Tulburati de aceasta viata, ca de o temnita, erau nemangaiati in zbuciumarile lor aceia ale caror suflete le atinsese iubirea dumnezeiasca. (Sf. Vasile cel Mare) Acel suflet care vrea sa urmeze lui Hristos trebuie sa-si construiasca credinta sa pe temelia sfanta a iubirii. Altfel nu se poate. Altfel, vanturile cele potrivnice il darama, si soaptele []Tulburati de aceasta viata, ca de o temnita, erau nemangaiati in zbuciumarile lor aceia ale caror suflete le atinsese iubirea dumnezeiasca. (Sf. Vasile cel Mare)Acel suflet care vrea sa urmeze lui Hristos trebuie sa-si construiasca credinta sa pe temelia sfanta a iubirii. Altfel nu se poate. Altfel, vanturile cele potrivnice il darama, si soaptele amagitorului il prind in cursa. Sagetile aprinse ale dusmanului il lovesc, ucigandu-l si pierzandu-l pentru totdeauna. Fara temelia aceasta, cea mai binecuvantata, la cea dintai apropiere a vrajmasului, sufletul slabeste, se clatina si cade.

Pe cel fara iubire deznadejdea il paste la tot pasul spun Sfintii Parinti. La starvuri se arunca vulturii si la sufletul disperat se aduna diavolii ne spune Sfantul Efrem Sirul.

Fara temelia iubirii, casa credintei unui suflet se prabuseste cu zgomot infiorator. Fara temelia iubirii este fuga de adevar si intoarcerea spre cele mincinoase ale lumii; si primirea lor si urmarea lor cu incapatanare dobitoceasca. Fara ea, sufletele ratacesc, cazand din ce in ce mai greu, amestecandu-se cu cele trecatoare si necinstite, urmand intunericului acestei lumi. Fara ea, cel orb nu simte ca e orb si cel schiop nu simte ca schiopateaza, ca sunt adusi la nesimtire de nepasarea lor voita, de neascultarea si credinta lor cea gresita.

Fara ea, materia lor, adica trupul lor, devine mai greu si mai dens si, prin aceasta, mai intunecat, neputand sa vada Lumina cea Nemateriala a lui Hristos, Dumnezeul-Om....