Prezentare: Oamenii trec. O parte din povestea lor ramane, aici, la Oameni si Istorii. La ora prelucrarii acestui interviu, in ziua trecerii in vesnicie a fratelui Nicolae Ile din Beius, judetul Bihor am ramas doar cu o pioasa aducere aminte a acestui om vrednic pe care va invit cu drag sa il cunoasteti Interviul: []Prezentare: Oamenii trec. O parte din povestea lor ramane, aici, la Oameni si Istorii. La ora prelucrarii acestui interviu, in ziua trecerii in vesnicie a fratelui Nicolae Ile din Beius, judetul Bihor am ramas doar cu o pioasa aducere aminte a acestui om vrednic pe care va invit cu drag sa il cunoastetiInterviul: Slavit sa fie Domnul Iisus! In veci amin! Pentru inceput, va rog sa va prezentati! Ma numesc Ile Nicolae. M-am nascut in anul 1932, martie 23, in localitatea Tarcaita, comuna Tarcaia. Sa-mi spuneti o amintire din copilaria dumneavoastra. O amintire care v-a ramas si care v-a marcat viata. Noi am avut casa langa biserica, in sat. Langa biserica si langa scoala. Mi-a placut de tanar sa ma duc la biserica. Biserica noastra a fost biserica monument istoric. Acoperita cu sindrila si cu podele de stejar pe jos. N-am sa uit toata viata mea cand parintele iesea la predica. Eu ramaneam nemiscat. Cuvantul de invatatura al parintelui m-a miscat extraordinar de mult. i nu puteam sa-l ascult, numai cu ochii in lacrimi. Cu atata dragoste am ascultat Cuvantul lui Dumnezeu. Cat erati de mic, atunci? Asta a fost, cand am fost mai tanar, de am inceput sa pricep. Dar dupa ce plecam din biserica si eram printre tineri, uitam cuvintele de invatatura. Pana cand Dumnezeu a adus vremea aceeaAm facut armata, m-am casatorit. M-am liberat in 1955, toamna, prin noiembrie si n-am lucrat decat vreo cateva zile. Spre sfarsitul lunii m-am angajat. M-am angajat la un sector minier, aici, la Baita. Inca din armata, totusi, pana la urma, mi-am dat seama si am realizat, am judecat ceva, ca totusi, cu mine s-a petrecut ceva. Mergeam pe drum si auzeam o soapta: Ai grija! Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, nu era nimeni. Mergeam, imi vedeam de drum Ai grija! i atunci, odata, mi s-a si spus: Ai grija sa fii mai bun! Imi dadeam seama ce inseamna sa fii mai bun: sa nu sudui, sa nu faci atatea lucruri neplacute, sa nu minti Cand am ajuns militar, soapta asta m-a urmarit si in acea perioada, in cei trei ani de armata. Nu o data, ci in repetate randuri eram scos in fata plutonului Roseam tot Doamne, ce-oi fi facut? i spunea comandantul: De ce nu puteti sa fiti ca tanarul acesta? M-a trimis la o scoala de maistri de armament vreme de un an. Am facut armata la Barlad. Acolo, in clasa, de atatea ori, seful de stat major ma dadea exemplu peste tot. Imi era rusine, parca, si sa vorbesc. Da. Ma temeam, nu cumva sa gresesc si sa nu vorbesc cum trebuie. Dupa ce m-am liberat, dupa sarbatori, parintii mi-au zis: De acum, armata ai facut-o, ai facut atata armata va trebui sa incerci sa te casatoresti. Am avut o matusa, Dumnezeu sa o ierte! , sora cu tatal meu. Mi-a zis asa: Nicolae, uite, eu m-am gandit pentru tine, uite la cine! i mi-a aratat sotia. Ne-am casatorit vara, in august si dupa ce ne-am luat de fumat, n-am fumat, dar beam cate un pahar de palinca, mai scapam injuraturi. Am avut un obicei foarte urat. Nu din rautate. O obisnuita injosita. Le dadeam toate celui rau . Ea m-a vrut si asa si am mers asa Duminica, eu mergeam la hora. Ea mergea la adunare. A fost crescuta asa de parinti ostasi. Eu ma distram si ea plangea. Lucrurile acestea nu au mers mult. Am inceput sa merg la adunare cu ea. A inceput sa se schimbe viata, cat am inteles eu atunci Eu as fi dorit ca din clipa in care m-am hotarat [pentru Dumnezeu] sa fiu ca un sfant. Lucrurile nu erau chiar asa pentru ca ispita, obisnuinta asta cu injuratul, m-a urmarit. Am lucrat la mina intr-un atelier. Am lucrat la o menghina, nu stiu ce lucru am avut, acolo Eram cu ciocanul in mana dreapta. Cum am dat cu ciocanul, am dat pe degetul acesta. Am prins degetul catre menghina in plin. N-am mai fost sigur, fiind obisnuit, sa le dau toate la cel rau . N-am fost sigur daca nu cumva i-am pomenit numele. N-am stiut. i am lasat ciocanul acolo, pe masa, pe banc, langa menghina. Era galeria, mina, la cativa pasi Am intrat acolo la intuneric si m-am pus pe genunchi, si cat m-am rugat eu, acolo, si cat oi fi plans eu, numai Dumnezeu stie ce m-am cait. M-am temut, nu cumva sa fi pomenit numele celui rau. Fratii, surorile din adunare spuneau: Nicolae, hotaraste-te frate Nicolae! Sa te hotarasti! Eu am crezut ca nu ma pot hotari pana cand eu nu voi fi cum trebuie sa fiu. La nunta la Tarcaita, a fost o nunta vestita, la nunta la doctorul Deac Sora sorei Greta, terminase facultatea, inginera chimista, Deac terminase medicina S-au luat si la nunta lor, in 1958, in 20 iulie M-am dus la nunta si cand s-a facut chemare nu prea stiam regula, ce sa...