S-a întâmplat în 20 mai 1882
S-a intamplat in 20 mai 1882: Se formeaza Tripla Alianta intre Germania, Austro-Ungaria si Italia. Tripla Alianta sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscuta, a fost incheiata intre Germania, Austro-Ungaria si Italia, astfel luand nastere una dintre cele mai faimoase aliante din intreaga istorie. Alianta a fost incheiata la initiativa cancelarului Otto von Bismarck []The post S-a intamplat in 20 mai 1882 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 20 mai 1882 was first posted on mai 20, 2020 at 5:01 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 20 mai 1882: Se formeaza Tripla Alianta intre Germania, Austro-Ungaria si Italia. Tripla Alianta sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscuta, a fost incheiata intre Germania, Austro-Ungaria si Italia, astfel luand nastere una dintre cele mai faimoase aliante din intreaga istorie. Alianta a fost incheiata la initiativa cancelarului Otto von Bismarck (cancelarul de fier al Germaniei), fiind, initial, una de ordin defensiv, adica doar in cazul in care Franta ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalti ar fi fost nevoiti sa intervina si sa declare razboi Frantei. La baza acestei aliante sta tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria in 1879, care sporea puterea in zona a celor doua state. Austro-Ungaria castiga un aliat puternic in lupta de rezistenta dusa impotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea si mai puternica in cadrul eventualelor conflicte cu Franta, refacuta dupa incheierea razboiului din 1870-1871. Italia avea, in acest timp, probleme mari in Nordul Africii, unde Franta ocupa Tunisia. Imediat, ministrul afacerilor straine il contacteaza pe Bismarck, propunandu-i o alianta menita sa neutralizeze Franta in Europa. Bismarck ii raspunde acestuia ca drumul spre Berlin trece pe la Viena, astfel luand nastere, in mai 1882, Tripla Alianta. In cazul in care vreuna dintre partile semnatare declara razboi oricarei alte tari, ceilalti membri isi declarau neutralitatea si nu participau la razboi.
Acest tratat nu rezolva, insa, problemele din Balcani dintre Italia si Austro-Ungaria. Sesizand acest impediment major, Bismarck isi ia rolul in serios, dandu-si seama de avantajele de care putea beneficia Germania in urma acestei aliante. Deteriorarea din ce in ce mai accentuata a relatiilor franco-germane l-au convins pe Bismarck de necesitatea pastrarii acestei aliante. In 1887, cand trecusera cei 5 ani pe durata care se semnase alianta, Bismarck incearca si reuseste, pentru moment, sa forteze Austro-Ungaria sa ramana ca membru, amenintandu-l pe K lnoky cu retragerea sprijinului impotriva Rusiei, asa ca acesta din urma se vede nevoit sa faca, numai pentru asigurarea protectiei, concesii peste concesii. Printre acestea, desi dorea nespus sa nu mai aiba probleme in Balcani, el trebuie sa accepte ca in cazul in care statu-quo-ul teritorial se modifica, sa plateasca despagubiri Italiei. In afara de sprijinul impotriva Rusiei, Austro-Ungaria mai primea asigurari si impotriva iredentismului romanesc si italian, lupta acestora neputand fi sustinuta, oficial, de Romania si Italia. Italia primea din partea lui Bismarck asigurari de prietenie si promisiuni in lupta pentru coloniile din Africa. In acelasi an, Bismarck definitiveaza o serie de tratate menite sa izoleze si mai mult Franta. Printre acestea se numara si Intelegerile mediterane la care adera si Marea Britanie, aceasta fiind interesata de blocarea Rusiei in Marea Mediterana si tinerea ei in spatele Stramtorilor. Austro-Ungaria ramane, in acest fel, fara nici o forma de contact diplomatic cu Rusia. In scurta vreme, insa, lucrurile se vor schimba.
Urmatorii ministri de externe austro-ungari, si anume Goluchowski si contele Lexa von Aerenethal, se vor apropia din ce in ce mai mult de Rusia din cauza unei dorinte comune: scoaterea Italiei din Balcani. La fel, Franta va incheia cu Italia un acord conform caruia ambele state se vor declara neutre in cazul unor conflicte intre celelalte tari.
Tot in acest timp, lua nastere, in urma semnarilor de tratate intre ceilalti 3 poli de putere europeni, Marea Britanie, Rusia si Franta, a unei serii de tratate bilaterale, numite Antanta, menita sa contracareze pretentiile puterilor din Tripla Alianta. Dupa asasinarea de catre un nationalist sarb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand si a sotiei acestuia (28 iunie 1914) razboiul era iminent, asa ca marile puteri au inceput degraba pregatirile pentru o conflagratie care avea sa devina mondiala. In decurs de numai 2 saptamani, statele din cele 2 sfere de influenta la nivel european si-au declarat razboi, conflagratia durand pana in 11 noiembrie 1918. Cucerirea independentei de stat, in urma razboiului ruso-turc din 1877-1878, i-a permis Romaniei sa devina subiect al relatiilor internationale si i-a conferit posibilitati sporite de afirmare in politica externa. Dupa 1878, Romania a urmarit 3 obiective principale de politica externa, acestea fiind formulate in memoriul prezentat de Mihail Kogalniceanu la 19 iunie/1 iulie 1878 in cadrul Congresului de la Berlin: mentinerea integritatii teritoriale; recunoasterea si consolidarea independentei; declararea neutralitatii sale. Pornind de aici, diplomatia romana a trebuit sa aiba in vedere intregul context al relatiilor internationale, care capatatase o intensitate deosebita, ca urmare a intereselor divergente ale marilor puteri. In noile conditii diplomatice, Carol I si oamenii politici roman au constientizat constientizat riscul de a urmari obiective de politica externa fara patronajul uneia sau a mai multora dintre marile puteri. Ei erau convinsi ca numai afilierea la un sistem de aliante va putea sa promoveze interesele de politica externa ale tarii si sa ofere protectie fata de presiunile externe. Necesitatea patronajului unei puteri sau afilierea la un sistem de alianta a devenit evidenta, mai ales, in urma impotrivirilor marilor puteri in probleme importante pentru statul roman ca recunoasterea independentei (care a fost conditionata de Germania in cadrul Congresului de la Berlin) si chestiunea Dunarii, in care Romania s-a opus deciziilor marilor puteri potrivnice intereselor sale si a intrat intr-o izolare totala. Un alt eveniment ce a determinat ingrijorarea cercurilor politice romanesti il constituia deteriorarea relatiilor dintre Rusia si Bulgaria, fapt ce putea conduce la o eventuala interventie militara, care nu se putea efectua decat pe teritoriul Romaniei. Realizarea unei aliante nu era insa, in conditiile amintite, atat de facila.
Deoarece toate posibilitatile prezentau diferite incovienente, optiunea trebuia sa se indrepte spre solutia care prezenta dezavantajele cele mai mici. O apropiere de Marea Britanie nu putea fi luata in considerare din cauza politicii de neangajare promovata de guvernul englez pana in 1904. Nici orientarea traditionala catre Franta nu putea fi luata in calcul deoarece, dupa infrangerea din 1871, aceasta slabise pentru un timp si fusese izolata prin abila actiune diplomatica a lui Bismarck. Pe de alta parte, o diminuare a simpatiilor romanesti s-a produs datorita atitudinii diplomatiei franceze in timpul Congresului de la Berlin si in perioada imediat urmatoare, Franta fiind printre ultimele puteri care au recunoscut independenta Romaniei. Nici din punct de vedere economic apropierea de statul francez nu oferea avantaje: relatiile comerciale erau relativ moderate, iar piata financiara franceza a ramas inchisa Romaniei. Aliatul Frantei incepand cu anul 1893, Rusia, era un candidat si mai putin probabil in contextul unei aliante. Oamenii politici romani, in special liberalii, cat si opinia publica in general considerau Rusia drept un inamic. Guvernul roman ajunsese intr-o stare de incordare cu Imperiul Tarist, ca urmare a pretentiilor acestuia din urma asupra celor trei judete din sudul Basarabiei (Ismail, Cahul si Bolgrad) si apoi a preluarii lor in schimbul Dobrogei in 1877, prevedere consfintita mai apoi prin Pacea de la San-Stefano si la Congresul de la Berlin (1878). Divergentele au continuat si in perioada urmatoare, fiind intretinute de diferite incidente, cum a fost cel legat de disputa in jurul inaltimii Arab-Tabia din ianuarie 1879, desfasurat intr-un moment cand granita de sud a Dobrogei nu fusese inca stabilita definitiv. Conflictul diplomatic s-a declansat ca urmare a ocuparii de catre trupele romane a acestei inaltimi, care prezenta o importanta strategica pentru frontiera romaneasca. Disputa, in care au intervenit Austro-Ungaria (de partea Romaniei) si Germania (de partea Rusiei), s-a soldat cu ruperea relatiilor diplomatice de catre statul rus. Acestea au fost reluate abia dupa ce, in iulie 1880, conflictul a fost solutionat prin trecerea Arab-Tabiei in stapanirea Romaniei.
Momente incordate in relatiile romano-ruse au fost pricinuite si de interesele Rusiei in Bulgaria. O apropiere de Rusia nu putea fi favorizata nici de relatiile economice deoarece similitudinile intre cele doua economii determinau o concurenta pe piata occidentala pentru desfacerea produselor agricole. La acestea s-au adaugat campaniile de presa ostile statului roman si, dupa cum sublinia istoricul Tatiscev, lipsa de tact a diplomatilor taristi. Aproape la fel de dificile erau si raporturile cu celalalt mare vecin, Austro-Ungaria.
Desi Monarhia Dualista a fost prima mare putere europeana care a recunoscut independenta Romaniei, fara a mai astepta indeplinirea de catre ea a conditiilor impuse si chiar a intervenit la rugamintea guvernului roman pe langa guvernele Germaniei, Angliei si Frantei, dupa ce statul roman si-a indeplinit conditiile, ulterior insa pozitia statului austro-ungar se schimba radical, tendinta ce se observa incepand cu refuzul acestuia de a recunoaste Regatul roman. De fapt,...
S-a intamplat in 20 mai 1882 was first posted on mai 20, 2020 at 5:01 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 20 mai 1882: Se formeaza Tripla Alianta intre Germania, Austro-Ungaria si Italia. Tripla Alianta sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscuta, a fost incheiata intre Germania, Austro-Ungaria si Italia, astfel luand nastere una dintre cele mai faimoase aliante din intreaga istorie. Alianta a fost incheiata la initiativa cancelarului Otto von Bismarck (cancelarul de fier al Germaniei), fiind, initial, una de ordin defensiv, adica doar in cazul in care Franta ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalti ar fi fost nevoiti sa intervina si sa declare razboi Frantei. La baza acestei aliante sta tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria in 1879, care sporea puterea in zona a celor doua state. Austro-Ungaria castiga un aliat puternic in lupta de rezistenta dusa impotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea si mai puternica in cadrul eventualelor conflicte cu Franta, refacuta dupa incheierea razboiului din 1870-1871. Italia avea, in acest timp, probleme mari in Nordul Africii, unde Franta ocupa Tunisia. Imediat, ministrul afacerilor straine il contacteaza pe Bismarck, propunandu-i o alianta menita sa neutralizeze Franta in Europa. Bismarck ii raspunde acestuia ca drumul spre Berlin trece pe la Viena, astfel luand nastere, in mai 1882, Tripla Alianta. In cazul in care vreuna dintre partile semnatare declara razboi oricarei alte tari, ceilalti membri isi declarau neutralitatea si nu participau la razboi.
Acest tratat nu rezolva, insa, problemele din Balcani dintre Italia si Austro-Ungaria. Sesizand acest impediment major, Bismarck isi ia rolul in serios, dandu-si seama de avantajele de care putea beneficia Germania in urma acestei aliante. Deteriorarea din ce in ce mai accentuata a relatiilor franco-germane l-au convins pe Bismarck de necesitatea pastrarii acestei aliante. In 1887, cand trecusera cei 5 ani pe durata care se semnase alianta, Bismarck incearca si reuseste, pentru moment, sa forteze Austro-Ungaria sa ramana ca membru, amenintandu-l pe K lnoky cu retragerea sprijinului impotriva Rusiei, asa ca acesta din urma se vede nevoit sa faca, numai pentru asigurarea protectiei, concesii peste concesii. Printre acestea, desi dorea nespus sa nu mai aiba probleme in Balcani, el trebuie sa accepte ca in cazul in care statu-quo-ul teritorial se modifica, sa plateasca despagubiri Italiei. In afara de sprijinul impotriva Rusiei, Austro-Ungaria mai primea asigurari si impotriva iredentismului romanesc si italian, lupta acestora neputand fi sustinuta, oficial, de Romania si Italia. Italia primea din partea lui Bismarck asigurari de prietenie si promisiuni in lupta pentru coloniile din Africa. In acelasi an, Bismarck definitiveaza o serie de tratate menite sa izoleze si mai mult Franta. Printre acestea se numara si Intelegerile mediterane la care adera si Marea Britanie, aceasta fiind interesata de blocarea Rusiei in Marea Mediterana si tinerea ei in spatele Stramtorilor. Austro-Ungaria ramane, in acest fel, fara nici o forma de contact diplomatic cu Rusia. In scurta vreme, insa, lucrurile se vor schimba.
Urmatorii ministri de externe austro-ungari, si anume Goluchowski si contele Lexa von Aerenethal, se vor apropia din ce in ce mai mult de Rusia din cauza unei dorinte comune: scoaterea Italiei din Balcani. La fel, Franta va incheia cu Italia un acord conform caruia ambele state se vor declara neutre in cazul unor conflicte intre celelalte tari.
Tot in acest timp, lua nastere, in urma semnarilor de tratate intre ceilalti 3 poli de putere europeni, Marea Britanie, Rusia si Franta, a unei serii de tratate bilaterale, numite Antanta, menita sa contracareze pretentiile puterilor din Tripla Alianta. Dupa asasinarea de catre un nationalist sarb, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand si a sotiei acestuia (28 iunie 1914) razboiul era iminent, asa ca marile puteri au inceput degraba pregatirile pentru o conflagratie care avea sa devina mondiala. In decurs de numai 2 saptamani, statele din cele 2 sfere de influenta la nivel european si-au declarat razboi, conflagratia durand pana in 11 noiembrie 1918. Cucerirea independentei de stat, in urma razboiului ruso-turc din 1877-1878, i-a permis Romaniei sa devina subiect al relatiilor internationale si i-a conferit posibilitati sporite de afirmare in politica externa. Dupa 1878, Romania a urmarit 3 obiective principale de politica externa, acestea fiind formulate in memoriul prezentat de Mihail Kogalniceanu la 19 iunie/1 iulie 1878 in cadrul Congresului de la Berlin: mentinerea integritatii teritoriale; recunoasterea si consolidarea independentei; declararea neutralitatii sale. Pornind de aici, diplomatia romana a trebuit sa aiba in vedere intregul context al relatiilor internationale, care capatatase o intensitate deosebita, ca urmare a intereselor divergente ale marilor puteri. In noile conditii diplomatice, Carol I si oamenii politici roman au constientizat constientizat riscul de a urmari obiective de politica externa fara patronajul uneia sau a mai multora dintre marile puteri. Ei erau convinsi ca numai afilierea la un sistem de aliante va putea sa promoveze interesele de politica externa ale tarii si sa ofere protectie fata de presiunile externe. Necesitatea patronajului unei puteri sau afilierea la un sistem de alianta a devenit evidenta, mai ales, in urma impotrivirilor marilor puteri in probleme importante pentru statul roman ca recunoasterea independentei (care a fost conditionata de Germania in cadrul Congresului de la Berlin) si chestiunea Dunarii, in care Romania s-a opus deciziilor marilor puteri potrivnice intereselor sale si a intrat intr-o izolare totala. Un alt eveniment ce a determinat ingrijorarea cercurilor politice romanesti il constituia deteriorarea relatiilor dintre Rusia si Bulgaria, fapt ce putea conduce la o eventuala interventie militara, care nu se putea efectua decat pe teritoriul Romaniei. Realizarea unei aliante nu era insa, in conditiile amintite, atat de facila.
Deoarece toate posibilitatile prezentau diferite incovienente, optiunea trebuia sa se indrepte spre solutia care prezenta dezavantajele cele mai mici. O apropiere de Marea Britanie nu putea fi luata in considerare din cauza politicii de neangajare promovata de guvernul englez pana in 1904. Nici orientarea traditionala catre Franta nu putea fi luata in calcul deoarece, dupa infrangerea din 1871, aceasta slabise pentru un timp si fusese izolata prin abila actiune diplomatica a lui Bismarck. Pe de alta parte, o diminuare a simpatiilor romanesti s-a produs datorita atitudinii diplomatiei franceze in timpul Congresului de la Berlin si in perioada imediat urmatoare, Franta fiind printre ultimele puteri care au recunoscut independenta Romaniei. Nici din punct de vedere economic apropierea de statul francez nu oferea avantaje: relatiile comerciale erau relativ moderate, iar piata financiara franceza a ramas inchisa Romaniei. Aliatul Frantei incepand cu anul 1893, Rusia, era un candidat si mai putin probabil in contextul unei aliante. Oamenii politici romani, in special liberalii, cat si opinia publica in general considerau Rusia drept un inamic. Guvernul roman ajunsese intr-o stare de incordare cu Imperiul Tarist, ca urmare a pretentiilor acestuia din urma asupra celor trei judete din sudul Basarabiei (Ismail, Cahul si Bolgrad) si apoi a preluarii lor in schimbul Dobrogei in 1877, prevedere consfintita mai apoi prin Pacea de la San-Stefano si la Congresul de la Berlin (1878). Divergentele au continuat si in perioada urmatoare, fiind intretinute de diferite incidente, cum a fost cel legat de disputa in jurul inaltimii Arab-Tabia din ianuarie 1879, desfasurat intr-un moment cand granita de sud a Dobrogei nu fusese inca stabilita definitiv. Conflictul diplomatic s-a declansat ca urmare a ocuparii de catre trupele romane a acestei inaltimi, care prezenta o importanta strategica pentru frontiera romaneasca. Disputa, in care au intervenit Austro-Ungaria (de partea Romaniei) si Germania (de partea Rusiei), s-a soldat cu ruperea relatiilor diplomatice de catre statul rus. Acestea au fost reluate abia dupa ce, in iulie 1880, conflictul a fost solutionat prin trecerea Arab-Tabiei in stapanirea Romaniei.
Momente incordate in relatiile romano-ruse au fost pricinuite si de interesele Rusiei in Bulgaria. O apropiere de Rusia nu putea fi favorizata nici de relatiile economice deoarece similitudinile intre cele doua economii determinau o concurenta pe piata occidentala pentru desfacerea produselor agricole. La acestea s-au adaugat campaniile de presa ostile statului roman si, dupa cum sublinia istoricul Tatiscev, lipsa de tact a diplomatilor taristi. Aproape la fel de dificile erau si raporturile cu celalalt mare vecin, Austro-Ungaria.
Desi Monarhia Dualista a fost prima mare putere europeana care a recunoscut independenta Romaniei, fara a mai astepta indeplinirea de catre ea a conditiilor impuse si chiar a intervenit la rugamintea guvernului roman pe langa guvernele Germaniei, Angliei si Frantei, dupa ce statul roman si-a indeplinit conditiile, ulterior insa pozitia statului austro-ungar se schimba radical, tendinta ce se observa incepand cu refuzul acestuia de a recunoaste Regatul roman. De fapt,...
