S-a intamplat in 28 iunie 1912: S-a nascut dirijorul de origine romana Sergiu Celibidache (n. Roman, judetul Neamt d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franta); a dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu: Berlin (1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) si M nchen (1979-1996); membru de onoare []The post S-a intamplat in 28 iunie 1912 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 28 iunie 1912 was first posted on iunie 28, 2020 at 5:31 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 28 iunie 1912: S-a nascut dirijorul de origine romana Sergiu Celibidache (n. Roman, judetul Neamt d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franta); a dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu: Berlin (1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) si M nchen (1979-1996); membru de onoare din strainatate al Academiei Romane (1992). La sase luni de la nasterea sa, familia Celibidache se muta la Iasi unul dintre cele mai importante orase culturale ale Romaniei. La varsta de 4 ani, Sergiu Celibidache incepe sa cante la pian, iar mai tarziu ia si lectii, nivelul sau scolar fiind unul excelent. La varsta de 18 ani s-a produs ruptura de tatal sau, Demostene, un influent ofiter de cavalerie si prefect al regiunii, care prevazuse pentru fiul sau, inzestrat cu o inteligenta iesita din comun, o cariera politica. Insa Sergiu Celibidache vroia cu orice pret sa devina muzician. In cele din urma, Celibidache paraseste casa parinteasca pentru totdeauna. A studiat matematica, filozofia si muzica in Iasi, iar dupa despartirea de familia sa si-a continuat studiile la Bucuresti, castigandu-si existenta in calitate de pianist corepetitor la o scoala de dans. Dupa stagiul militar (1935), Sergiu Celibidache se muta la Paris si isi continua studiile acolo. Intr-una din zile, asculta la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen si este intr-atat de entuziasmat incat compune propriul cvartet de coarde si i-l trimite lui Tiessen. Tiessen, profesor la Facultatea de Muzica din Berlin, remarca potentialul muzical deosebit al lui Celibidache si il invita la Berlin. Celibidache da curs invitatiei lui Tiessen si invata in cel mai scurt timp limba germana, urmand apoi sa se inscrie, in Berlin, la Facultatea de Muzica a Universitatii Friedrich-Wilhelm. Printre profesorii sai se numara Tiessen (compozitie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas si Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger si Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering si Georg Schunemann (muzicologie), Walter Gmeindl (dirijat). Curand, Celibidache incepe sa urmareasca concertele si repetitiile lui Wilhelm Furtwangler in Berlin.

Un alt contact marcant pentru Celibidache in Berlin, in 1939, este intalnirea cu preotul budist, germanul Martin Steinke (Dao Jun), care il introduce in budismul-Zen si de care il va lega o frumoasa prietenie. Sergiu Celibidache este nevoit inca de tanar sa se intretina singur si pentru a-si castiga existenta in 1940 lucreaza, printre altele, ca pianist corepetitor al unui dansator, acompaniindu-l in turneele sale. El se dedica insa in continuare compozitiei propriilor lucrari, dar incepe si sa dirijeze; pentru inceput, corurile lucratorilor feroviari si ale controlorilor de tramvai. La acel moment, el se considera intai de toate compositor. Primul lui angajament ca dirijor permanent l-a primit in anii 1941-1942 la ansamblul de amatori Orchester Berliner Musikfreunde (Orchestra prietenilor berlinezi ai muzicii ), cu care a sustinut cel putin 7 concerte publice si caruia i-a dedicat si o compozitie de proba. Inca de la inceput, Celibidache uluieste prin memoria lui extraordinara, el cunoscand toate lucrarile dirijate pe dinafara. In plus, Celibidache a organizat concerte camerale sub bagheta sa cu un ansamblu de studenti ai Facultatii de Muzica din Berlin printre altele s-au interpretat atunci Concertele Brandenburgice de Bach. Realizarile sale impresioneaza inca de timpuriu, dat fiind ca profesorul sau Heinz Tiessen specifica, intr-un interviu al acelor timpuri, ca dirijorul sau preferat, pe langa Furtw ngler, este Sergiu Celibidache! La finalul anilor de studiu, Celibidache scrie o lucrare de doctorat despre Elementele formative in tehnica de compozitie a lui Josquin des Pres (Formbildende Elemente in der Kompositionstechnik Josquins des Pres ). Conditiile de trai in Berlinul celui de-al doilea razboi mondial au fost pentru Celibidache, sarac aproape dintotdeauna, deosebit de tensionate; nu avea bani aproape deloc, slabise extrem de mult si a facut fata acelor vremuri doar multumita ajutorului altruist al cuplului de lucratori de tramvai, de la care primise de ani de zile o camera (in cartierul Berlin Halensee, in Eisenzahnstra e 26a). Sergiu Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale in tara sa natala, Romania, astfel ca nu a fost chemat de la Berlin pentru a lupta in razboi. Acestuia i s-a permis continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al doilea Razboi Mondial. Cum profesorii au fost nevoiti sa-si paraseasca posturile din cauza razboiului, Sergiu Celibidache a predat chiar propriilor colegi diverse discipline.

In aceasta perioada, a dus o lupta pentru supravietuire, fiind lipsit de hrana si facand slalom printre bombardamente. Prima aparitie semnificativa a lui Celibidache dupa razboi ca dirijor este intr-un concert din 11 august 1945 cu Orchestra de Camera din Berlin. La scurt timp dupa, ia parte la un concurs de dirijat, organizat de Orchestra Radio din Berlin (Rundfunk Sinfonieorchester Berlin) pe care il castiga cu brio, avand pe atunci doar 33 de ani. In acest timp, Orchestra Filarmonicii din Berlin se confrunta cu faptul ca dirijorul sef Wilhelm Furtw ngler fusese exilat pana la terminarea procesului sau de denazificare iar dirijorul interimar, Leo Borchard, decedase recent. Astfel, fiind in cautarea unui dirijor deopotriva competent si fara implicatii politice, orchestra il remarca pe Celibidache si il invita la un prim concert pe 29 august 1945. Orchestra a fost convinsa de modul de lucru ambitios al tanarului roman, alegandu-l in octombrie 1945 ca noul sau director muzical. Din aceasta colaborare au rezultat finalmente 414 concerte atat in Berlin, cat si in turneele intreprinse in toata lumea.

In 1946, in prima stagiune cu Orchestra Filarmonica din Berlin, Celibidache a dirijat nu mai putin de 108 concerte. In acelasi an are loc si prima intalnire cu Wilhelm Furtw ngler in Berlin, concomitent incepand corespondenta dintre cei doi. Celibidache incepe sa predea la Institutul International de Muzica din Berlin. In 1948, Celibidache conduce pentru prima oara o alta orchestra de varf London Philharmonic Orchestra. In acel an are loc si primul turneu de dupa razboi in Anglia al Orchestrei Filarmonice din Berlin. De asemenea, in acel an s-a semnat si primul (si singurul) contract de inregistrari al lui Celibidache cu renumitul producator Walter Legge. Din acel moment, dupa ce a ascultat sunetul fad, Celibidache nu a iubit niciodata inregistrarile, preferand caracterul direct al concertelor live. El considera ca inregistrarile impiedicau implicarea ascultatorului in muzica si nu puteau oferi decat o reprezentare deformata a realitatii. Incepand cu 1949 Celibidache este dirijor-invitat, cautat in toata lumea, el dirijand orchestre in Austria, Italia, Franta, dar si in America Centrala si de Sud. In acelasi an se presupune ca i-a fost oferit postul de dirijor al New York Philharmonic Orchestra, Celibidache refuzandu-l din considerente...