Cat priveste pomul cunostintei, era bun si pomul si era bun si rodul lui. Ca nu-i asa, precum socot unii, ca pomul acesta cuprindea in el moartea; nu cuprindea moartea, ci neascultarea. In rodul lui nu era altceva decat cunostinta. Iar cunostinta este buna, daca este folosita cum trebuie. In ce priveste varsta, Adam era []Cat priveste pomul cunostintei, era bun si pomul si era bun si rodul lui. Ca nu-i asa, precum socot unii, ca pomul acesta cuprindea in el moartea; nu cuprindea moartea, ci neascultarea. In rodul lui nu era altceva decat cunostinta. Iar cunostinta este buna, daca este folosita cum trebuie. In ce priveste varsta, Adam era inca copil; de aceea Adam nu putea cuprinde dupa vrednicie cunostinta. Ca si acum, cand se naste un copil, nu poate manca paine, ci este hranit mai intai cu lapte; apoi, cu cresterea varstei, ajunge si la mancare tare. Asa s-a intamplat si cu Adam. Deci nu din invidie, cum gandesc unii, i-a poruncit Dumnezeu lui Adam sa nu manance din pomul cunostintei. Mai mult: Dumnezeu voia sa-l incerce daca este ascultator poruncii Lui. Totodata, Dumnezeu voia ca Adam sa ramana mai multa vreme copil: curat si nevinovat. Ca lucru cuvios este, ca, in nevinovatie si nerautate, sa se supuna copiii, parintilor, nu numai inaintea lui Dumnezeu, ci si inaintea oamenilor. Iar daca trebuie sa se supuna copiii parintilor, apoi cu cat mai mult, lui Dumnezeu si Tatalui Universului! Mai mult: este chiar urat ca micii copii sa gandeasca mai presus de varsta lor. Ca, dupa cum cresti in chip treptat in varsta, tot asa si in gandire. De altfel, cand legea porunceste sa te abtii de la ceva, si nu asculti, nu inseamna ca legea aduce pedeapsa, ci neascultarea si nesupunerea. Un tata porunceste uneori copilului sau sa se abtina de la ceva; daca nu asculta de porunca parinteasca, este batut si pedepsit pentru neascultare. Nu e vorba de lovituri, ci de neascultare; neascultarea aduce lovituri neascultatorului. Tot asa si cu cel dintai zidit; neascultarea i-a adus izgonirea din rai; pomul cunostintei nu continea in el ceva rau; dar, din pricina neascultarii, omul a adus asupra lui osteneala, durere, intristare si, la sfarsit, a fost doborat de moarte.

Dumnezeu a facut prin asta o mare binefacere omului, ca sa nu ramana pe vecie in pacat, ci, in oarecare chip, ca printr-un exil, l-a...