Care ne mângâie – ca să mângâiem
II Corinteni 1, 4 Nimeni nu se naste numai pentru sine (Rom. 12, 6-8), ci si pentru altii. Nimeni nu primeste vreun dar numai pentru sine (I Cor. 12, 7), ci in folosul altora. Nimeni nu traieste numai pentru sine (Efes. 4, 12). i nimeni n-ar trebui intr-adevar sa faca altfel decat asa cum este []II Corinteni 1, 4Nimeni nu se naste numai pentru sine (Rom. 12, 6-8), ci si pentru altii. Nimeni nu primeste vreun dar numai pentru sine (I Cor. 12, 7), ci in folosul altora. Nimeni nu traieste numai pentru sine (Efes. 4, 12). i nimeni n-ar trebui intr-adevar sa faca altfel decat asa cum este scris.
Fiindca, daca fiecaruia dintre noi, ceea ce avem ni s-a dat, inseamna ca acela caruia i s-a dat mai mult este cel mai datornic.
Iar cel mai datornic umbla nu numai cel mai smerit, dar si cel mai ingrijorat de implinirea, de platirea datoriei lui.
Numai daca este un nebun sau un nepasator, un astfel de om isi inchipuie ca tot ce are este al lui. Acela arunca nepasator si cheltuieste vinovat ceea ce nu este al lui, cele pentru care nu vrea sa se mai gandeasca deloc ca va trebui sa raspunda.
Ce minunat, ce binecuvantat si ce stralucit este acel suflet care nu-si pastreaza pentru sine decat partea putina ce i se cuvine si de care are stricta nevoie, din ceea ce i s-a dat!Iar cea mai mare parte o da spre ceilalti, pentru care a primit-o. Ca robul intelept pe care l-a pus stapanul sau peste slugile sale ca sa le dea...
Fiindca, daca fiecaruia dintre noi, ceea ce avem ni s-a dat, inseamna ca acela caruia i s-a dat mai mult este cel mai datornic.
Iar cel mai datornic umbla nu numai cel mai smerit, dar si cel mai ingrijorat de implinirea, de platirea datoriei lui.
Numai daca este un nebun sau un nepasator, un astfel de om isi inchipuie ca tot ce are este al lui. Acela arunca nepasator si cheltuieste vinovat ceea ce nu este al lui, cele pentru care nu vrea sa se mai gandeasca deloc ca va trebui sa raspunda.
Ce minunat, ce binecuvantat si ce stralucit este acel suflet care nu-si pastreaza pentru sine decat partea putina ce i se cuvine si de care are stricta nevoie, din ceea ce i s-a dat!Iar cea mai mare parte o da spre ceilalti, pentru care a primit-o. Ca robul intelept pe care l-a pus stapanul sau peste slugile sale ca sa le dea...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului