S-a întâmplat în 20 iunie 1891, 20.VI / 2.VII
S-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII: A murit (la Paris) Mihail Kogalniceanu, om politic istoric, scriitor si publicist; prim-ministru al Romaniei intre anii 1863 si 1865 (perioada in care s-au pus, prin reformele infaptuite, bazele Romaniei moderne); ministru de externe in 1876 si intre anii 1877 si 1879; si-a legat numele de []The post S-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII was first posted on iunie 20, 2020 at 3:25 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII: A murit (la Paris) Mihail Kogalniceanu, om politic istoric, scriitor si publicist; prim-ministru al Romaniei intre anii 1863 si 1865 (perioada in care s-au pus, prin reformele infaptuite, bazele Romaniei moderne); ministru de externe in 1876 si intre anii 1877 si 1879; si-a legat numele de unirea Principatelor Romane (1859) si de actul proclamarii independentei nationale de la 1877; membru titular al Societatii Academice Romane din 1868, presedinte al Academiei Romane (1887-1890). Mihail Kogalniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iasi d. Paris), om politic, istoric, scriitor, jurnalist, diplomat, membru fondator al Societatii Academice Romane si presedinte al Academiei Romane. Colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cei doi barbati de stat au intocmit impreuna un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului roman modern.
Presedinte al Consiliului de ministri, titular la Ministerul de Interne si Ministerul de Externe, Kogalniceanu a fost unul dintre cei mai importanti oameni de stat ai generatiei sale. In timpul mandatului la conducerea Ministerului de Externe, Romania isi cucereste Independenta de stat. Personalitate cu vasta experienta politica si diplomatica, a fost unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Liberal.
Totodata, Mihail Kogalniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultura ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei nationale si dezvoltarea literaturii romanesti. In acest sens a fondat revista Dacia literara , iar in articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor pasoptisti, punand astfel bazele curentului pasoptist din literatura. Drept recunostinta pentru contributia sa la dezvoltarea culturii, a fost ales presedinte al Academiei Romane. Familia Kogalnicenilor, mari proprietari de pamant din judetul Falciu, isi tragea numele de la raul Cogalnic, din judetul basarabean Orhei, pe malurile caruia se intemeiasera primele familii inca din secolul al XVI-lea. Mihail era fiul marelui vornic Ilie Kogalniceanu si al Catincai Stavila, care, ramasa orfana, fusese crescuta in familia viitorului domn al Moldovei, Mihail Sturdza. Viitorul om politic primeste o educatie aleasa sub indrumarea calugarului Gherman Vida, apoi la pensionul lui Victor Cuenin din Iasi si la Institutul francez al lui Lincourt de la Miroslava, langa Iasi. In aceasta perioada, este coleg cu Vasile Alecsandri si Alexandru Ioan Cuza. In vara anului 1834, Mihail este trimis sa studieze in strainatate la Colegiul Lun ville din Paris. Din anul urmator trece la Universitatea din Berlin, unde devine pasionat de istorie. In 1838, Kogalniceanu revine la Iasi, iar domnitorul Sturdza il numeste locotenent-aghiotant, apoi capitan-aghiotant al domnitorului din 1840. Timp de aproape zece ani, pana la izbucnirea revolutiei de la 1848, Kogalniceanu desfasoara o bogata activitate cultural-stiintifica. Este, pe rand, scriitor, editand 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldovei, patron de tipografie, istoric, traducator, dar cel mai important, publicist.
Pe 30 ianuarie 1840, impreuna cu alti colegi de generatie, Mihail Kogalniceanu pune bazele revistei Dacia Literara . In articolul Introductiune din primul numar al revistei, acesta va sintetiza in cateva puncte idealurile scriitorilor pasoptisti, printre care amintim combaterea imitatiei scriitorilor straini si a traducerilor mediocre, crearea unei literaturi cu specific national, inspirata din istorie, natura si folclor, lupta pentru unitatea limbii si dezvoltarea spiritului critic. In tot acest timp practica si avocatura, iar pentru scurt timp, este profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana din Iasi. Relatiile sale cu domnitorul Mihail Sturdza se racesc considerabil, astfel ca din 1846 pleaca intr-o calatorie in Franta si Spania.
Cand revine la Iasi, nu se implica in mod direct la miscarile revolutionare din Moldova. Din prudenta, Kogalniceanu trece granita in Bucovina, iar la Cernauti redacteaza documentul Dorintele partidei nationale din Moldova si colaboreaza la ziarul Bucovina . Reintors la Iasi in 1849, noul domnitor Grigore Alexandru Ghica il numeste in importante functii politico-administrative Devine director al Departamentului Lucrarilor Publice (noiembrie 1849 aprilie 1850) si al Departamentului de Interne (4 octombrie 1851 21 iulie 1852).
In cele din urma si relatiile cu Ghica se racesc considerabil, astfel ca viitorul prim-ministru devine si industrias, avand o fabrica de postav la Targu-Neamt. Dupa Razboiul Crimeii, in noul context international, cand se prefigura un viitor luminos pentru Principatele Romane, Kogalniceanu desfasoara o bogata activitate unionista. In octombrie 1855, infiinteaza ziarul Steaua Dunarii , este printre initiatorii constituirii Societatii Unirea (25 mai 1856) si este printre membrii cei mai activi ai Comitetului Central al Unirii de la Iasi, fondat la 7 februarie 1857. In Divanul ad-hoc a Moldovei, Kogalniceanu este ales deputat de Dorohoi. In cadrul acestor sedinte este remarcat pentru calitatile sale deosebite de politician, fiind unul dintre cei mai ferventi unionisti. Pe 5 ianuarie 1859, in sedinta istorica a Adunarii Elective din Moldova, Mihail Kogalniceanu pledeaza pentru alegerea ca domnitor a colonelului Alexandru Ioan Cuza: Dupa una suta cincizeci si patru de ani de dureri, de umiliri si de degradatie nationala, Moldova a intrat in vechiul sau drept consfintit prin Capitulatiile sale, dreptul de a-si alege pre capul sau, pre Domnul. Prin inaltarea Ta pe Tronul lui tefan cel Mare s-a reinaltat insasi nationalitatea romana Alegandu-te pe Tine Domn in tara noastra, noi am vroit sa aratam lumii aceea ce toata tara doreste: la legi noua om-nou. In primii ani ai domniei lui Cuza, Kogalniceanu este numit membru al Comisiei Centrale de la Focsani (14 martie 1859), apoi este numit presedintele Consiliului de Ministri de la Iasi, functie pe care o ocupa in perioada 30 aprilie 1860 17 ianuarie 1861. Devine foarte apropiat de Cuza Voda, astfel ca acesta il alege sa ii devina mana dreapta in adoptarea si punerea in aplicare a unui val de reforme ce sa puna bazele constituirii statului roman modern. Pe 11 octombrie 1863, Mihail Kogalniceanu este numit prim-ministru al Romaniei. Din aceasta functie, Kogalniceanu a contribuit la modernizarea statului roman dupa model occidental, cu institutii si cadre legislative moderne, prin adoptarea unor serii ample de reforme care au modernizat Romania. In decembrie 1863, se adopta legea secularizarii averilor manastiresti, prin efectul careia 25% din suprafata arabila a tarii intra in sfera fondului funciar al statului roman. In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei. Prin legea comunala, satele si catunele se grupau in comune rurale; mai multe comune formau o plasa, iar mai multe plasi formau un judet. Administratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar, iar in fruntea administratiei judetului era un prefect, plasa era condusa de un subprefect (mai tarziu pretor), iar comuna era condusa de un primar. Una din cele mai importante infaptuiri a fost reorganizarea justitiei. Astfel, au luat fiinta judecatoriile de plasa, tribunalele judetene, curtile de apel, curtile de jurati si Curtea de Casatie, care era totodata si instanta de recurs. Dupa lovitura de stat al lui Alexandru Ioan Cuza din 2 mai 1864, prin care domnitorul dizolva Adunarea si elaboreaza o noua constitutie, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, arogandu-si largi prerogative legislative si executive, a fost posibila adoptarea acelor reforme esentiale pentru modernizarea Romaniei. Legea electorala scadea censul si sporea considerabil numarul alegatorilor, care erau impartiti in alegatori directi (plateau o contributie de 4 galbeni, stiau carte, aveau varsta de cel putin 25 de ani) si alegatori primari (votau prin delegati, formati din cei care plateau impozite mai mici, puteau fi alese persoanele in varsta de cel putin 30 de ani). Cea mai importanta a fost legea rurala promulgata pe 14 august 1864.
Potrivit acesteia claca este desfiintata, iar satenii clacasi devin pe deplin proprietari liberi pe locurile supuse posesiunii lor. aranii au fost impartiti in: fruntasi, mijlocasi si palmasi si au primit pamant prin despagubire, in functie de aceasta impartire si in functie de numarul de vite.
Cei care nu au facut claca deveneau proprietari numai pe locurile de casa si gradina.
Pamantul trebuia platit in 15 ani si nu putea fi instrainat timp de 30 de ani. ...
VI / 2.
VII: A murit (la Paris) Mihail Kogalniceanu, om politic istoric, scriitor si publicist; prim-ministru al Romaniei intre anii 1863 si 1865 (perioada in care s-au pus, prin reformele infaptuite, bazele Romaniei moderne); ministru de externe in 1876 si intre anii 1877 si 1879; si-a legat numele de []The post S-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII was first posted on iunie 20, 2020 at 3:25 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 20 iunie 1891, 20.
VI / 2.
VII: A murit (la Paris) Mihail Kogalniceanu, om politic istoric, scriitor si publicist; prim-ministru al Romaniei intre anii 1863 si 1865 (perioada in care s-au pus, prin reformele infaptuite, bazele Romaniei moderne); ministru de externe in 1876 si intre anii 1877 si 1879; si-a legat numele de unirea Principatelor Romane (1859) si de actul proclamarii independentei nationale de la 1877; membru titular al Societatii Academice Romane din 1868, presedinte al Academiei Romane (1887-1890). Mihail Kogalniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iasi d. Paris), om politic, istoric, scriitor, jurnalist, diplomat, membru fondator al Societatii Academice Romane si presedinte al Academiei Romane. Colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cei doi barbati de stat au intocmit impreuna un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului roman modern.
Presedinte al Consiliului de ministri, titular la Ministerul de Interne si Ministerul de Externe, Kogalniceanu a fost unul dintre cei mai importanti oameni de stat ai generatiei sale. In timpul mandatului la conducerea Ministerului de Externe, Romania isi cucereste Independenta de stat. Personalitate cu vasta experienta politica si diplomatica, a fost unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Liberal.
Totodata, Mihail Kogalniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultura ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei nationale si dezvoltarea literaturii romanesti. In acest sens a fondat revista Dacia literara , iar in articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor pasoptisti, punand astfel bazele curentului pasoptist din literatura. Drept recunostinta pentru contributia sa la dezvoltarea culturii, a fost ales presedinte al Academiei Romane. Familia Kogalnicenilor, mari proprietari de pamant din judetul Falciu, isi tragea numele de la raul Cogalnic, din judetul basarabean Orhei, pe malurile caruia se intemeiasera primele familii inca din secolul al XVI-lea. Mihail era fiul marelui vornic Ilie Kogalniceanu si al Catincai Stavila, care, ramasa orfana, fusese crescuta in familia viitorului domn al Moldovei, Mihail Sturdza. Viitorul om politic primeste o educatie aleasa sub indrumarea calugarului Gherman Vida, apoi la pensionul lui Victor Cuenin din Iasi si la Institutul francez al lui Lincourt de la Miroslava, langa Iasi. In aceasta perioada, este coleg cu Vasile Alecsandri si Alexandru Ioan Cuza. In vara anului 1834, Mihail este trimis sa studieze in strainatate la Colegiul Lun ville din Paris. Din anul urmator trece la Universitatea din Berlin, unde devine pasionat de istorie. In 1838, Kogalniceanu revine la Iasi, iar domnitorul Sturdza il numeste locotenent-aghiotant, apoi capitan-aghiotant al domnitorului din 1840. Timp de aproape zece ani, pana la izbucnirea revolutiei de la 1848, Kogalniceanu desfasoara o bogata activitate cultural-stiintifica. Este, pe rand, scriitor, editand 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldovei, patron de tipografie, istoric, traducator, dar cel mai important, publicist.
Pe 30 ianuarie 1840, impreuna cu alti colegi de generatie, Mihail Kogalniceanu pune bazele revistei Dacia Literara . In articolul Introductiune din primul numar al revistei, acesta va sintetiza in cateva puncte idealurile scriitorilor pasoptisti, printre care amintim combaterea imitatiei scriitorilor straini si a traducerilor mediocre, crearea unei literaturi cu specific national, inspirata din istorie, natura si folclor, lupta pentru unitatea limbii si dezvoltarea spiritului critic. In tot acest timp practica si avocatura, iar pentru scurt timp, este profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana din Iasi. Relatiile sale cu domnitorul Mihail Sturdza se racesc considerabil, astfel ca din 1846 pleaca intr-o calatorie in Franta si Spania.
Cand revine la Iasi, nu se implica in mod direct la miscarile revolutionare din Moldova. Din prudenta, Kogalniceanu trece granita in Bucovina, iar la Cernauti redacteaza documentul Dorintele partidei nationale din Moldova si colaboreaza la ziarul Bucovina . Reintors la Iasi in 1849, noul domnitor Grigore Alexandru Ghica il numeste in importante functii politico-administrative Devine director al Departamentului Lucrarilor Publice (noiembrie 1849 aprilie 1850) si al Departamentului de Interne (4 octombrie 1851 21 iulie 1852).
In cele din urma si relatiile cu Ghica se racesc considerabil, astfel ca viitorul prim-ministru devine si industrias, avand o fabrica de postav la Targu-Neamt. Dupa Razboiul Crimeii, in noul context international, cand se prefigura un viitor luminos pentru Principatele Romane, Kogalniceanu desfasoara o bogata activitate unionista. In octombrie 1855, infiinteaza ziarul Steaua Dunarii , este printre initiatorii constituirii Societatii Unirea (25 mai 1856) si este printre membrii cei mai activi ai Comitetului Central al Unirii de la Iasi, fondat la 7 februarie 1857. In Divanul ad-hoc a Moldovei, Kogalniceanu este ales deputat de Dorohoi. In cadrul acestor sedinte este remarcat pentru calitatile sale deosebite de politician, fiind unul dintre cei mai ferventi unionisti. Pe 5 ianuarie 1859, in sedinta istorica a Adunarii Elective din Moldova, Mihail Kogalniceanu pledeaza pentru alegerea ca domnitor a colonelului Alexandru Ioan Cuza: Dupa una suta cincizeci si patru de ani de dureri, de umiliri si de degradatie nationala, Moldova a intrat in vechiul sau drept consfintit prin Capitulatiile sale, dreptul de a-si alege pre capul sau, pre Domnul. Prin inaltarea Ta pe Tronul lui tefan cel Mare s-a reinaltat insasi nationalitatea romana Alegandu-te pe Tine Domn in tara noastra, noi am vroit sa aratam lumii aceea ce toata tara doreste: la legi noua om-nou. In primii ani ai domniei lui Cuza, Kogalniceanu este numit membru al Comisiei Centrale de la Focsani (14 martie 1859), apoi este numit presedintele Consiliului de Ministri de la Iasi, functie pe care o ocupa in perioada 30 aprilie 1860 17 ianuarie 1861. Devine foarte apropiat de Cuza Voda, astfel ca acesta il alege sa ii devina mana dreapta in adoptarea si punerea in aplicare a unui val de reforme ce sa puna bazele constituirii statului roman modern. Pe 11 octombrie 1863, Mihail Kogalniceanu este numit prim-ministru al Romaniei. Din aceasta functie, Kogalniceanu a contribuit la modernizarea statului roman dupa model occidental, cu institutii si cadre legislative moderne, prin adoptarea unor serii ample de reforme care au modernizat Romania. In decembrie 1863, se adopta legea secularizarii averilor manastiresti, prin efectul careia 25% din suprafata arabila a tarii intra in sfera fondului funciar al statului roman. In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei. Prin legea comunala, satele si catunele se grupau in comune rurale; mai multe comune formau o plasa, iar mai multe plasi formau un judet. Administratia judetelor si a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar, iar in fruntea administratiei judetului era un prefect, plasa era condusa de un subprefect (mai tarziu pretor), iar comuna era condusa de un primar. Una din cele mai importante infaptuiri a fost reorganizarea justitiei. Astfel, au luat fiinta judecatoriile de plasa, tribunalele judetene, curtile de apel, curtile de jurati si Curtea de Casatie, care era totodata si instanta de recurs. Dupa lovitura de stat al lui Alexandru Ioan Cuza din 2 mai 1864, prin care domnitorul dizolva Adunarea si elaboreaza o noua constitutie, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, arogandu-si largi prerogative legislative si executive, a fost posibila adoptarea acelor reforme esentiale pentru modernizarea Romaniei. Legea electorala scadea censul si sporea considerabil numarul alegatorilor, care erau impartiti in alegatori directi (plateau o contributie de 4 galbeni, stiau carte, aveau varsta de cel putin 25 de ani) si alegatori primari (votau prin delegati, formati din cei care plateau impozite mai mici, puteau fi alese persoanele in varsta de cel putin 30 de ani). Cea mai importanta a fost legea rurala promulgata pe 14 august 1864.
Potrivit acesteia claca este desfiintata, iar satenii clacasi devin pe deplin proprietari liberi pe locurile supuse posesiunii lor. aranii au fost impartiti in: fruntasi, mijlocasi si palmasi si au primit pamant prin despagubire, in functie de aceasta impartire si in functie de numarul de vite.
Cei care nu au facut claca deveneau proprietari numai pe locurile de casa si gradina.
Pamantul trebuia platit in 15 ani si nu putea fi instrainat timp de 30 de ani. ...
