1. Trebuie sa simta vesnic usturimea constiintei chinuite si chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte cat a trait. Desi l-a instiintat sau l-a mustrat in viata sa pa manteasca. Fiecare pacatos trebuie sa ispaseasca prin felul in care a pacatuit. 2. Sufletul vrajmas lui Dumnezeu trebuie sa arda in focul unui plans pe care n-a []1. Trebuie sa simta vesnic usturimea constiintei chinuite si chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte cat a trait. Desi l-a instiintat sau l-a mustrat in viata sa pa manteasca.

Fiecare pacatos trebuie sa ispaseasca prin felul in care a pacatuit.2. Sufletul vrajmas lui Dumnezeu trebuie sa arda in focul unui plans pe care n-a vrut sa-l verse spre iertare. Il va varsa spre ispasire.

Trebuie sa sufere in focul unei singuratati chinuite, fiindca a dispretuit-o pe cea a meditatiei si a rugaciunii.

Trebuie sa indure vesnic pedeapsa Adevarului pe care L-a respins si L-a batjocorit pentru a asculta de minciuna (Apoc 14, 10-11; II Tes 2, 10-11).

Trebuie ca, privind in sus, sa vada fericirea acelora care au crezut in Iisus. Sa-i vada pe fratii si pe cunoscutii lui pe care si el i-a batjocorit si injurat pe pamant.

Trebuie macar o data sa vada si el cerul si fericirea din el, unde si lui ii era pastrat un loc, dar pe care l-a pierdut pe vecie, fiindca L-a lepadat pe Dumnezeu si L a batjocorit pe Hristos.

Trebuie, ca sa fie apoi si mai chinuit (Lc 16, 23).3. Vrajmasul lui Dumnezeu trebuie sa-L vada pe Hristos cel Slavit, Cel care a fost strapuns. Pentru ca si el L-a strapuns.

Trebuie sa vada fericirea, ca sa stie cu adevarat cat de nefericit este si va fi fara ea pe vecii vecilor.

Trebuie sa vada cat a pierdut fiindca n-a vrut sa creada.

Trebuie sa vada frumusetea Adevarului pe care n-a vrut sa-L primeasca si sa-L urmeze, pentru a-si da cu adevarat seama de blestemul si osanda in care l-a dus minciuna pe care a iubit-o. i diavolul pe care l-a ascultat.

Caci fiecare trebuie neaparat sa vada odata Adevarul.

Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci.4. i pe urma, in aceasta ingrozitoare stare, se vor scurge peste cel pierdut veacurile vesniciei in Uitare, in singuratatea sa, in ultima sa moarte.

Nimeni apoi nu-si va mai aminti de el, nici din ceruri, caci numele lui a fost sters din Cartea Vietii (Apoc 3, 5; Ps 69, 28).

Nici de pe pamantul celor vii, nimeni nu va mai pomeni numele lui, caci el nu va mai avea parte intre ei (Ps 27, 13; 116, 9; 142, 5).

Moartea va inchide in urma lui toate cele patru porti ingrozitoare ale ei. i va fi pe veci mort, adica uitat pentru lumina,ca si cum nici n-ar fi fost.5. Dar ferice de tine, suflet credincios!Tu nu vei mai vedea...