Uitandu-ma la evolutia unei flori de papadie, am realizat cat de mult seamana cu viata noastra spirituala. Papadia creste numai in locuri insorite. La fel si noi, numai prin Cuvantul lui Dumnezeu putem creste, numai cu lumina daruita de El. Apoi, vine un moment in care floarea este coplesita de lumina soarelui si se desface, []Uitandu-ma la evolutia unei flori de papadie, am realizat cat de mult seamana cu viata noastra spirituala. Papadia creste numai in locuri insorite. La fel si noi, numai prin Cuvantul lui Dumnezeu putem creste, numai cu lumina daruita de El. Apoi, vine un moment in care floarea este coplesita de lumina soarelui si se desface, lasand astfel loc caldurii sa-i mangaie petalele care au stat acoperite o vreme de propriul strat. Se deschide fiind in acelasi timp complet vulnerabila si neprotejata. Dar asta nu mai e problema ei, deoarece lumina soarelui o face sa uite de primejdiile ce ar putea veni, o face sa uite de nori, de ploaie, de vanturi. Isi daruieste toata fiinta ei soarelui. Lumineaza prin prospetime, incanta ochii celor ce o privesc prin galbenul aprins al petalelor sale.

Asa este si sufletul celui ce-L cunoaste pe Dumnezeu, straluceste, radiaza de frumusete...