CE MARE TAINĂ ESTE LUCRAREA DOMNULUI!
1. Ce idee mare este aceasta! Ce viziune profetica, ce initiativa salvatoare, ce moment unic este aparitia unei Lucrari Duhovnicesti! Ce curs fericit isi urmeaza prin ea si de la ea destinul unui popor si chiar istoria Bisericii, daca o primeste, daca o urmeaza Dar sunt oare acei care trebuie sa se patrunda, sa se []1. Ce idee mare este aceasta! Ce viziune profetica, ce initiativa salvatoare, ce moment unic este aparitia unei Lucrari Duhovnicesti!Ce curs fericit isi urmeaza prin ea si de la ea destinul unui popor si chiar istoria Bisericii, daca o primeste, daca o urmeazaDar sunt oare acei care trebuie sa se patrunda, sa se insufleteasca si sa poarte fericiti pretutindeni acest mesaj divin!Ce mici sunt vremile marilor oameni!2. Lucrarea Oastei Domnului s-a nascut in Biserica noastra stramoseasca, in invatatura si credinta in care ne-am nascut. In invatatura si in credinta aceasta, Duhul lui Hristos a pus pentru noi toti adevarurile prin care, traind si lucrand, sa ne aflam mantuirea.
Ele erau si mai nainte, dar noi nu le-am trait cu viata. Hristos era in mijlocul nostru, dar noi nu L-am cunoscut si nu L-am urmat. Aceasta Lucrare ne-a trezit mintea si ne-a deschis ochii sa-L vedem.3. Propovaduindu-L pe Hristos cel Viu si aflarea Lui prin nasterea din nou si vestirea Lui printr-o viata predata si traita cu plinatate pentru El,credinta si marturisirea lui Iisus cel Rastignit prin toata vorbirea si fapta inspirate de Cuvantul si Duhul Sfant erau poruncile de aur si de foc din care s-a inchegat Evanghelia traita si propovaduita in Oastea Domnului de la inceputul ei.
Parintele Iosif si Oastea Domnului faceau astfel cu fapta pentru Biserica noastra desi nu se pomenea numele Bisericii la fiecare rand sau cuvant de mii de ori mai mult decat acei care tot repetau numele Bisericii pana la nerabdarea ascultatorilor lor.4. Oastea Domnului a facut dintr-o data un salt ceresc in cunoasterea si trairea vie a Evangheliei in Biserica si in credinta noastra. Iar acest salt ceresc l-a facut prin viata si marturisirea sfanta a Parintelui Iosif, acest om trimis de Dumnezeu la noi cu acest mesaj divin, cu aceasta solie dumnezeiasca a carei insemnatate abia atat de putini au putut-o simti!5. Evanghelia propovaduita de Parintele Iosif prin toata credinta si trairea lui era de o curatie si de o valoare ca aceea a Sfintilor Apostoli, a Sfintilor Parinti, a sfintilor martiri si mucenici din vremile de aur ale crestinismului, dupa cum spune Sfantul Apostol Petru: catre cei care au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos (II Ptr 1, 1)Iar lucrul acesta era dovedit de aceleasi roade care insoteau atunci Evanghelia si marturisirea facuta de ei.
Era dovedit de minunile de convertire,de invierile din moartea pacatului,de vindecarile de bolile patimilor,de innoirile si transformarile facute de Duhul Sfant in viata celor ce veneau in Oaste acum. Asemenea acelora de atunci din Faptele si din Epistolele Sfintilor Apostoli.6. Privind la acest miraculos inceput, oricare isi poate usor inchipui la ce rezultat fericit s-ar fi ajuns curand daca acei care aveau raspunderea si puterea in tara si in Biserica ar fi inteles marea valoarea si slavitul scop al acestei Lucrari duhovnicesti pentru poporul nostru si pentru inca cine stie cate alte popoare si gene-ratii.
Biblia si credinta cea vie si lucratoare ne-ar fi adus curand intr-o stare din care toate problemele, chiar si cele economice, sociale si politice nu numai cele confesionale , ar fi fost rezolvate in chip fericit si definitiv.7. Istoria si viata noastra ar fi luat un alt curs. Poate am fi fost feriti chiar si de ororile si nenorocirile celui de-al Doilea Razboi care a trecut si peste noi atat de cumplit, ca si de urmarile lui de mai tarziu.
Pentru ca alta ar fi fost atunci cumintenia conducatorilor si alta ar fi fost calea prin care s-ar fi cautat rezolvarea, dupa voia lui Dumnezeu, a problemelor nerezolvate ce au dus la conflictul nimicitor de vieti si de bunuri de neinlocuit. i in alt fel ar fi fost atunci chiar si Interventia Divina in cursul istoriei noastre.8. Mai tarziu, dupa multi ani si dupa necazuri si izbelisti, ceea ce va fi mai dureros decat toate pierderile de la Oaste nu va fi nici pierderea bunurilor materiale, poate nici pierderea multor vieti si prilejuri, cat pierde-rea din vedere a acelei slavite si curate calitati de vestire si traire a luminoasei Evanghelii de la inceput.
Intelepciunea in gasirea formelor si cuvintelor inspirate de Dumnezeu dadea acelei Evanghelii lumina cereasca prin care erau adusi cu miile la Soarele-Hristos si la lumina Lui minunata oameni care atata vreme ratacisera si zacusera in intunericul nestiintei si al pacatului.9. Puterea dragostei si puterea sfinteniei izvorate din totala predare si traire in Hristos a celui si a celor ce duceau solia acestei Evanghelii era taina marilor biruinte pe care le aveau Evanghelia si marturisirea lor atunci.
Daruirea Parintelui Iosif in slujba Domnului era totala.
Curatia si sfintenia vietii lui erau totale.
Viata lui de rugaciune si de partasie cu Domnul Iisus era atat de inalta, incat ne-a inspirat tuturor celor care am trait langa el un respect deosebit.
Aceasta ne-a dat nu numai explicatia minunilor care se faceau prin el, dar si nivelul pana la care este dator sa ajunga sau sa nazuiasca neincetat oricine va vrea sa poarte mai departe solia unei astfel de Evanghelii in Lucrarea Oastei, pana la venirea Domnului.10. Mult mai tarziu, cand am auzit pe cate un avan-tat cerand toiagul Parintelui Iosif, ma gandeam cu amaraciune cata usuratate si nepricepere avea acest nestiutor. Poate parcurgand pana la capat sirul marturiilor scrise in cartea asta despre istoria...
Ele erau si mai nainte, dar noi nu le-am trait cu viata. Hristos era in mijlocul nostru, dar noi nu L-am cunoscut si nu L-am urmat. Aceasta Lucrare ne-a trezit mintea si ne-a deschis ochii sa-L vedem.3. Propovaduindu-L pe Hristos cel Viu si aflarea Lui prin nasterea din nou si vestirea Lui printr-o viata predata si traita cu plinatate pentru El,credinta si marturisirea lui Iisus cel Rastignit prin toata vorbirea si fapta inspirate de Cuvantul si Duhul Sfant erau poruncile de aur si de foc din care s-a inchegat Evanghelia traita si propovaduita in Oastea Domnului de la inceputul ei.
Parintele Iosif si Oastea Domnului faceau astfel cu fapta pentru Biserica noastra desi nu se pomenea numele Bisericii la fiecare rand sau cuvant de mii de ori mai mult decat acei care tot repetau numele Bisericii pana la nerabdarea ascultatorilor lor.4. Oastea Domnului a facut dintr-o data un salt ceresc in cunoasterea si trairea vie a Evangheliei in Biserica si in credinta noastra. Iar acest salt ceresc l-a facut prin viata si marturisirea sfanta a Parintelui Iosif, acest om trimis de Dumnezeu la noi cu acest mesaj divin, cu aceasta solie dumnezeiasca a carei insemnatate abia atat de putini au putut-o simti!5. Evanghelia propovaduita de Parintele Iosif prin toata credinta si trairea lui era de o curatie si de o valoare ca aceea a Sfintilor Apostoli, a Sfintilor Parinti, a sfintilor martiri si mucenici din vremile de aur ale crestinismului, dupa cum spune Sfantul Apostol Petru: catre cei care au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos (II Ptr 1, 1)Iar lucrul acesta era dovedit de aceleasi roade care insoteau atunci Evanghelia si marturisirea facuta de ei.
Era dovedit de minunile de convertire,de invierile din moartea pacatului,de vindecarile de bolile patimilor,de innoirile si transformarile facute de Duhul Sfant in viata celor ce veneau in Oaste acum. Asemenea acelora de atunci din Faptele si din Epistolele Sfintilor Apostoli.6. Privind la acest miraculos inceput, oricare isi poate usor inchipui la ce rezultat fericit s-ar fi ajuns curand daca acei care aveau raspunderea si puterea in tara si in Biserica ar fi inteles marea valoarea si slavitul scop al acestei Lucrari duhovnicesti pentru poporul nostru si pentru inca cine stie cate alte popoare si gene-ratii.
Biblia si credinta cea vie si lucratoare ne-ar fi adus curand intr-o stare din care toate problemele, chiar si cele economice, sociale si politice nu numai cele confesionale , ar fi fost rezolvate in chip fericit si definitiv.7. Istoria si viata noastra ar fi luat un alt curs. Poate am fi fost feriti chiar si de ororile si nenorocirile celui de-al Doilea Razboi care a trecut si peste noi atat de cumplit, ca si de urmarile lui de mai tarziu.
Pentru ca alta ar fi fost atunci cumintenia conducatorilor si alta ar fi fost calea prin care s-ar fi cautat rezolvarea, dupa voia lui Dumnezeu, a problemelor nerezolvate ce au dus la conflictul nimicitor de vieti si de bunuri de neinlocuit. i in alt fel ar fi fost atunci chiar si Interventia Divina in cursul istoriei noastre.8. Mai tarziu, dupa multi ani si dupa necazuri si izbelisti, ceea ce va fi mai dureros decat toate pierderile de la Oaste nu va fi nici pierderea bunurilor materiale, poate nici pierderea multor vieti si prilejuri, cat pierde-rea din vedere a acelei slavite si curate calitati de vestire si traire a luminoasei Evanghelii de la inceput.
Intelepciunea in gasirea formelor si cuvintelor inspirate de Dumnezeu dadea acelei Evanghelii lumina cereasca prin care erau adusi cu miile la Soarele-Hristos si la lumina Lui minunata oameni care atata vreme ratacisera si zacusera in intunericul nestiintei si al pacatului.9. Puterea dragostei si puterea sfinteniei izvorate din totala predare si traire in Hristos a celui si a celor ce duceau solia acestei Evanghelii era taina marilor biruinte pe care le aveau Evanghelia si marturisirea lor atunci.
Daruirea Parintelui Iosif in slujba Domnului era totala.
Curatia si sfintenia vietii lui erau totale.
Viata lui de rugaciune si de partasie cu Domnul Iisus era atat de inalta, incat ne-a inspirat tuturor celor care am trait langa el un respect deosebit.
Aceasta ne-a dat nu numai explicatia minunilor care se faceau prin el, dar si nivelul pana la care este dator sa ajunga sau sa nazuiasca neincetat oricine va vrea sa poarte mai departe solia unei astfel de Evanghelii in Lucrarea Oastei, pana la venirea Domnului.10. Mult mai tarziu, cand am auzit pe cate un avan-tat cerand toiagul Parintelui Iosif, ma gandeam cu amaraciune cata usuratate si nepricepere avea acest nestiutor. Poate parcurgand pana la capat sirul marturiilor scrise in cartea asta despre istoria...
