasta este legea cea fireasca, ce se numeste constiinta. Asa Isaac sapa puturile pe care le astupau filistenii; []Cuvantul 3 / Pentru constiinta Dumnezeu cand a facut pe om a sadit intr-insul o dumnezeiasca scanteie de luminare, ca un cuget mai calduros si ca un cuvant povatuitor mintii omenesti, ca sa deosebeasca binele de rau. Aceasta este legea cea fireasca, ce se numeste constiinta. Asa Isaac sapa puturile pe care le astupau filistenii; acestei legi supunandu-se patriarhii si toti sfintii, inainte de a se fi dat legea cea scrisa au placut lui Dumnezeu. Iar cand s-a intunecat aceasta pentru pacatele neascultarii, atunci ne-a trebuit legea cea scrisa, ne-au trebuit sfintii prooroci, ne-a trebuit insasi venirea Mantuitorului nostru Hristos ca sa o lumineze si sa o invieze, ca sa aprinda iarasi scanteia intunecata din nepazirea poruncilor.

Acum in mana noastra sta, fie sa oprim aceasta constiinta, fie sa o lasam sa straluceasca si sa ne lumineze de o vom asculta; pentru ca de ne zice: fa aceasta si nu o ascultam si de ne mai indeamna sa nu o bagam in seama, ci o trecem cu vederea, o innecam si nu mai poate sa ne povatuiasca din greutatea ce este asupra-ne. Ca, fiind lipsiti de luminarea ei, incepem a vedea lucrurile toate intunecate, iar ea ajunge ca o apa tulbure in care nu-ti mai poti vedea fata, iar noi, nemaisimtind ce ne invata ea, ajungem sa credem ca nici nu o mai avem, ceea ce nu este cu putinta, caci nu exista cineva sa nu o aiba, fiind lucru dumnezeiesc, precum am zis. Constiinta niciodata nu piere, ci pururea ne aduce aminte de ceea ce se cuvine sa facem, chiar daca noi nu o simtim, pentru ca nu o bagam in seama si o calcam, precum am zis. [] Sa ne sarguim dar, o fratilor, sa ne impacam cu constiinta, pana suntem in aceasta lume! Sa nu o lasam sa ne mustre cu ceva, ci sa o ascultam si la cel mai mic lucru, pentru ca sa stiti, de la cele mai mici lucruri, cu nebagarea de seama si cu calcarea, ajungi si la cele mari. Cand va incepe cineva a zice: Ce este de voi grai acest cuvant? Ce este de voi gusta aceasta mancare? Ce este de voi vedea acest lucru? Din ce este aceasta si din ce este aceea ia obicei rau, ajungand sa defaime si cele mai mari, si cele mai grele si calca stiinta lui. Astfel, putin cate putin, sporind cu rautatea, se primejduieste si vine intru nesimtirea cea desavarsita. Drept aceea, sa luam aminte, fratilor, sa nu defaimam nici faptele cele mici, ca sa nu se faca intru noi rea deprindere. Sa luam aminte sa pazim faptele cele mici pana sunt usurele, ca sa nu se ingreueze; ca si faptele bune, ca si pacatele, incep de mici ca sa se...