Doar dragostea dintâi
Ce clipa minunata a fost aceea cand mana Ta s-a aplecat si mi-a vindecat ranile sufletului meu! Ce clipa sfanta-a fost aceea / Cand Te-am privit si am tacut! / Nu mai puteam vorbi de lacrimi, / Nu mai puteam sa nu Te-ascult. (T.
D) Sufletu-mi era ars si pustiu de arsita pacatelor si toata fiinta []Ce clipa minunata a fost aceea cand mana Ta s-a aplecat si mi-a vindecat ranile sufletului meu!Ce clipa sfanta-a fost aceea / Cand Te-am privit si am tacut! / Nu mai puteam vorbi de lacrimi, / Nu mai puteam sa nu Te-ascult. (T.
D)Sufletu-mi era ars si pustiu de arsita pacatelor si toata fiinta mea inseta dupa ceva dupa ceva ce stiam ca exista si care ma poate ajuta si pe mine dar unde sa-L caut?Prieteniile cu lumea imi lasara un gust amar si toate de pe acest pamant imi afundara sufletul mai jos, tot mai jos i atunci, cu toata fiinta bolnava, am alergat departe, departe, sa fiu singur, singurel Dar tocmai acolo, unde am cazut plin de rani si ostenit, la picioarele unei Cruci, privind in sus, la cerul inalt si senin, deodata sufletu-mi zbuciumat a simtit ca Acolo este Acel Cineva. Ca Acolo este Cel Care ma iubeste. Ca Acolo este Acela Care S-a rastignit pentru mine, suferind datorita pacatelor si faradelegilor mele. Acolo este El, Preaiubitul meu, Prietenul meu, Mantuitorul meu!Numai dragostea Lui a putut face asta. i cum ar trebui oare sa-I multumesc eu? O, nu am nimic, Iisuse! Sunt atat de pacatoasa, sunt o gangava De aceea strig cu suspinul meu spre Tine: Vino mai deplin in viata mea, curateste-mi-o, spala-mi sufletul si da-mi mereu puteri sa birui ispitele si necazurile ce navalesc inca si inca asupra mea! Iarta-ma si ma primeste si pe mine sub dulce paza Ta! Amin.
G.
M., Focsani
D) Sufletu-mi era ars si pustiu de arsita pacatelor si toata fiinta []Ce clipa minunata a fost aceea cand mana Ta s-a aplecat si mi-a vindecat ranile sufletului meu!Ce clipa sfanta-a fost aceea / Cand Te-am privit si am tacut! / Nu mai puteam vorbi de lacrimi, / Nu mai puteam sa nu Te-ascult. (T.
D)Sufletu-mi era ars si pustiu de arsita pacatelor si toata fiinta mea inseta dupa ceva dupa ceva ce stiam ca exista si care ma poate ajuta si pe mine dar unde sa-L caut?Prieteniile cu lumea imi lasara un gust amar si toate de pe acest pamant imi afundara sufletul mai jos, tot mai jos i atunci, cu toata fiinta bolnava, am alergat departe, departe, sa fiu singur, singurel Dar tocmai acolo, unde am cazut plin de rani si ostenit, la picioarele unei Cruci, privind in sus, la cerul inalt si senin, deodata sufletu-mi zbuciumat a simtit ca Acolo este Acel Cineva. Ca Acolo este Cel Care ma iubeste. Ca Acolo este Acela Care S-a rastignit pentru mine, suferind datorita pacatelor si faradelegilor mele. Acolo este El, Preaiubitul meu, Prietenul meu, Mantuitorul meu!Numai dragostea Lui a putut face asta. i cum ar trebui oare sa-I multumesc eu? O, nu am nimic, Iisuse! Sunt atat de pacatoasa, sunt o gangava De aceea strig cu suspinul meu spre Tine: Vino mai deplin in viata mea, curateste-mi-o, spala-mi sufletul si da-mi mereu puteri sa birui ispitele si necazurile ce navalesc inca si inca asupra mea! Iarta-ma si ma primeste si pe mine sub dulce paza Ta! Amin.
G.
M., Focsani
