S-a întâmplat în 29 mai 1912, 29.V / 11.VI
S-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI: Congresul de la Alba Iulia al reprezentantilor populatiei romanesti din intreaga Transilvanie, prezidat de Gh. Pop de Basesti, adopta o rezolutie de protest impotriva proiectului de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi facut din biserica un instrument de deznationalizare; Congresul hotaraste, totodata, crearea unei []The post S-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI was first posted on mai 29, 2020 at 5:48 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI: Congresul de la Alba Iulia al reprezentantilor populatiei romanesti din intreaga Transilvanie, prezidat de Gh. Pop de Basesti, adopta o rezolutie de protest impotriva proiectului de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi facut din biserica un instrument de deznationalizare; Congresul hotaraste, totodata, crearea unei comisii care sa ia toate masurile necesare si legale pentru apararea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Romane. De momentul constituirii dualismului austro-ungar in anul 1867 si pana la recensamantul populatiei din 1910, populatia de nationalitate maghiara din Ungaria a crescut procentual de la 42% la 54% din totalul populatiei, iar in cifre absolute aproape s-a dublat, desigur nu atat prin crestere naturala a natalitatii la nationalitatea maghiara, cat prin maghiarizarea fortata a nationalitatilor nemaghiare: romani, ruteni si slovaci. Cu toate acestea, Guvernul de la Budapesta nu era multumit de rezultatul obtinut in primii patruzeci de ani de maghiarizare, intre 1870-1910, si a cautat sa forteze si mai mult maghiarizarea, recurgand de astadata la Biserica. A fost infiintata o Episcopie Greco-Catolica Maghiara anume in acest scop, in anul 1912, cu sediul la Hajdudorog, un orasel situat la vreo 40 de km la nord de Debrecen. Deci, s-a infiintat o Episcopie Greco-Catolica maghiara, cu credinciosi greco-catolici maghiarizati pana in acel moment, in conditiile in care biserica Greco-Catolica nu este o biserica traditionala maghiara, ci credinciosii greco-catolici din Ungaria care se declarau si se declara maghiari sunt in fapt fosti ne-maghiari ortodocsi maghiarizati prin mijloace ne-ortodoxe.
Autoritatile maghiare au convocat un congres (16-17 februarie 1868) in acest scop si, bineinteles, guvernul de la Budapesta de sub presedentia lui Gyula Andrassy a promis tot concursul pentru infiintarea unei episcopii greco-catolice maghiare. Intr-un prim pas, a fost infiintat un Vicariat greco-catolic maghiar la Hajdudorogh, in 1873, la care au fost relocate un numar de 33 de parohii de la Episcopia de Muncaci. Vicarul rutean de la Hajdudorogh Ivan Danilovics a tiparit in 1882 Liturghierul in limba maghiara si in 1883 un Molitfelnic de asemenea in maghiara, toate pe cheltuiala calvinilor din Debrecen si a introdus in parohiile sale limba liturgica maghiara, contrar prescriptiilor canonice. Sesizat fiind asupra faptului, Vaticanul a intervenit si a interzis celebrarea Sfintei liturghii intr-o limba ne-liturgica. Problema limbii liturgice era oarecum simpla. Vaticanul a admis ca limba liturgica romana, dar in secolul al XVIII-lea si pentru atragerea romanilor la greco-catolicism, in ritul bizantin, dupa cum a admis limba slavona ca limba liturgica pentru rutenii greco-catolici de asemenea in ritul bizantin, dar nu admitea pentru Biserica Romano-Catolica, adica in rit latin, alte limbi liturgice in afara de latina, pentru ca atunci ar fi inceput o miscare centrifuga, toate nationalitatile romano-catolice din imperiu ar fi putut in principiu sa ceara admiterea limbii nationale ca limba liturgica, ceea ce ar fi dus la disparitia limbii latine ca limba unificatoare de cult si la faramitatea Bisericii Universale in biserici nationale. Pe de alta parte, nici Sf. Scaun, la randul sau, nu a fost impartial fata de minoritatile nationale din Austro-Ungaria, nu a tratat in chip egal toate confesiunile si riturile din Imperiu, ci a dat dovada de o bunavointa mai aparte fata de natiunea autointitulata dominanta , adica natiunea maghiara. Nu este vorba de o simpatie inexplicabila a Vaticanului fata de maghiari si nici de o antipatie la fel de inexplicabila fata de romani si ruteni, ci este vorba de o tendita istorica obiectiva. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Papalitatea a suferit o serie de pierderi grele in ordinea puterii seculare. Mai intai, prin anii 1850-1860 au fost luptele duse sub conducerea masoneriei anti-catolice, pentru unificarea politica a Italiei moderne, care a ocupat cu forta armata o parte a teritoriilor papale. Apoi, in urma razboiului franco-prusac din 1870, Prusia reformata, luterana si calvina, a invins Franta catolica. Roma papala era protejata de o garnizoana a Frantei catolice, dar dupa infrangerea Frantei de la Sedan garnizoana a fost retrasa, iar Roma a fost ocupata complet de catre armata italiana pe 20 septembrie 1870 si integrata in Regatul Italiei. Urmarea a fost ca Statul papal s-a auto-limitat teritorial la un cartier din Roma in suprafata de cateva zeci de hectare, numit Vatican. Dupa disparitia Imperiului lui Napoleon al III-lea, Franta nu mai putea fi deloc considerata ca o putere catolica, aici Biserica era separata de Stat, iar manifestarile de ateism si secularism erau in crestere. Singurul sprijin politic mai important pentru conducerea Bisericii Catolice a ramas Imperiul Habsburgic, al carui imparat mai purta inca, intre altele, pompoasa titulatura medievala de Majestate Catolica si Apostolica . Asadar, statul Austro-Ungar era un stat catolic prin definitie si un aliat sigur al Papalitatii in confruntarea cu alte state europene, promotoare ale unor politici de laicizare. La randul sau, Vaticanul nu permitea credinciosilor catolici sa manifeste acte de ostilitate fata de acest stat, ci dimpotriva incuraja fidelitatea fata de acesta, fata de Casa de Habsburg si fata de Imparat, sub formula pe care a numit-o loialism dinastic . Iar daca se intampla ca unul dintre cele doua capete ale acestui stat, adica guvernul de la Budapesta, sa ceara ceva de la Sf. Scaun, acesta din urma nu isi putea permite sa il trateze cu refuz. In ceea ce priveste demersurile de infiintare a Episcopiei de la Hajdudorogh, n acest caz nu au mai fost parcurse procedurile standard. In mod normal, factorul decizional principal in infiintarea unei noi episcopii era, in arhitectura institutionala a Sf. Scaun, Congregatia de Porpaganda Fide, dar in cazul de fata Congregatia a fost complet ocolita, acest rol fiind preluat de catre guvernul maghiar. Traseul normal a fost scurtcircuitat si totul s-a rezolvat intre ambasadorul austro-ungar, nuntiatura papala de la Viena si Papa Pius al X-lea personal.
Totodata, procedura mai prevedea si organizarea unei conferinte episcopale pentru a se examina oportunitatea infiintarii unei noi episcopii, la care sa fie prezenti in scop de consultare toti episcopii interesati, adica reprezentatii episcopiei ce urmeaza a fi infiintate, precum si episcopii de la care ar urma sa fie luate parohii spre a fi atribuite celei nou-infiintate, acestia trebuind sa isi dea acordul pentru predarea parohiilor in cauza. Aici episcopii greco-catolici romani au dat dovada de atitudine, poate, mai greu de inteles. Cu toate insistentele guvernului maghiar, aceasta conferinta s-a tot amanat, pana cand in cele din urma s-a organizat la Budapesta pe 9 noiembrie 1911, sub presedentia arhiepiscopului primat al Ungariei de atunci, Kolos Ferecz Vaszary. S-a prezentat proiectul maghiar al viitoarei Episcopii de la Hajdudorogh, frontierele, harta, sediul, limba liturgica. La momentul respectiv, Biserica Greco-Catolica Romana avea patru episcopii: Blajul (unde era si Mitropolia), Oradea, Lugojul si Gherla.
Episcopul de Gherla Ioan Szabo tocmai murise si scaunul era vacant, iar mitropolitul Victor Mihalyi de la Blaj nu a participat la Conferinta, desi in zilele acelea s-a aflat in Budapesta si, invocand ca este bolnav, s-a internat in Sanatoriul unui anume dr. Grunwald, de unde putea totusi sa corespondeze cu George Pop de Basesti si sa se tina la curent cu evolutia lucrurilor. Prin urmare, au participat numai doi episcopi romani, Vasile Hossu de la Lugoj si Dimitrie Radu de la Oradea. La Conferinta, Episcopul rutean de la Muncaci Iuliu Firczak s-a declarat de acord cu infiintarea unei noi episcopii si cu re-arondarea unor parohii de la Muncaci la noua episcopie, dat fiind caracterul vast al Episcopiei sale. Vorbind dupa el, episcopii romani Hossu si Radu nu au indraznit sa se opuna, ci s-au declarat de acord in principiu cu infiintarea unei noi episcopii, insa fara sa semneze nici un act cu privire la parohiile care ar urma sa fie rupte de la episcopiile romanesti spre a fi trecute la noua Episcopie Greco-Catolica maghiara. Dupa ce episcopii romani au ajuns acasa, s-au aflat de la Nuntiatura Apostolica de la Viena si parohiile care urmau sa fie luate de la episcopiile romanesti. Episcopii romani sustineau ca la Conferinta lor nu li s-a spus nimic despre parohiile pe care ar urma sa le cedeze. Cel mai tare era afectata Oradea, care ar fi urmat sa piarda mai mult de jumatate din numarul de credinciosi (57.000 din 102.000). Pierderile Episcopiei de Gherla erau nesemnificative (13 mii din 523 de mii, insa toate cele 13 mii de suflete erau romani, nu maghiari), iar Blajul pierdea 35 de parohii romanesti din secuime, care urmau sa fie reorganizate ca un Vicariat aparte in subordinea noii Episcopii maghiare. In Ardeal au inceput tulburarile in mediile romanesti impotriva cedarii de parohii, iar Nuntiatura Apostolica de la Viena solicita un termen scurt pana la care episcopii romani sa semneze ca sunt de acord cu cedarea parohiillor mentionate pe o lista, cu toate datele de identificare. Fata cu sustinerile episcopilor romani, cum ca lor nu li s-a spus nimic de parohii, a fost necesara convocarea unei noi Conferinte a Episcopatului catolic pentru 8 februarie 1912, tot la Budapesta, pentru clarificarea situatiei, Conferinta la care au participat tot cei doi episcopi Hossu si Radu, mitropolitul Victor Mihalyi lipsind din nou, motivand de aceasta data ca distanta pana la Budapesta este mare si ca vremea este rea, de iarna. Nici la prima si nici la cea de a doua Conferinta, cei doi episcopi romani prezenti nu s-au pronuntat clar impotriva Episcopiei Maghiare. Mitropolitul Mihalyi nu a participat nici in luna mai a aceluiasi an la Adunarea de protest de la Alba Iulia impotriva infiintarii Episcopiei de la Hajdudorogh, desi atunci vremea era frumoasa, iar distanta de la Blaj pana la Alba Iulia era foarte mica, sub 40 km, prin comparatie cu cea pana la Budapesta Pe de alta parte, pe la inceputul lunii ianuarie 1912, Mitropolitul Mihalyi il trimite la Roma pe canonicul Vasile Suciu, sa incerce sa faca ceva in culise si, din insarcinarile precise pe care le da acestuia, reiese ca Mitropolitul era perfect informat cu cele discutate in Conferinta din noiembrie 1911, desi a sustinut contrariul. Apoi, la Budapesta, din confruntarea cu arhiepiscopul primat maghiar la aceasta noua Conferinta, a reiesit ca Episcopul roman de la Oradea Dimitrie Radu a mintit atunci cand a pretins ca lui nu i-a fost prezentata situatia parohiilor ce trebuiau cedate, deoarece in 9 noiembrie 1911 insusi primatul maghiar i-a prezentat personal hartile cu parohiile in cauza. Astfel ca episcopii romani au fost acuzati de duplicitate si ca tergiverseaza lucrurile nepermis de mult. Incercand sa salveze cumva situatia si totodata sa evite sa isi asume o raspundere personala, Mitropolitul Mihalyi a convocat si el la Blaj o saptamana mai tarziu, intre 17-19 februarie 1912, o Conferinta episcopala proprie, de fapt un Sinod metropolitan la care a invitat, dupa modelul statuat de catre Andrei Saguna pentru Mitropolia Ortodoxa de la Sibiu, de la fiecare episcopie si cate doi laici, personalitati dintre fruntasii vietii politice si culturale romanesti. Deci, alaturi de episcopi si capitlurile diecezane, la acest Sinod metropolitan de la Blaj au mai participat si laicii George Pop de Basesti, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Teodor Mihalyi, Coriolan Pop si Isidor Pop. Aici discutiile au fost aprinse, reprezentatii protopopiatelor din Secuime care urmau sa fie trecute sub administrarea Episcopiei de la Hajdudorogh si-au dat drumul la gura, nemaiavand ce pierde, iar prezenta laicilor a facut ca unele afirmatii sa frizeze ireverenta fata de insusi Sfantul Parinte de la Roma: Papa mult poate sa porunceasca si sa hotarasca pe socoteala noastra, dar noi voim sa ramanem romani si nu ne vom supune la porunci care ar atenta la existenta noastra nationala , a zis atunci Alexandru Vaida Voievod. Au existat si amenintari cu revenirea la Ortodoxie si anularea astfel a doua sute de ani de uniatie, dar aceste amenintari nu puteau fi luate in serios, pentru ca pierderile materiale si institutionale al Bisericii Romane Unite ar fi fost prea mari. Manifestarile de protest impotriva infiintarii Episcopiei de la Hajdudorogh au culminat cu o Mare Adunare a Romanilor la Alba Iulia, pe 29 mai 1912 .
Episcopia in cauza a fost infiintata, totusi, fara probleme zece zile mai tarziu, prin Bula papala Christi fidelis Graeci din 8 iunie 1912. Adunarea de la Alba Iulia din 29 mai 1912 a fost una cu adevarat impresionanta, depasita ca marime doar de cea de la 1 Decembrie 1918, aproximativ 15.000 de participanti dupa estimarea data atunci...
V / 11.
VI: Congresul de la Alba Iulia al reprezentantilor populatiei romanesti din intreaga Transilvanie, prezidat de Gh. Pop de Basesti, adopta o rezolutie de protest impotriva proiectului de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi facut din biserica un instrument de deznationalizare; Congresul hotaraste, totodata, crearea unei []The post S-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI was first posted on mai 29, 2020 at 5:48 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 29 mai 1912, 29.
V / 11.
VI: Congresul de la Alba Iulia al reprezentantilor populatiei romanesti din intreaga Transilvanie, prezidat de Gh. Pop de Basesti, adopta o rezolutie de protest impotriva proiectului de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi facut din biserica un instrument de deznationalizare; Congresul hotaraste, totodata, crearea unei comisii care sa ia toate masurile necesare si legale pentru apararea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Romane. De momentul constituirii dualismului austro-ungar in anul 1867 si pana la recensamantul populatiei din 1910, populatia de nationalitate maghiara din Ungaria a crescut procentual de la 42% la 54% din totalul populatiei, iar in cifre absolute aproape s-a dublat, desigur nu atat prin crestere naturala a natalitatii la nationalitatea maghiara, cat prin maghiarizarea fortata a nationalitatilor nemaghiare: romani, ruteni si slovaci. Cu toate acestea, Guvernul de la Budapesta nu era multumit de rezultatul obtinut in primii patruzeci de ani de maghiarizare, intre 1870-1910, si a cautat sa forteze si mai mult maghiarizarea, recurgand de astadata la Biserica. A fost infiintata o Episcopie Greco-Catolica Maghiara anume in acest scop, in anul 1912, cu sediul la Hajdudorog, un orasel situat la vreo 40 de km la nord de Debrecen. Deci, s-a infiintat o Episcopie Greco-Catolica maghiara, cu credinciosi greco-catolici maghiarizati pana in acel moment, in conditiile in care biserica Greco-Catolica nu este o biserica traditionala maghiara, ci credinciosii greco-catolici din Ungaria care se declarau si se declara maghiari sunt in fapt fosti ne-maghiari ortodocsi maghiarizati prin mijloace ne-ortodoxe.
Autoritatile maghiare au convocat un congres (16-17 februarie 1868) in acest scop si, bineinteles, guvernul de la Budapesta de sub presedentia lui Gyula Andrassy a promis tot concursul pentru infiintarea unei episcopii greco-catolice maghiare. Intr-un prim pas, a fost infiintat un Vicariat greco-catolic maghiar la Hajdudorogh, in 1873, la care au fost relocate un numar de 33 de parohii de la Episcopia de Muncaci. Vicarul rutean de la Hajdudorogh Ivan Danilovics a tiparit in 1882 Liturghierul in limba maghiara si in 1883 un Molitfelnic de asemenea in maghiara, toate pe cheltuiala calvinilor din Debrecen si a introdus in parohiile sale limba liturgica maghiara, contrar prescriptiilor canonice. Sesizat fiind asupra faptului, Vaticanul a intervenit si a interzis celebrarea Sfintei liturghii intr-o limba ne-liturgica. Problema limbii liturgice era oarecum simpla. Vaticanul a admis ca limba liturgica romana, dar in secolul al XVIII-lea si pentru atragerea romanilor la greco-catolicism, in ritul bizantin, dupa cum a admis limba slavona ca limba liturgica pentru rutenii greco-catolici de asemenea in ritul bizantin, dar nu admitea pentru Biserica Romano-Catolica, adica in rit latin, alte limbi liturgice in afara de latina, pentru ca atunci ar fi inceput o miscare centrifuga, toate nationalitatile romano-catolice din imperiu ar fi putut in principiu sa ceara admiterea limbii nationale ca limba liturgica, ceea ce ar fi dus la disparitia limbii latine ca limba unificatoare de cult si la faramitatea Bisericii Universale in biserici nationale. Pe de alta parte, nici Sf. Scaun, la randul sau, nu a fost impartial fata de minoritatile nationale din Austro-Ungaria, nu a tratat in chip egal toate confesiunile si riturile din Imperiu, ci a dat dovada de o bunavointa mai aparte fata de natiunea autointitulata dominanta , adica natiunea maghiara. Nu este vorba de o simpatie inexplicabila a Vaticanului fata de maghiari si nici de o antipatie la fel de inexplicabila fata de romani si ruteni, ci este vorba de o tendita istorica obiectiva. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Papalitatea a suferit o serie de pierderi grele in ordinea puterii seculare. Mai intai, prin anii 1850-1860 au fost luptele duse sub conducerea masoneriei anti-catolice, pentru unificarea politica a Italiei moderne, care a ocupat cu forta armata o parte a teritoriilor papale. Apoi, in urma razboiului franco-prusac din 1870, Prusia reformata, luterana si calvina, a invins Franta catolica. Roma papala era protejata de o garnizoana a Frantei catolice, dar dupa infrangerea Frantei de la Sedan garnizoana a fost retrasa, iar Roma a fost ocupata complet de catre armata italiana pe 20 septembrie 1870 si integrata in Regatul Italiei. Urmarea a fost ca Statul papal s-a auto-limitat teritorial la un cartier din Roma in suprafata de cateva zeci de hectare, numit Vatican. Dupa disparitia Imperiului lui Napoleon al III-lea, Franta nu mai putea fi deloc considerata ca o putere catolica, aici Biserica era separata de Stat, iar manifestarile de ateism si secularism erau in crestere. Singurul sprijin politic mai important pentru conducerea Bisericii Catolice a ramas Imperiul Habsburgic, al carui imparat mai purta inca, intre altele, pompoasa titulatura medievala de Majestate Catolica si Apostolica . Asadar, statul Austro-Ungar era un stat catolic prin definitie si un aliat sigur al Papalitatii in confruntarea cu alte state europene, promotoare ale unor politici de laicizare. La randul sau, Vaticanul nu permitea credinciosilor catolici sa manifeste acte de ostilitate fata de acest stat, ci dimpotriva incuraja fidelitatea fata de acesta, fata de Casa de Habsburg si fata de Imparat, sub formula pe care a numit-o loialism dinastic . Iar daca se intampla ca unul dintre cele doua capete ale acestui stat, adica guvernul de la Budapesta, sa ceara ceva de la Sf. Scaun, acesta din urma nu isi putea permite sa il trateze cu refuz. In ceea ce priveste demersurile de infiintare a Episcopiei de la Hajdudorogh, n acest caz nu au mai fost parcurse procedurile standard. In mod normal, factorul decizional principal in infiintarea unei noi episcopii era, in arhitectura institutionala a Sf. Scaun, Congregatia de Porpaganda Fide, dar in cazul de fata Congregatia a fost complet ocolita, acest rol fiind preluat de catre guvernul maghiar. Traseul normal a fost scurtcircuitat si totul s-a rezolvat intre ambasadorul austro-ungar, nuntiatura papala de la Viena si Papa Pius al X-lea personal.
Totodata, procedura mai prevedea si organizarea unei conferinte episcopale pentru a se examina oportunitatea infiintarii unei noi episcopii, la care sa fie prezenti in scop de consultare toti episcopii interesati, adica reprezentatii episcopiei ce urmeaza a fi infiintate, precum si episcopii de la care ar urma sa fie luate parohii spre a fi atribuite celei nou-infiintate, acestia trebuind sa isi dea acordul pentru predarea parohiilor in cauza. Aici episcopii greco-catolici romani au dat dovada de atitudine, poate, mai greu de inteles. Cu toate insistentele guvernului maghiar, aceasta conferinta s-a tot amanat, pana cand in cele din urma s-a organizat la Budapesta pe 9 noiembrie 1911, sub presedentia arhiepiscopului primat al Ungariei de atunci, Kolos Ferecz Vaszary. S-a prezentat proiectul maghiar al viitoarei Episcopii de la Hajdudorogh, frontierele, harta, sediul, limba liturgica. La momentul respectiv, Biserica Greco-Catolica Romana avea patru episcopii: Blajul (unde era si Mitropolia), Oradea, Lugojul si Gherla.
Episcopul de Gherla Ioan Szabo tocmai murise si scaunul era vacant, iar mitropolitul Victor Mihalyi de la Blaj nu a participat la Conferinta, desi in zilele acelea s-a aflat in Budapesta si, invocand ca este bolnav, s-a internat in Sanatoriul unui anume dr. Grunwald, de unde putea totusi sa corespondeze cu George Pop de Basesti si sa se tina la curent cu evolutia lucrurilor. Prin urmare, au participat numai doi episcopi romani, Vasile Hossu de la Lugoj si Dimitrie Radu de la Oradea. La Conferinta, Episcopul rutean de la Muncaci Iuliu Firczak s-a declarat de acord cu infiintarea unei noi episcopii si cu re-arondarea unor parohii de la Muncaci la noua episcopie, dat fiind caracterul vast al Episcopiei sale. Vorbind dupa el, episcopii romani Hossu si Radu nu au indraznit sa se opuna, ci s-au declarat de acord in principiu cu infiintarea unei noi episcopii, insa fara sa semneze nici un act cu privire la parohiile care ar urma sa fie rupte de la episcopiile romanesti spre a fi trecute la noua Episcopie Greco-Catolica maghiara. Dupa ce episcopii romani au ajuns acasa, s-au aflat de la Nuntiatura Apostolica de la Viena si parohiile care urmau sa fie luate de la episcopiile romanesti. Episcopii romani sustineau ca la Conferinta lor nu li s-a spus nimic despre parohiile pe care ar urma sa le cedeze. Cel mai tare era afectata Oradea, care ar fi urmat sa piarda mai mult de jumatate din numarul de credinciosi (57.000 din 102.000). Pierderile Episcopiei de Gherla erau nesemnificative (13 mii din 523 de mii, insa toate cele 13 mii de suflete erau romani, nu maghiari), iar Blajul pierdea 35 de parohii romanesti din secuime, care urmau sa fie reorganizate ca un Vicariat aparte in subordinea noii Episcopii maghiare. In Ardeal au inceput tulburarile in mediile romanesti impotriva cedarii de parohii, iar Nuntiatura Apostolica de la Viena solicita un termen scurt pana la care episcopii romani sa semneze ca sunt de acord cu cedarea parohiillor mentionate pe o lista, cu toate datele de identificare. Fata cu sustinerile episcopilor romani, cum ca lor nu li s-a spus nimic de parohii, a fost necesara convocarea unei noi Conferinte a Episcopatului catolic pentru 8 februarie 1912, tot la Budapesta, pentru clarificarea situatiei, Conferinta la care au participat tot cei doi episcopi Hossu si Radu, mitropolitul Victor Mihalyi lipsind din nou, motivand de aceasta data ca distanta pana la Budapesta este mare si ca vremea este rea, de iarna. Nici la prima si nici la cea de a doua Conferinta, cei doi episcopi romani prezenti nu s-au pronuntat clar impotriva Episcopiei Maghiare. Mitropolitul Mihalyi nu a participat nici in luna mai a aceluiasi an la Adunarea de protest de la Alba Iulia impotriva infiintarii Episcopiei de la Hajdudorogh, desi atunci vremea era frumoasa, iar distanta de la Blaj pana la Alba Iulia era foarte mica, sub 40 km, prin comparatie cu cea pana la Budapesta Pe de alta parte, pe la inceputul lunii ianuarie 1912, Mitropolitul Mihalyi il trimite la Roma pe canonicul Vasile Suciu, sa incerce sa faca ceva in culise si, din insarcinarile precise pe care le da acestuia, reiese ca Mitropolitul era perfect informat cu cele discutate in Conferinta din noiembrie 1911, desi a sustinut contrariul. Apoi, la Budapesta, din confruntarea cu arhiepiscopul primat maghiar la aceasta noua Conferinta, a reiesit ca Episcopul roman de la Oradea Dimitrie Radu a mintit atunci cand a pretins ca lui nu i-a fost prezentata situatia parohiilor ce trebuiau cedate, deoarece in 9 noiembrie 1911 insusi primatul maghiar i-a prezentat personal hartile cu parohiile in cauza. Astfel ca episcopii romani au fost acuzati de duplicitate si ca tergiverseaza lucrurile nepermis de mult. Incercand sa salveze cumva situatia si totodata sa evite sa isi asume o raspundere personala, Mitropolitul Mihalyi a convocat si el la Blaj o saptamana mai tarziu, intre 17-19 februarie 1912, o Conferinta episcopala proprie, de fapt un Sinod metropolitan la care a invitat, dupa modelul statuat de catre Andrei Saguna pentru Mitropolia Ortodoxa de la Sibiu, de la fiecare episcopie si cate doi laici, personalitati dintre fruntasii vietii politice si culturale romanesti. Deci, alaturi de episcopi si capitlurile diecezane, la acest Sinod metropolitan de la Blaj au mai participat si laicii George Pop de Basesti, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Teodor Mihalyi, Coriolan Pop si Isidor Pop. Aici discutiile au fost aprinse, reprezentatii protopopiatelor din Secuime care urmau sa fie trecute sub administrarea Episcopiei de la Hajdudorogh si-au dat drumul la gura, nemaiavand ce pierde, iar prezenta laicilor a facut ca unele afirmatii sa frizeze ireverenta fata de insusi Sfantul Parinte de la Roma: Papa mult poate sa porunceasca si sa hotarasca pe socoteala noastra, dar noi voim sa ramanem romani si nu ne vom supune la porunci care ar atenta la existenta noastra nationala , a zis atunci Alexandru Vaida Voievod. Au existat si amenintari cu revenirea la Ortodoxie si anularea astfel a doua sute de ani de uniatie, dar aceste amenintari nu puteau fi luate in serios, pentru ca pierderile materiale si institutionale al Bisericii Romane Unite ar fi fost prea mari. Manifestarile de protest impotriva infiintarii Episcopiei de la Hajdudorogh au culminat cu o Mare Adunare a Romanilor la Alba Iulia, pe 29 mai 1912 .
Episcopia in cauza a fost infiintata, totusi, fara probleme zece zile mai tarziu, prin Bula papala Christi fidelis Graeci din 8 iunie 1912. Adunarea de la Alba Iulia din 29 mai 1912 a fost una cu adevarat impresionanta, depasita ca marime doar de cea de la 1 Decembrie 1918, aproximativ 15.000 de participanti dupa estimarea data atunci...
