„ …întãriți prin har inima voastrã…” (Evrei 13, 9)
In societatea contemporana, tuturor lucrurilor si aspiratiilor noastre le sunt atribuite anumite valori, in functie de efortul pe care il depunem pentru a le obtine, de cheltuielile pe care le facem pentru a ne indeplini dorintele si chiar in functie de timpul acordat. Unele au valoare mai mare, altele mai mica. Unele sunt de durata []In societatea contemporana, tuturor lucrurilor si aspiratiilor noastre le sunt atribuite anumite valori, in functie de efortul pe care il depunem pentru a le obtine, de cheltuielile pe care le facem pentru a ne indeplini dorintele si chiar in functie de timpul acordat. Unele au valoare mai mare, altele mai mica. Unele sunt de durata sau intensitate mai mare sau viceversa.
Este bine ca omul sa aiba dorinte inalte si teluri marete, este bine omului sa se poata folosi de lucruri si pozitii sociale sau economice inalte pentru a ajunge la implinire deplina si desavarsire, la indumnezeire (tinta suprema la care omul este chemat) a fi dumnezeu prin Dumnezeu adica prin har.
Dar de ce suspina omul toata viata? intreaba proorocul Ieremia, in Plangeri 3, 39.
Unele nazuinte ale noastre sunt conforme cu natura noastrasi cu obiectivul suprem (mantuirea noastra), altele s-ar putea sa nu fie nici macar ale noastre, ci ale unora din familia noastra sau ale prietenilor nostri ori pentru ca ni se par noua ca sunt bune sau sunt cauza unor ambitii invidioase, altele pentru ca sa demonstram cuiva ceva De fapt, ce se intampla: iesim din adancul nostru, al fiintei noastre si avem dorinte straine de noi insine, care la un moment dat devin povara pentru sufletul nostru. Sau chiar le inmultim si ajungem sa nu mai facem ce simtim cu toata fiinta noastra, potrivit cu ceea ce suntem, adica lucruri contrare care se pun ca un val intunecos si gros pe inima...
Este bine ca omul sa aiba dorinte inalte si teluri marete, este bine omului sa se poata folosi de lucruri si pozitii sociale sau economice inalte pentru a ajunge la implinire deplina si desavarsire, la indumnezeire (tinta suprema la care omul este chemat) a fi dumnezeu prin Dumnezeu adica prin har.
Dar de ce suspina omul toata viata? intreaba proorocul Ieremia, in Plangeri 3, 39.
Unele nazuinte ale noastre sunt conforme cu natura noastrasi cu obiectivul suprem (mantuirea noastra), altele s-ar putea sa nu fie nici macar ale noastre, ci ale unora din familia noastra sau ale prietenilor nostri ori pentru ca ni se par noua ca sunt bune sau sunt cauza unor ambitii invidioase, altele pentru ca sa demonstram cuiva ceva De fapt, ce se intampla: iesim din adancul nostru, al fiintei noastre si avem dorinte straine de noi insine, care la un moment dat devin povara pentru sufletul nostru. Sau chiar le inmultim si ajungem sa nu mai facem ce simtim cu toata fiinta noastra, potrivit cu ceea ce suntem, adica lucruri contrare care se pun ca un val intunecos si gros pe inima...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului