Usa se deschise si noi ne intorseseram cu fata spre perete, ca de obicei. Cand se auzi psst, cel ce statea in usa imi facu semn mie. i imi intinse ochelarul negru. De abia am urcat scarile Picioarele imi erau foarte slabite si umflate Imi erau numai junghiuri de reumatism. Inima ma strangea, imi ardea, []Usa se deschise si noi ne intorseseram cu fata spre perete, ca de obicei. Cand se auzi psst, cel ce statea in usa imi facu semn mie. i imi intinse ochelarul negru.

De abia am urcat scarile Picioarele imi erau foarte slabite si umflate Imi erau numai junghiuri de reumatism. Inima ma strangea, imi ardea, schiopata Capul, gol, imi vajaia, iar ochii imi umblau numai prin ceata.

Am ajuns inaintea chinuitorului, a carui fata si privire erau astazi mai intunecate si mai cumplite ca oricand.

Intrebarile ramase de ieri fara un raspuns multumitor venira din nou, mai staruitoare. Sufletul imi era linistit, dar trupul incepu sa-mi tremure, iar mana nu-mi mai putea tine pana de scris.

Ochii incepura sa mi se intunece de tot. Ceva cald si gol mi se sui spre cap. i mi se paru ca totul incepe sa se invarta dintr-o data.

Ma scuturai sa-mi revin si luptai sa pot scrie. i-e rau? intreba anchetatorul, vazandu-ma asa. Cred ca este ceva trecator, raspunsei.

Atunci intra pe usa seful. Arunca o privire spre mine, apoi spre el, care se ridicase in picioare ca sa-l salute. Ei cum merge? il intreba seful. Nu vrea deloc sa spuna! ma pari anchetatorul. Nu vrea? Ia da-i un bocanc, sa vezi cum vrea! i iesi.

Dar un nou intuneric cald mi se ridica in cap si peste ochi. Trupul imi tremura oricat incercam sa-mi stapanesc mainile si picioarele. Daca ti-e rau si nu mai putem continua, sun sa te duca jos! Poate imi revin! Mai stau!Dar nu-mi putui reveni.

Cred ca si fata mi se schimbase mult, fiindca el si sunase, iar gardianul aparu in usa. Du-l jos.

Trebuia sa ma ridic sa merg, dar nu putui face nici un pas.

Simtii ca toata partea stanga a trupului imi amorteste si nu ma mai asculta nici ochiul, nici urechea, nici mana, nici piciorul.

Un gand ca voi paraliza, imi trecu fulgerator.

Fui gata sa cad, dar gardianul puternic ma sprijini.

Nu-mi mai puse ochelarul. Pe piciorul stang nu ma puteam sprijini, il taram. El ma lua de mana si, mai mult pe sus, ma cobori, tarandu-ma pe scari pana in celula, la patul meu, unde ma intinse.

Dupa acestea nu mai stiu nimic.

Cand m-am trezit era seara. Ma dureau toate madularele si mai ales capul. Gardianul de pe sala, pus probabil sa ma supravegheze atent, vazand ca m-am trezit, chema pe seful de sectie pe care il stiam de la Sanicoara. Era unul ai carui mama si frati erau in Oastea Domnului.

Fara sa se arate ca ma cunoaste, acesta mi-a adus cateva tablete pentru durere de cap si mi-a spus ca...