CALEA CEA MÂNTUITOARE
Este element constitutiv al religiei, domeniul ei specific. Istoria ne arata ca nu exista religie in care ideea si actul de jertfa sa nu reprezinte samburele intregii ei vieti, constanta in jurul careia se desfasoara toate manifestarile sacre ale oricarei comunitati omenesti. Jertfa se descopera a fi actul originar de deschidere si comunicare, de implinire prin daruire.
Dar, intrucat ne angajeaza in fiinta noastra insasi, in ultima instanta in totalitatea ei, cand te daruiesti pe tine, daruiesti totul. i tinand seama de atatea variabile ale sufletului omenesc, atat de contradictoriu, aci disponibilin a se darui, aci zavorat in cel mai scurt egocentrism, e firesc in acelasi timp ca jertfa, act profund personal, sa fie si sa ramana ceea ce Ortodoxia, sacramental, o numeste taina.
SALVARE PRIN CRUCE SI INVIERELa a Doua Sa venire, Mantuitorul Iisus Hristos Se va arata in toata maretia Sa dumnezeiasca, cu toata puterea si slava Sa, pentru ca sa-i primeasca pe cei drepti in Imparatia Sa Cereasca si sa-i osandeasca pe cei pacatosi in iadul vesnic.
Parintii Bisericii ne sfatuiesc sa ne coboram cu mintea in iad la cei osanditi. i cand ne vom lipi acolo inima si mintea noastra, cu durerea iadului, ne vom izbavi de iad. Credem, desigur, in dogma Bisericii despre existenta iadului, dar nu o credem cu inima noastra. Daca o credeam cu adevarat, daca o faceam traire, daca pomeneam iadul in cugetul nostru, eram diferiti, eram plini de pocainta, si lacrima nu lipsea din ochii nostri.
Satana, marele inselator, ca un mestesugaret in viclenie ce este, ne scoate din minte aceasta cugetare a iadului, care este leac pentru suflet.
Este un mijloc al proniei dumnezeiesti, ca sa ne povatuiasca prin frica dumnezeiasca si sa ne intareasca ravna pentru nevointa, ca sa ne izbavim de iad.
Ortodoxia noastra este prea frumoasa. Este atat de impodobita de aceea si satana vine prin duhuri inselatoare si prin eretici , dar, luptata fiind, se intareste si isi infige radacinilesi mai adanc. Nu am constientizat inca ce inseamna sa se desparta sufletulpe vecie de Dumnezeu. i, daca ar fi fost simplu sa lipseasca Dumnezeudin suflet, ar fi fost un rau mai mic.
Dar, din pacate, despartirea de Dumnezeu inseamna o viata vesnica, in cele mai groaznice chinuri.
Ne asteapta multe rele, zile grelesi anevoioase. Atunci va triumfa Hristos cel Rastignit in cel care Il va imbratisa, care va imbratisa Patima Lui cucredinta si cu dragoste.
Dupa cum spun Apocalipsa si profetiile Sfintilor, il asteptam pe Antihrist. i e bine sa vina. Fiindca va venisa puna la incercare pe oameni, sa vada cat de mult cred in Hristos. Lupta se va da cu privire la credinta in Dumnezeirea lui Hristos. Sa ne ingrijim, asadar, sa cugetam la rastignirea luiHristos. Sa traim inlauntrul nostru, ca sa putem incet-incet sa ne izbavimde muscaturile pacatului si, astfel, dupa ce ne vom vindeca cu Sangelelui Hristos, sa ne pregatim, ca sa dam lupta finala ce ne va duce in Imparatia Sa. La a Doua Sa Venire, Hristos vaferici si va osandi.
DE LA VIAT LA VIATA VESNIC Crestinismul a devenit un corpus de obiceiuri, a devenit o traditie atat de stufoasa, incat nimeninu va mai putea sa puna ordine in acest amalgam...