Propunerea parintelui Onu, din Pitesti, de a participa si eu la cea de a IV-a adunare a preotilor din cadrul Oastei Domnului ce avea ca tema: Innoirea mijloacelor pastoral-misionare in fata provocarilor epocii, m-a luat pe nepregatite. Dar nu puteam refuza asa ceva si am riscat, prezentandu-ma la Sibiu cu tema nefacuta. A fost primul []Propunerea parintelui Onu, din Pitesti, de a participa si eu la cea de a IV-a adunare a preotilor din cadrul Oastei Domnului ce avea ca tema: Innoirea mijloacelor pastoral-misionare in fata provocarilor epocii, m-a luat pe nepregatite. Dar nu puteam refuza asa ceva si am riscat, prezentandu-ma la Sibiu cu tema nefacuta. A fost primul meu contact cu Oastea cea mare si ma aflu inca sub efectul evenimentului. Stau, meditez si gandesc ca, iata, exista pe lume, chiar in aceasta tara iubita de Dumnezeu, oameni de o puritate extraordinara, oameni care traiesc fiecare moment, muncind si rugandu-se, slavindu-L pe Creator.

Nu voi uita niciodata chipurile deschise, luminoase, increzatoare, pline de viata, intalnite acolo. Chipuri de oameni de toate varstele sufletul nu are varsta pe care, desi nu le mai intalnisem niciodata, aveam strania senzatie ca-mi sunt cunoscute! Frati si surori din Moldova, din Maramures, din Oltenia, Ardeal sau Banat care slujesc Domnului in respectivele colturi de tara, oameni adevarati ai acestei lumi pe care parca i-ai mai fi intalnit candva, undeva.

Imi apar si acum in fata ochilor. Buzele lor se misca mute pentru un surd. Inteleg ca misiunea mea nu e usoara, dar ca prin CREDIN A, MUNCA si RUGACIUNE voi putea urma si eu calea spre neatinsa perfectiune intangibila pentru noi toti. In jurul orei 8:30, programul incepe cu Te Deum. Cant si eu in tacere. Cant cu sufletul ce deja incepuse sa se zvarcoleasca. Simt nevoia sa inalt mainile o data cu sufletul, in mod expresiv, exuberant, asa cum o facem noi in Paraclisul Tacerii din Pitesti, dar ma abtin pentru a nu tulbura sfintenia clipelor.

Urmeaza expuneri pe marginea subiectului in discutie, iar parintele Onu are grija sa mi le transmita gestual. Uneori insa nu sunt destul de atent, ma trezesc visand: Ce caut eu aici? In ce lume ma aflu?Brusc, simt ca se intampla ceva. Reusesc sa ma ridic si eu la timp pentru a nu se observa handicapul. Parintele Onu Constantin binefacatorul si ocrotitorul spiritual al surzilor din Arges deschide volumul Sa cantam Domnului la pagina 49 si-mi arata cu degetul cuvant cu cuvant ceea ce se intoneaza: Pe-o oaie ce cazuse jos / a ridicat-o El duios / si-a dus-o-n brate iubitor / Blandul Pastor, Blandul Pastor / Pe-o alta, care la pamant / zacea cu piciorusul frant, / El o lega mangaietor / Blandul Pastor, Blandul Pastor.

Incerc sa-mi imaginez melodia, privind buzele colegilor de banca si simt curand ca...