Cand Hristos este in inima, atunci suntem multumiti de toate. Ceea ce ne jena devine pricina de cea mai perfecta bunatate, amaraciunea devine dulce, saracia devine bogatie, foamea este saturata si tristetea noastra se schimba in bucurie. Dar cand Hristos nu este in inima, omul nu este multumit de nimic, nu gaseste fericirea in nimic: []Cand Hristos este in inima, atunci suntem multumiti de toate. Ceea ce ne jena devine pricina de cea mai perfecta bunatate, amaraciunea devine dulce, saracia devine bogatie, foamea este saturata si tristetea noastra se schimba in bucurie. Dar cand Hristos nu este in inima, omul nu este multumit de nimic, nu gaseste fericirea in nimic: nici in sanatate, nici in placerile vietii, nici in demnitati si onoruri, nici in divertismente, nici in palate splendide, nici la o masa luxoasa cu tot felul de mancari, nici in eleganta vesmintelor. In nimic.

Ah, cat ii este omului de necesar Hristos, Datatorul de viata si Mantuitorul sufletelor noastre! Cat de mult este necesar pentru dragostea lui Hristos ca sa poata locui in noi sa fim flamanzi si sa insetam, sa dormim putin, sa ne imbracam cu simplitate, sa suportam totul cu inima linistita, pasnica si sa fim rabdatori si blanzi. Diavolul incearca mereu sa prinda sufletul nostru, cautand cum l-ar putea rani cu un pacat, cu o patima si cum ar putea inradacina cat mai solid in noi vreun obicei rau; ceea ce el vrea este sa ne faca mantuirea cat mai dificil posibila, sa ne faca reci si indiferenti fata de Dumnezeu, fata de lucrurile religioase, fata de Biserica, fata de vesnicie si fata de oameni.

Sf. Ioan de Kronstadt, din Viata mea in Hristos , Editura: Sophia