Să nu fi desfrânat!
Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu savarsesti adulter! (Mt 5, 27). Daca aceasta porunca din dumnezeiasca Scriptura ar fi inscrisa pe tablita inimii noastre, noian de pacate n-ar mai potopi pamantul! Ispita desfranarii macina suflete si decima constiinte. Despre pacat se afirma, adesea, ca este dulce atat ca intentie, cat si []Ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu savarsesti adulter! (Mt 5, 27). Daca aceasta porunca din dumnezeiasca Scriptura ar fi inscrisa pe tablita inimii noastre, noian de pacate n-ar mai potopi pamantul!Ispita desfranarii macina suflete si decima constiinte. Despre pacat se afirma, adesea, ca este dulce atat ca intentie, cat si ca infaptuire. Consumarea sa insa produce o insatisfactie cel putin tot atat de generoasa cat masura placerii. Putem descoperi cele doua valente ale iubirii: eros si agape care coexista. Important este sa stim sa le deosebim semnificatia. Distinctia dintre acestea tine de persoana si reprezinta optiunea fiecaruia. Ne indreptam mai mult spre chipul zidirii dumnezeiesti sau spre Insusi Ziditorul? Indemnul: Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubindu-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta (I Pt 1, 22) trebuie sa ne calauzeasca in dobandirea mantuirii.
Ar trebui sa vedem in om o perspectiva, sa speram in devenirea sa; dar realitatea pacatului ne cutremura inima. Hristos a venit in lume sa mantuiasca pe cel pierdut; prin Jertfa Sa ne-a eliberat de pacat, dar Golgota Patimirii ramane nesfarsita prin incapacitatea noastra de a birui pacatul.
Unul dintre cele mai josnice pacate, ce ramane o caracteristica a umanitatii, este desfranarea. Este josnic, deoarece loveste cumplit si in cea dintai dintre porunci, PORUNCA IUBIRII, denaturat inteleasa.
Desfranarea, in extensiunea sa, poate fi interpretata, analizandu-se diferentiat, in functie de nuanta pacatului.
Cea abordata acum se refera la adulterul propriuzis. Putem oferi o prezentare gradata a desfranarii, prin nominalizare: a). cea simpla ii priveste pe cei care, fara a fi legati prin fagaduinta (casatorie) pacatuiesc; b). desfranarea incestuoasa, care se refera la cei care o savarsesc, indiferent de gradul de rudenie, fie trupeasca, sufleteasca sau civila prin adoptie; c). sacrilegiul pacatul savarsit cu o fata consfintita lui Dumnezeu printr-o fagaduinta sarbatoreasca sau petrecuta in locuri sfinte.
Sa nu uitam nici pacatele contra firii: onania, sodomia etc., ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este inchinator la idoli, nu are mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu (Efes 5, 5).
De trupul nostru, templu al Duhului Sfant, trebuie sa purtam deosebita grija, asemeni sufletului, care este farama din Dumnezeire. Insa faptele trupului tulbura echilibrul relatiei noastre cu Divinitatea, Careia I se interpune pacatul. Conform Galateni 5, 19-21, Sf. Pavel prezinta o lista cutremuratoare de pacate ce nu permit intrarea in Imparatie. Mantuitorul, prin dumnezeiasca Sa Evanghelie, ne invata sa ne pazim desavarsit in curatie, intrucat sunt Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). Cum vor vedea pe Mantuitorul cei cazuti in patima desfranarii? Evident, e inconfortabil sa identificam exact acest pacat creeaza tensiune sau, cel putin, jena dar impatimitul nu poate...
Ar trebui sa vedem in om o perspectiva, sa speram in devenirea sa; dar realitatea pacatului ne cutremura inima. Hristos a venit in lume sa mantuiasca pe cel pierdut; prin Jertfa Sa ne-a eliberat de pacat, dar Golgota Patimirii ramane nesfarsita prin incapacitatea noastra de a birui pacatul.
Unul dintre cele mai josnice pacate, ce ramane o caracteristica a umanitatii, este desfranarea. Este josnic, deoarece loveste cumplit si in cea dintai dintre porunci, PORUNCA IUBIRII, denaturat inteleasa.
Desfranarea, in extensiunea sa, poate fi interpretata, analizandu-se diferentiat, in functie de nuanta pacatului.
Cea abordata acum se refera la adulterul propriuzis. Putem oferi o prezentare gradata a desfranarii, prin nominalizare: a). cea simpla ii priveste pe cei care, fara a fi legati prin fagaduinta (casatorie) pacatuiesc; b). desfranarea incestuoasa, care se refera la cei care o savarsesc, indiferent de gradul de rudenie, fie trupeasca, sufleteasca sau civila prin adoptie; c). sacrilegiul pacatul savarsit cu o fata consfintita lui Dumnezeu printr-o fagaduinta sarbatoreasca sau petrecuta in locuri sfinte.
Sa nu uitam nici pacatele contra firii: onania, sodomia etc., ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este inchinator la idoli, nu are mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu (Efes 5, 5).
De trupul nostru, templu al Duhului Sfant, trebuie sa purtam deosebita grija, asemeni sufletului, care este farama din Dumnezeire. Insa faptele trupului tulbura echilibrul relatiei noastre cu Divinitatea, Careia I se interpune pacatul. Conform Galateni 5, 19-21, Sf. Pavel prezinta o lista cutremuratoare de pacate ce nu permit intrarea in Imparatie. Mantuitorul, prin dumnezeiasca Sa Evanghelie, ne invata sa ne pazim desavarsit in curatie, intrucat sunt Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). Cum vor vedea pe Mantuitorul cei cazuti in patima desfranarii? Evident, e inconfortabil sa identificam exact acest pacat creeaza tensiune sau, cel putin, jena dar impatimitul nu poate...
