Părintele
Daca suntem nascuti din nou in Hristos, inseamna ca am avut parinti. Tuturor parintilor, tuturor inaintasilor in credinta, pe care-i pomenim cu veneratie, le suntem si trebuie sa le fim adanc recunoscatori (cf. Evrei 13, 7; 17). Exista, desigur, multi parinti. Dar fiecare trebuie sa socotim ca nici unul nu-i ca parintele nostru, []Daca suntem nascuti din nou in Hristos, inseamna ca am avut parinti. Tuturor parintilor, tuturor inaintasilor in credinta, pe care-i pomenim cu veneratie, le suntem si trebuie sa le fim adanc recunoscatori (cf. Evrei 13, 7; 17). Exista, desigur, multi parinti. Dar fiecare trebuie sa socotim ca nici unul nu-i ca parintele nostru, ca cel care ne-a intins mana plina de iubire, ca acela care ni s-a facut sicomor spre a-L vedea astfel pe Mantuitorul nostru.
Pe ostasii Domnului multi ii denigreaza si ii acuza. Intre acuzatii este si aceea ca prea mult il pomenesc pe Parintele Iosif Trifa. Nu sunt doar atatia alti parinti? Nu are Biserica multimea ei de sfinti si de parinti care pot fi luati drept modele de vietuire in Hristos si ale caror scrieri luminoase au strabatut veacurile pana la noi?Sunt multi parinti, e adevarat. Cine spune ca nu sunt? i cine ar putea sa le conteste valoarea si veneratia ce li se cuvine din partea noastra a tuturor? Numai ca Parintele Iosif spun fratii ostasi a fost cel care s-a facut pentru noi ceea ce sicomorul a fost pentru Zacheu. Caci daca n-ar fi fost lucrarea lui, scrierile lui, jertfa lui, n-am fi ajuns sa-L cunoastem pe Hristos-Dumnezeu si darul mantuirii Lui.
Ortodoxia inseamna, printre altele, aceasta veneratie pana la moarte pentru parintele care te-a nascut pentru Hristos, prin Evanghelie. Nu este nimic vrednic de osanda in veneratia ostasilor pentru Parintele Iosif Trifa. Dimpotriva, aceasta veneratie este un semn evident al ortodoxiei Oastei Domnului.
Cantarea Noi nu te vom uita, parinte! a fost scrisa pentru Parintele Iosif Trifa, un mare si adevarat Parinte in Hristos, cum putini altii au mai fost, si caruia atat de multi oameni simt ca-i datoreaza negrait de mult.
Cantarea se potriveste insa pentru toti aceia care sunt cu adevarat parinti duhovnicesti. Caci parintele nu este, pentru cei care-i sunt fii, un parinte mare sau un parinte mic. Fiecare dintre noi avem o mama sau un tata. Pentru fiecare dintre noi, cea care ne-a nascut si ne-a crescut este mama , cu articol hotarat, faptura aceea unica si fara seaman careia ii datoram viata. Chiar daca este smerita si fara o pozitie importanta in societate, pentru noi ea este cea mai importanta, cea mai de cinste, este singura mama pe care o avem. Prin ea ne-am nascut. Daca n-ar fi fost ea, noi n-am fi pe lume. Ne bucuram de ea mai mult de cat de oricine altcineva si o veneram mai presus de oricare binefacator al nostru, pentru ca ea este mama noastra. Asa este si cu parintele duhovnicesc. Este cineva care ne-a nascut pentru Hristos si acela este parintele nostru.
Sunt alti multi parinti in lume, dar noi suntem datori fiecare cu cea mai mare veneratie pentru parintele nostru. Sfantul Apostol Pavel, cand a fost intaia data la Corint, a stat si a lucrat acolo pentru Domnul vreme de nu mai putin de un an si sase luni. Cat s-a ostenit, ce eforturi uriase a depus, cat a plans si cat a suferit pana ce, in acest mare oras pagan si destrabalat, a intemeiat o puternica si infloritoare Biserica crestina. Dupa ce insa a plecat Apostolul de acolo, au venit si alti propovaduitori. Unii cu mare talent oratoric, cum era Apollo, despre care cartea faptele Apostolilor ne spune ca era barbat iscusit la cuvant si puternic in Scripturi . Nu e de mirare ca unii dintre crestinii din Corint au fost pur si simplu fascinati de predicile lui Apollo. Nu era nimic rau in asta. Rau a fost insa faptul ca, admirandu-l pe Apollo, unii au inceput sa faca o comparatie intre acesta si Apostolul Pavel, in defavoarea acestuia din urma. Cuceriti de intelepciunea omeneasca, unii au mers chiar mai departe, zicand: Noi nu mai suntem ai lui Pavel; suntem ai lui Apollo! Atunci altii, cuprinsi si ei de aceeasi ispita vicleana, au spus: Ba noi vrem mai degraba sa fim ai lui Chefa (Petru). In sfarsit, altii, vrand...
Pe ostasii Domnului multi ii denigreaza si ii acuza. Intre acuzatii este si aceea ca prea mult il pomenesc pe Parintele Iosif Trifa. Nu sunt doar atatia alti parinti? Nu are Biserica multimea ei de sfinti si de parinti care pot fi luati drept modele de vietuire in Hristos si ale caror scrieri luminoase au strabatut veacurile pana la noi?Sunt multi parinti, e adevarat. Cine spune ca nu sunt? i cine ar putea sa le conteste valoarea si veneratia ce li se cuvine din partea noastra a tuturor? Numai ca Parintele Iosif spun fratii ostasi a fost cel care s-a facut pentru noi ceea ce sicomorul a fost pentru Zacheu. Caci daca n-ar fi fost lucrarea lui, scrierile lui, jertfa lui, n-am fi ajuns sa-L cunoastem pe Hristos-Dumnezeu si darul mantuirii Lui.
Ortodoxia inseamna, printre altele, aceasta veneratie pana la moarte pentru parintele care te-a nascut pentru Hristos, prin Evanghelie. Nu este nimic vrednic de osanda in veneratia ostasilor pentru Parintele Iosif Trifa. Dimpotriva, aceasta veneratie este un semn evident al ortodoxiei Oastei Domnului.
Cantarea Noi nu te vom uita, parinte! a fost scrisa pentru Parintele Iosif Trifa, un mare si adevarat Parinte in Hristos, cum putini altii au mai fost, si caruia atat de multi oameni simt ca-i datoreaza negrait de mult.
Cantarea se potriveste insa pentru toti aceia care sunt cu adevarat parinti duhovnicesti. Caci parintele nu este, pentru cei care-i sunt fii, un parinte mare sau un parinte mic. Fiecare dintre noi avem o mama sau un tata. Pentru fiecare dintre noi, cea care ne-a nascut si ne-a crescut este mama , cu articol hotarat, faptura aceea unica si fara seaman careia ii datoram viata. Chiar daca este smerita si fara o pozitie importanta in societate, pentru noi ea este cea mai importanta, cea mai de cinste, este singura mama pe care o avem. Prin ea ne-am nascut. Daca n-ar fi fost ea, noi n-am fi pe lume. Ne bucuram de ea mai mult de cat de oricine altcineva si o veneram mai presus de oricare binefacator al nostru, pentru ca ea este mama noastra. Asa este si cu parintele duhovnicesc. Este cineva care ne-a nascut pentru Hristos si acela este parintele nostru.
Sunt alti multi parinti in lume, dar noi suntem datori fiecare cu cea mai mare veneratie pentru parintele nostru. Sfantul Apostol Pavel, cand a fost intaia data la Corint, a stat si a lucrat acolo pentru Domnul vreme de nu mai putin de un an si sase luni. Cat s-a ostenit, ce eforturi uriase a depus, cat a plans si cat a suferit pana ce, in acest mare oras pagan si destrabalat, a intemeiat o puternica si infloritoare Biserica crestina. Dupa ce insa a plecat Apostolul de acolo, au venit si alti propovaduitori. Unii cu mare talent oratoric, cum era Apollo, despre care cartea faptele Apostolilor ne spune ca era barbat iscusit la cuvant si puternic in Scripturi . Nu e de mirare ca unii dintre crestinii din Corint au fost pur si simplu fascinati de predicile lui Apollo. Nu era nimic rau in asta. Rau a fost insa faptul ca, admirandu-l pe Apollo, unii au inceput sa faca o comparatie intre acesta si Apostolul Pavel, in defavoarea acestuia din urma. Cuceriti de intelepciunea omeneasca, unii au mers chiar mai departe, zicand: Noi nu mai suntem ai lui Pavel; suntem ai lui Apollo! Atunci altii, cuprinsi si ei de aceeasi ispita vicleana, au spus: Ba noi vrem mai degraba sa fim ai lui Chefa (Petru). In sfarsit, altii, vrand...
