S-a întâmplat în 29 iulie 1912
S-a intamplat in 29 iulie 1912: S-a nascut Nicolae Steinhardt (numele la nastere: Nicu-Aureliu Steinhardt), eseist, prozator, autor de eseuri si predici de religie crestina ortodoxa. La 29 iulie 1912 se naste in comuna Pantelimon de langa Bucuresti, Nicu-Aurelian Steinhardt, intr-o familie evreiasca. Tatal sau, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobila []The post S-a intamplat in 29 iulie 1912 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 29 iulie 1912 was first posted on iulie 29, 2020 at 3:59 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 29 iulie 1912: S-a nascut Nicolae Steinhardt (numele la nastere: Nicu-Aureliu Steinhardt), eseist, prozator, autor de eseuri si predici de religie crestina ortodoxa. La 29 iulie 1912 se naste in comuna Pantelimon de langa Bucuresti, Nicu-Aurelian Steinhardt, intr-o familie evreiasca. Tatal sau, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobila si cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la primul razboi mondial, fiind ranit la Marasti si decorat cu ordinul Virtutea militara. Intre anii 1919 1929 urmeaza cursurile scolii primare (in particular si la scoala Clementa ), si ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numara Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu s.a. Singurul elev de confesiune mozaica, urmeaza alaturi de colegii sai cursurile de religie crestina, cu preotul Georgescu-Silvestru, care de mai multe ori spunea clasei: decat sa vad ministru al Cultelor pe un papistas ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba cum e . Isi ia bacalaureatul in 1929. Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar Sburatorul al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat. Isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti in 1934, iar in 1936 isi sustine la Bucuresti doctoratul in drept constitutional, cu lucrarea Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui L on Duguit, publicata in acelasi an. Din aceasta perioada dateaza inceputul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o considera pana la botez, evenimentul cel mai de seama (Jurnalul fericirii, p. 121). In 1934 publica,sub pseudonimul Antisthius inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui La Bruy re -, volumul parodic In genul tinerilor, in 1935 Essai sur la conception catholique du Judaisme, iar in 1937 Illusion et r alites juives. Ultimele doua lucrari sunt realizate in colaborare si sub influenta lui Emanuel Neuman. Intre anii 1934-1935 publica diverse articole la Revista burgheza.
Intre anii 1937-1939 calatoreste in Elvetia, in Austria (familia sa avea ceva legaturi de rudenie cu cea a lui Freud), in Franta si in Anglia, intregindu-si bagajul de cunostinte. In 1939 revine in tara si incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este inlaturat (impreuna cu Vladimir Streinu) in anul 1940, in cadrul actiunii de purificare etnica declansata sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmeaza o perioada de privatiuni pe motive etnice (1940-1944).
Din 1944 revine la Revista Fundatiilor Regale depunand o intensa activitate publicistica si critica. Dar este din nou inlaturat in 1947, se pare in urma unui denunt al lui George Calinescu. In acelasi timp, mai colaboreaza la Universul literar, Libertatea si Viata romaneasca. Printre scriitorii sai favoriti se numarau Marcel Proust, Andr Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. Dupa 1947 este dat afara din barou, i se refuza publicarea textelor si executa cateva slujbe marunte, adesea necalificate.
Intre 1948 si 1959 sufera o noua perioada de privatiuni, alaturi de pleiada intelectualitatii romanesti interbelice. In 1958 este arestat Constantin Noica si grupul sau de prieteni din care faceau parte si Nicu Steinhardt alaturi de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Pastorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Radulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova s.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerandu-i-se sa fie martor al acuzarii, punandu-i-se in vedere ca daca refuza sa fie martor al acuzarii, va fi arestat si implicat in lotul intelectualilor mistico-legionari . Anchetat pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, este condamnat in lotul Pillat-Noica la 13 ani de munca silnica sub acuzatia de crima de uneltire contra ordinii sociale . Acest eveniment inlatura orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire si grabeste luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaz intru Iisus Hristos, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu (coleg de lot, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participa Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, unul fiind chiar Monseniorul Ghica, doi preoti uniti si unul protestant, spre a da botezului un caracter ecumenic (cf. Jurnalul fericirii). Episodul da nastere cartii Jurnalul fericirii, care reprezinta, dupa propria-i marturie, testamentul lui literar.
Redactat la inceputul anilor 70, aceasta prima varianta circa 570 de pagini dactilografiate este confiscata de Securitate in 1972 si ii va fi restituita in 1975, dupa numeroase interventii pe langa Uniunea Scriitorilor. Intre timp, autorul finalizeaza a doua varianta, mai ampla, de 760 pagini dactilografiate. Jurnalul...
S-a intamplat in 29 iulie 1912 was first posted on iulie 29, 2020 at 3:59 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 29 iulie 1912: S-a nascut Nicolae Steinhardt (numele la nastere: Nicu-Aureliu Steinhardt), eseist, prozator, autor de eseuri si predici de religie crestina ortodoxa. La 29 iulie 1912 se naste in comuna Pantelimon de langa Bucuresti, Nicu-Aurelian Steinhardt, intr-o familie evreiasca. Tatal sau, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobila si cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la primul razboi mondial, fiind ranit la Marasti si decorat cu ordinul Virtutea militara. Intre anii 1919 1929 urmeaza cursurile scolii primare (in particular si la scoala Clementa ), si ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numara Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu s.a. Singurul elev de confesiune mozaica, urmeaza alaturi de colegii sai cursurile de religie crestina, cu preotul Georgescu-Silvestru, care de mai multe ori spunea clasei: decat sa vad ministru al Cultelor pe un papistas ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba cum e . Isi ia bacalaureatul in 1929. Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar Sburatorul al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat. Isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti in 1934, iar in 1936 isi sustine la Bucuresti doctoratul in drept constitutional, cu lucrarea Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui L on Duguit, publicata in acelasi an. Din aceasta perioada dateaza inceputul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o considera pana la botez, evenimentul cel mai de seama (Jurnalul fericirii, p. 121). In 1934 publica,sub pseudonimul Antisthius inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui La Bruy re -, volumul parodic In genul tinerilor, in 1935 Essai sur la conception catholique du Judaisme, iar in 1937 Illusion et r alites juives. Ultimele doua lucrari sunt realizate in colaborare si sub influenta lui Emanuel Neuman. Intre anii 1934-1935 publica diverse articole la Revista burgheza.
Intre anii 1937-1939 calatoreste in Elvetia, in Austria (familia sa avea ceva legaturi de rudenie cu cea a lui Freud), in Franta si in Anglia, intregindu-si bagajul de cunostinte. In 1939 revine in tara si incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este inlaturat (impreuna cu Vladimir Streinu) in anul 1940, in cadrul actiunii de purificare etnica declansata sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmeaza o perioada de privatiuni pe motive etnice (1940-1944).
Din 1944 revine la Revista Fundatiilor Regale depunand o intensa activitate publicistica si critica. Dar este din nou inlaturat in 1947, se pare in urma unui denunt al lui George Calinescu. In acelasi timp, mai colaboreaza la Universul literar, Libertatea si Viata romaneasca. Printre scriitorii sai favoriti se numarau Marcel Proust, Andr Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. Dupa 1947 este dat afara din barou, i se refuza publicarea textelor si executa cateva slujbe marunte, adesea necalificate.
Intre 1948 si 1959 sufera o noua perioada de privatiuni, alaturi de pleiada intelectualitatii romanesti interbelice. In 1958 este arestat Constantin Noica si grupul sau de prieteni din care faceau parte si Nicu Steinhardt alaturi de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Pastorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Radulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova s.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerandu-i-se sa fie martor al acuzarii, punandu-i-se in vedere ca daca refuza sa fie martor al acuzarii, va fi arestat si implicat in lotul intelectualilor mistico-legionari . Anchetat pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, este condamnat in lotul Pillat-Noica la 13 ani de munca silnica sub acuzatia de crima de uneltire contra ordinii sociale . Acest eveniment inlatura orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire si grabeste luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaz intru Iisus Hristos, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu (coleg de lot, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participa Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, unul fiind chiar Monseniorul Ghica, doi preoti uniti si unul protestant, spre a da botezului un caracter ecumenic (cf. Jurnalul fericirii). Episodul da nastere cartii Jurnalul fericirii, care reprezinta, dupa propria-i marturie, testamentul lui literar.
Redactat la inceputul anilor 70, aceasta prima varianta circa 570 de pagini dactilografiate este confiscata de Securitate in 1972 si ii va fi restituita in 1975, dupa numeroase interventii pe langa Uniunea Scriitorilor. Intre timp, autorul finalizeaza a doua varianta, mai ampla, de 760 pagini dactilografiate. Jurnalul...
