“Oameni şi Istorii”, Maria Humă – „Ostenitoare spre curăție”
In aceasta editie Oameni si Istorii facem cunostinta cu Maria Huma din Liesti, judetul Galati. Am descoperit in ea un suflet entuziast, plin de dragoste, de lumina, un suflet ca o lacrima. Va impartasim cateva amintiri cu care ne-a intampinat. Maria Huma Ostenitoare spre curatie (Liesti, Galati, 24 mai 2017) / 90 ani []In aceasta editie Oameni si Istorii facem cunostinta cu Maria Huma din Liesti, judetul Galati. Am descoperit in ea un suflet entuziast, plin de dragoste, de lumina, un suflet ca o lacrima. Va impartasim cateva amintiri cu care ne-a intampinat. Maria Huma Ostenitoare spre curatie (Liesti, Galati, 24 mai 2017) / 90 ani Slavit sa fie Domnul Iisus! In veci amin! Cum va numiti? Maria Huma. De unde sunteti? Liesti, judetul Galati.
La Sf. Ioan, pe data de 7 [ianuarie] a venit la noi o matusa si ne-a povestit Parintii nostri, mama pe care o chema Ioana, au facut petrecere lumeasca, cu vecinii, cu toate neamurile. Ei luasera parte la Malu-Alb, Draganesti. Fusesera fratii [ostasi] acolo, cu steaguri. Trei duminici au stat la Malu-Alb. Si invatasera cantari. Mosul si matusa au invatat o melodie nemaipomenita. Si au cantat si toti au stat. Mosii nostri au cantat: Haideti spre Patria Cereasca. S-a oprit toata petrecerea si au spus: Si la voi au sa vina. Peste o saptamana ajung, ca umbla din comuna in comuna. La noi au stat numai doua duminici, la Liesti. Si a venit lume multa. A luat la cunostinta. Venea lumea buluc. Credeam ca toti au sa ramana, dar n-au ramas A ramas tata si cativa vecini Avea salon unde se facea adunarea. Dupa o saptamana am ramas putini. La o saptamana, se intalneste tata cu tatal fratelui Vicu, Ion care l-a intrebat: Mos Costache, la matale se mai face adunare? Vreau si eu sa vin! Si a luat fiinta, atunci Fratele Ion s-a intarit in credinta, i-a placut si a fost bucurie mare. De acolo ne duceam ca putini ramaseseram la Namolasa. La Namoloasa erau multi frati. In salon se faceau adunarile generale. Cantam in biserica. Toata lumea raspundea. Era bucurie mare. Eram copila, dar ma ducea tata la adunare in toate partile. Si hotararea cand am facut-o [la chemarea] fratelui Traian, la Asau, acolo m-am predat Domnului. Facea chemare fratele Traian. De atunci m-am statornicit mai mult adica si la scoala, nu ma duceam sa dansez Ziceam: E pacat, nu-i place...
La Sf. Ioan, pe data de 7 [ianuarie] a venit la noi o matusa si ne-a povestit Parintii nostri, mama pe care o chema Ioana, au facut petrecere lumeasca, cu vecinii, cu toate neamurile. Ei luasera parte la Malu-Alb, Draganesti. Fusesera fratii [ostasi] acolo, cu steaguri. Trei duminici au stat la Malu-Alb. Si invatasera cantari. Mosul si matusa au invatat o melodie nemaipomenita. Si au cantat si toti au stat. Mosii nostri au cantat: Haideti spre Patria Cereasca. S-a oprit toata petrecerea si au spus: Si la voi au sa vina. Peste o saptamana ajung, ca umbla din comuna in comuna. La noi au stat numai doua duminici, la Liesti. Si a venit lume multa. A luat la cunostinta. Venea lumea buluc. Credeam ca toti au sa ramana, dar n-au ramas A ramas tata si cativa vecini Avea salon unde se facea adunarea. Dupa o saptamana am ramas putini. La o saptamana, se intalneste tata cu tatal fratelui Vicu, Ion care l-a intrebat: Mos Costache, la matale se mai face adunare? Vreau si eu sa vin! Si a luat fiinta, atunci Fratele Ion s-a intarit in credinta, i-a placut si a fost bucurie mare. De acolo ne duceam ca putini ramaseseram la Namolasa. La Namoloasa erau multi frati. In salon se faceau adunarile generale. Cantam in biserica. Toata lumea raspundea. Era bucurie mare. Eram copila, dar ma ducea tata la adunare in toate partile. Si hotararea cand am facut-o [la chemarea] fratelui Traian, la Asau, acolo m-am predat Domnului. Facea chemare fratele Traian. De atunci m-am statornicit mai mult adica si la scoala, nu ma duceam sa dansez Ziceam: E pacat, nu-i place...
