din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Calan 22 septembrie 1985 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Marturisesc cu recunostinta adanca si cu ochii inlacrimati, inaintea Domnului, multumirea sufletului meu si bucuria cea nemarginita pe care Domnul mi-a facut-o si-o simt in seara aceasta, in clipele acestea, []din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Calan 22 septembrie 1985In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Marturisesc cu recunostinta adanca si cu ochii inlacrimati, inaintea Domnului, multumirea sufletului meu si bucuria cea nemarginita pe care Domnul mi-a facut-o si-o simt in seara aceasta, in clipele acestea, in mijlocul bucuriilor acestora, sub lumina minunata si sub revarsarea puternica a Duhului Sfant, lumina si revarsare pe care sunt convins ca fiecare dintre fratiile voastre ati simtit o si o simtiti. Am simtit mereu, in sufletul meu vibrand puternic, harul acesta revarsat cu plinatate prin fiecare cuvant marturisit aici.

S-a spus de la inceput ca nunta este o taina; poate una dintre cele mai minunate taine ale dragostei lui Dumnezeu, in dorinta Sa de-a face fericita creatia mainilor Sale fiinta in chipul, in inima, in soarta, in viata careia a dorit sa puna El tot ce-a avut mai vibrant, mai cald, mai dulce, mai placut , omul.

Prima nunta a avut loc in rai. Ce minunat trebuie sa fi participat intregul cer la taina aceasta despre care se spune asa de putin in Cuvantul lui Dumnezeu! Ce fericit trebuie sa se fi simtit omul tanar, iesit din mana frumoasa [a lui Dumnezeu], desavarsit si binecuvantat de El, cand, din cel mai frumos vis al vietii sale, s-a trezit avand langa inima lui fiinta aceea in care el a vazut intrupate toate insusirile minunate ale lui Dumnezeu: frumusete, bucurie, mangaiere si, mai presus, dragostea, care intrece totul! Ce minunat trebuie sa fi fost visul in somnul acela cand Dumnezeu i-a scos de langa inima lui fiinta unica, acea fiinta care va alcatui impreuna cu el [o unitate] unul si una pentru totdeauna. Ce taina este aceasta! i-n astfel de imprejurari, cand tinerii sarbatoresc, traim din nou aceasta unica minune! i ne bucuram din nou, de fiecare data, de acea taina cereasca, de acea taina divina pe care a pus-o Dumnezeu unic in acest moment al insotirii celor doi, in clipa aceea cand cele doua fiinte, intr-un chip tainic, alcatuiesc divin si raman pentru totdeauna una si unul. Zic, in astfel de imprejurari, noi ne spunem unii altora si ascultam unii de la altii cele mai frumoase cuvinte si indemnuri care dorim sa intipareasca pentru totdeauna in inimile noastre adevarul ca taina aceasta este mare; este ca taina unirii lui Hristos cu Biserica. i, avand in inima noastra totdeauna aceasta incredintare si acest adevar, sa ne sfintim propria noastra casnicie, dandu-ne silinta totdeauna, cu toata puterea noastra, sa infrumusetam tot ceea ce pare inca nedestul de frumos. Sa imbunatatim tot ceea ce pare inca neindeajuns de bun; sa acoperim tot ceea ce pare inca neindeajuns de frumos. Cand acest gand frumos il avem si il vom avea in sufletele noastre, bucuria casniciei noastre se va perpetua, [va fi] continua, cum a fost in cea dintai zi, in cea dintai clipa. De aceea ne povestim si ne amintim unii altora, in imprejurari ca acestea, aceste adevaruri, fie sub o forma, fie sub alta. De aceea inima noastra a vibrat permanent aici, de aseara, de cand a inceput sirul acestor bucurii, fie ca cineva a primit de la Dumnezeu un cuvant si ni l-a spus, fie ca a primit o poezie si ne-a declamat-o, fie ca a primit o cantare si ne-a scos-o din sufletul si din lacrimile lui cum a putut mai frumos.

Am dorit, in aceasta noapte de stare impreuna pentru ca pana pe la ora trei mai sunt inca vreo cateva ceasuri, cateva jumatati de ceasuri pe care dorim sa le petrecem frumos impreuna am vrut sa ne amintim in cateva cuvinte cele noua...